1ra-1654/14 — art.27,145 alin.2 lit.e,g,j CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 06 ianuarie 2012, Roscolotenco Sergiu a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e), g), j) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd cu 06 ianuarie 2014, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 30 mai 2011 pînă la 05 ianuarie 2012.

În fapt, instanța a constatat că la 23 mai 2011, orele 15.00, inculpatul Roscolotenco S., aflîndu-se la domiciliul său din s. Zaim, r-nul Căușeni, fiind în stare de ebrietate, în urma unei cerți apărute între el și soția Roscolotenco V., soacra Pogor E. și cumnata Pogor S., urmărind scopul lipsirii lor de viață, aplicînd în acest scop un cuțit de sacrificat animalele, alte două cuțite de bucătărie și o furcă, inițial la domiciliu, apoi urmărind victimele prin gospodăria vecinului Pănuță I., cu o deosebită cruzime, le-a aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului de importanță vitală, însă datorită unor împrejurări ce nu depind de voința sa, nu și-a dus intențiile pînă la capăt. 1 Instanța a reținut că vina inculpatului este dovedită prin probele administrate și a calificat acțiunile lui în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e), g), j) Cod penal, ca tentativă de omor intenționat, adică tentativă de omor intenționat săvîrșit cu o deosebită cruzime, cu bună știință asupra două sau mai multe persoane, profitînd de starea de neputință a victimei de a se apăra cunoscută sau evidentă, care se datorează vîrstei înaintate. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, de căința sinceră, lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă, prezența copiilor minori la întreținere, opinia părților vătămate, care au pledat pentru o pedeapsă mai blîndă.

La 11 martie 2014, inculpatul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie recalificate acțiunile în baza art.152 Cod penal și atenuantă pedeapsa. Apelantul a invocat că părțile vătămate l-au iertat, iar el se căiește sincer de cele comise.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 09 iulie 2014, apelul a fost respins ca depuse peste termen. Instanța de apel a reținut că a fost încălcat termenul prevăzut la art. 402 alin. (2) Cod de procedură penală, care expres indică la imposibilitatea declarării apelului mai tîrziu de 15 zile de la data primirii copiei de pe sentința integrală și începerii executării pedepsei. Acest fapt generează și imposibilitatea repunerea în termen a apelului. Termenul de 15 zile pentru declararea apelului urmează a fi calculat din 12 ianuarie 2012, dată la care inculpatul a primit copia de pe sentință. Totodată, apelul a fost declarat la 11 martie 2014, adică peste o perioadă de 2 ani.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii, rejudecarea cauzei și recalificarea acțiunilor lui în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blînde. Recurentul a specificat că a recunoscut vina parțial, nu a avut intenția de omor, are la întreținere doi copii minori, părțile vătămate l-au iertat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se atestă că, potrivit art. 230 alin. (2), 231 alin. (3), 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integral. În cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului 2 procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În acest context se reține că, conform recipisei anexate la dosar, inculpatul a primit copia de pe sentința redactată la 12 ianuarie 2012 (f.d. 187). Deci, termenul de 15 zile pentru depunerea apelului urma să expire la finele zilei de 30 ianuarie 2012. Totodată, potrivit datelor de pe plic și ștampila de înregistrare a apelului în cancelaria Curții de Apel Bender, acesta a fost depus la oficiul poștal la 05 martie 2014 și înregistrat la 11 martie 2014, adică peste termenul prevăzut de lege și instanța de apel întemeiat l-a respins ca fiind declarat peste termen (f. d.194, 195, pct. 3 și 4 din decizie). Pe lîngă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului. Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat, deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac. Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Roscolotenco Sergiu Teodosie împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 06 ianuarie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 09 iulie 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 17 decembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Ion Guzun 3 Dosarul nr. 1ra-1654/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E DISPOZITIV 10 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun, a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 06 ianuarie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 09 iulie 2014, declarat de inculpatul Roscolotenco Sergiu Teodosie, născut la 13 decembrie 1971 în s. Crocmaz, r-nul Ștefan Vodă, locuitor al s. Zaim, r-nul Căușeni, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale. În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Roscolotenco Sergiu Teodosie împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 06 ianuarie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 09 iulie 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 17 decembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Ion Guzun 4