1ra-1409/2014 — art. 206 al.2 lit. a,c CP

1ra-1409/2014 — art. 206 al.2 lit. a,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1409/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 mai

2014, declarate de inculpații

Rupa Ion Ion, născut la 30

ianuarie 1966 în r-nul Nisporeni, s. Vulcănești, locuitor

al s. Peresecina, r-nul Orhei, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale;

Rupa Anna Pantelimon, născută

la 12 mai 1968 în r-nul Nisporeni, s. Vulcănești,

locuitoare a s. Peresecina, r-nul Orhei, cetățeancă a R.

Moldova, fără antecedente penale;

Rupa Ion Ion, născut la 07

noiembrie 1993, originar și locuitor al s. Peresecina, r-

nul Orhei, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 18 noiembrie 2011 – 15 ianuarie 2014,

instanța de apel: 06 februarie – 13 mai 2014,

instanța de recurs: 28 iulie – 18 noiembrie 2014.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă :

inculpații Rupa Ion și Rupa Anna au fost condamnați în baza art. 206 alin. (2) lit.

a) și c), 79 Cod penal la 7 ani închisoare fiecare, cu privarea de dreptul de a activa

în domeniul educației copiilor pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis, de la reținere.

Rupa Ion a fost condamnat în baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c), 70 alin. (3),

79 Cod penal la 6 ani și 9 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a activa în

domeniul educației copiilor pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis, de la reținere.

împreună și prin înțelegere prealabilă cu soția Rupa Anna, feciorul Rupa Ion și o

altă persoană, aflîndu-se în or. Orhei, prin înșelăciune, sub pretextul încheierii

căsătoriei între Rupa Ion (junior) și Valentina Franțuz, și promisiunea de angajare

la un lucru bine plătit în or. Moscova, Federația Rusă, precum și prin abuz de

poziție de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale și a vîrstei fragede, a recrutat-o pe minora V. Franțuz, născută

la 25.12.1994, în scopul practicării cerșetoriei.

Ulterior, la 11.03.2011, continuînd acțiunile sale infracționale, Rupa I.

împreună cu Rupa A. și Rupa I. (junior), s-au deplasat la domiciliul V. Franțuz,

unde, prin înșelăciune, sub pretextul încheierii căsătoriei între Rupa I. (junior) și V.

Franțuz, și promisiunea de angajare la un lucru bine plătit în or. Moscova,

Federația Rusă, au solicitat de la Valentina Saburova, care avea instituită tutela

asupra copilului V. Franțuz, acordul de a permite minorei ieșirea din R. Moldova.

În aceeași zi, la 11.03.2011, fiind înșelată de către Rupa I., Rupa A. și Rupa

I. (junior) asupra scopului adevărat al plecării în Federația Rusă a minorei V.

Franțuz, tutorele V. Saburova a semnat declarația autentificată de notarul T.

Bejenar, că permite ieșirea minorei V. Franțuz din R. Moldova, fiind însoțită de G.

Mocan.

În aceiași zi, continuînd acțiunile infracționale, Rupa I. (junior), de comun

acord cu Rupa I., Rupa A. și o altă persoană, au organizat transportarea copilului

V. Franțuz în or. Moscova, Federația Rusă, prin procurarea biletelor la trenul

Chișinău - Moscova și însoținînd-o pînă la locul destinat, de unde cu cursa avia s-

au deplasat în or. Habarovsk, Federația Rusă.

Continuînd acțiunile sale infracționale, Rupa I. (junior), împreună cuo altă

persoană, de comun acord cu Rupa I. și Rupa A., au adăpostit-o pe V. Franțuz într-

un apartament, apoi cu aplicarea violenței fizice și psihice au impus-o, contrar

voinței ei, să cerșească pe străzile or. Habarovsk, Federația Rusă, banii obținuți din

cerșit fiind transmiși către Rupa I. și Rupa A.

Concomitent, Rupa I. și Rupa A., aflîndu-se în R. Moldova, dirijau

activitatea infracțională prin intermediul legăturii telefonice, dădeau sfaturi și

încurajau pe Rupa I. (junior) și o altă persoană să o constrîngă pe V. Franțuz de a

practica cerșetoria.

2

Ulterior, din motivul că Rupa I. (junior) și altă persoană se aflau în vizorul

organelor de drept din or. Habarovsk, fiind suspectați de activități ilegale, Rupa I.

și Rupa A. i-au instructat pe aceștia (Rupa I. (junior) și V. Bogdan) să o transporte

pe minora V. Franțuz în orașul Vladivostok, Federația Rusă. Acționînd conform

indicațiilor primite, Rupa I. (junior) și o altă persoană, au transportat victima în

localitatea menționată și au adăpostit-o într-un apartament, apoi cu aplicarea

violenței psihice și fizice au impus-o să cerșească pe străzile or. Vladivostok.

Victima a fost eliberată de către Rupa I. (junior) și o altă persoană la

18.07.2011, la indicația lui Rupa I., cînd au aflat că copilul V. Franțuz este căutată

de organele de drept ale R. Moldova.

Instanța a reținut că inculpații Rupa I. și Rupa A. nu au recunoscut vina și au

explicat că partea vătămată întotdeauna spunea că totu-i bine și normal. În Rusia ea

avea calculator, telefon mobil, comunica cu prietene, rude din Moldova. Peste ceva

timp, acasă au venit polițiștii și au comunicat că bunica ei a depus cerere la poliție

și că V. Franțuz trebuie adusă acasă. Nu știau că V. Franțuz este impusă să umble

cu cerșitul.

Inculpatul Rupa I. (junior) la fel nu a recunoscut vina și a declarat că au

plecat împreună cu V. Franțuz în Rusia ca să facă bani pentru nuntă. Acolo s-au

stabilit cu traiul la fratele Bogdan. Se ocupau cu vinderea telefoanelor mobile. N-a

bătut-o sau amenințat-o. I-a cumpărat telefon mobil și calculator, ea avea acces la

internet. Odată, bunica ei Saburova le-a spus că dacă nu o trimit pe Valentina acasă

ea le v-a face probleme. El a trimis-o pe Valentina cu avionul acasă.

Totodată, vinovăția inculpaților este integral dovedită prin probele

administrate pe caz.

Astfel, fiind audiată de două ori de către judecătorul de instrucție, partea

vătămată minoră V. Franțuz a explicat că în Habarovsk el sau cazat în

apartamentul lui A. Bogdan. Aici locuiau mai multe persoane și anume: ea, Rupa I.

(junior), G. Mocan, A. Bogdan cu soția V. Bogdan, Anatol, Nicolae, Ghenadie și

„Ciucea”, familiile acestora nu le cunoaște. Ulterior, a aflat că Anatol, Nicolae,

Ghenadie și „Ciucea” se ocupau cu cerșitul, dar banii cîștigați îi luau Rupa I.

(junior) și A. Bogdan. Peste 2 zile Rupa I. (junior) i-a spus lui G. Mocan să plece la

lucru și atunci ea a văzut că ultimul a luat un cărucior pentru invalizi și a plecat.

Rupa I. (junior) i-a spus că el pleacă la cerșit, cu asta ei toți se ocupă și că ea tot va

pleca cu Nicolae, dar nu v-a cerși - îl va însoți. Nefiind de acord, dar fiind convinsă

de Ionel, a plecat împreună cu Nicolae la cerșit. În acea zi au cîștigat 4000 de ruble

rusești, care seara au fost luați de la ei de Ionel, care prin, intermediul fratelui mai

mare Bogdan, îi trimitea acasă lui Rupa A. Pe zi Rupa I. (junior) îi dădea 100 de

ruble din care ea putea să-și cumpere o chiflă și o apă, aceasta era toată mîncarea

pe zi. De la bun început, V. Bogdan i-a luat pașaportul sub pretextul ca să nu-l

piardă. Ea i-a reproșat lui Rupa I. (junior) de ce o impune să umble cu cerșitul,

doar este soția lui, la ce el i-a comunicat că ea nu este nimeni și trebuie să-i aducă

bani prin orice metodă. Zilnic Bogdan V. îi trezea pe toți și îi trimitea la cerșit.

Cînd se întorceau de la cerșit, dădeau banii cîștigați lui Rupa I. (junior), care se

împărțea cu V. Bogdan.

Peste ceva timp a telefonat Rupa I., a vorbit cu Bogdan și i-a spus să se mute

în or. Vladivostok. Cu toții s-au deplasat în or. Vladivostok, unde i-a comunicat lui

3

Rupa I. (junior) că nu mai dorește să umble cu cerșitul, dar ultimul a bătut-o foarte

tare și a impus-o să cerșească în continuare. El nu-i permitea să vorbească cu

rudele sale la telefon și dacă afla că a vorbit cu cineva din rude, o bătea foarte tare.

Deoarece Ionel o bătea des, l-a mințit că este gravidă, după ce el nu o mai lovea în

burtă, dar peste față, picioare, umeri și o impunea să cerșească. Din Habarovsk și

Vladivostok a vorbit la telefon cu Rupa I. și Rupa A., cărora le-a comunicat că este

bătută, este impusă să cerșească. Ultimii i-au spus să nu-și facă de cap și să

cerșească în continuare, impunînd-o în așa fel și ei ca să cerșească. La 18.07.2011

a sunat Rupa I. și i-a comunicat că la el acasă au venit doi polițiști, care i-au spus

să o întoarcă pe ea în Moldova și ca ea să le spună polițiștilor că lucrează la piață,

unde vinde telefoane și ceasuri, că la ea este totul bine și nu dorește să vină acasă.

După aceasta, el a dat receptorul unui polițist și ea i-a comunicat tot ce i-a spus

Rupa I., deoarece se temea să nu fie bătută din nou. Ulterior, Rupa I. (junior) și V.

Bogdan i-au zis că bunica ei a scris cerere la poliție și din acest motiv ea trebuie să

plece acasă. La 21.07.2011 ea a revenit cu avionul în R. Moldova.

În ședința de judecată V. Franțuz și-a schimbat mărturiile, indicînd că Rupa

I., Rupa A. și Rupa I. (junior) nu sunt vinovați. Ea nu a fost exploatată prin

cerșetorie și că declarațiile inițiale le-a depus fiind amenințată prin telefon cu

răfuiala fizică de către o persoană, care s-a prezentat ca Ion - viceprimar al s.

Vulcănești, r-nul Nisporeni. Anume ultimul, de fiecare dată prin telefon, î-i spunea

ce trebuie să facă, ce să scrie și să spună. O telefona și la Vladivostok și-i dădea

indicații.

Acestea, însă, nu sunt veridice, deoarece contravin circumstanțelor stabilite,

declarațiilor făcute de către partea vătămată la urmărirea penală în fața

judecătorului de instrucție, în prezența avocatului, reprezentantului legal,

pedagogului și psihologului. Mai mult, partea vătămată nu a putut să explice de

unde persoana pe care ea niciodată nu a văzut-o pe nume „Ion” și care ar fi

influențat-o, afla în permanență numerele ei de telefon, pe care le aveau doar

rudele cele mai apropiate, cunoscînd despre toate acțiunile ei. Nu a putut nici să

precizeze de la ce număr de telefon era permanent contactată de către necunoscutul

pe nume „Ion”, nici să explice cum o persoană pe care ea niciodată nu a cunoscut-

o, o influența prin intermediul telefonului și aceasta influențare a considerat-o atît

de reală, încît pe parcursul tuturor acțiunilor de urmărire penale nu le-a menținut și

niciodată nu a comunicat organului de urmărire penală sau procurorului că a fost

influențată de către un oarecare „Ion”.

Pe lîngă aceasta, V. Franțuz a declarat că ultima dată a fost contactată

telefonic de „Ion” cu cîteva zile înainte de audierea la judecătorul de instrucție,

adică pe 31.10.2012, însă, conform investigațiilor efectuate, viceprimarul s.

Vulcănești, r-nul Nisporeni, Ion Ibrian a decedat în luna mai 2012. Circumstanțele

menționate au servit temei de a adopta o ordonanță de refuz în pornirea urmăririi

penale, constatîndu-se că V. Franțuz nu a fost amenințată pentru a da depoziții care

să-i încrimineze pe inculpați.

Reprezentantul legal al părții vătămate, V. Saborova, a declarat că ea este

tutorele nepoatei V. Franțuz. Prin luna mai a fost telefonată de nepoată, care i-a

spus este bine. Ulterior, Valentina i-a spus că cu ei trăiește o persoană pe nume

Vera, care o bate. Atunci ea a telefonat și a vorbit cu Vera, care i-a spus că nu ea o

4

bate, ci Ionel Rupa deoarece Valentina nu vrea să lucreze. Peste un timp prietena

Valentinei, Viorica, a telefonat-o și i-a spus că Valentina vrea să se spînzure,

deoarece acolo este chinuită și bătută, pusă cu forța să cerșească, acestea fiindu-i

spuse prin site-ul de socializare „Odnoklassniki”. La început ea nu a crezut și l-a

telefonat pe Rupa I. spunîdu-i cele auzite, la care acesta a spus că nu este adevărat.

Peste ceva timp, Viorica a mai telefonat-o spunîndu-i aceleași lucruri, rugînd-o ca

să facă totul posibilul pentru a o aduce pe V. Franțuz acasă din Vladivostok.

După ce s-a întors Valentina, a trebuit să meargă cu ea pe la medici căci

psihologic era foarte distrusă și deprimată.

Martorul Lamia Pașaeva a menționat că este sora părții vătămate V. Franțuz

și trăiește cu bunica V. Saburova. În timp ce Valentina era plecată la muncă,

vorbea cu ea prin site-ul de socializare „Odnoklassniki”, unde aceasta îi spunea că

vrea acasă, deoarece acolo o pun să cerșească, o bat cu un prosop ud la picioare ca

să stea în scaun cu rotile. Sora le cerea s-o ia acasă că-i este rău, că o bat acolo, că

dacă nu o vor lua, își v-a face seama. Despre toate acestea ea îi spunea bunicii V.

Saburova. Cînd vorbea cu V. Franțuz pe site era amiază, dar cînd vorbea la telefon

- era seara, intra pe site Valentina rar și telefona tot rar. Despre viața ei grea de

acolo sora i-a vorbit de mai multe ori, i-a zis să-i transmită bunicii ca să plece la

părinții lui Ionel să le spună ca s-o aducă acasă, căci acolo era înjosită, bătută,

impusă la cerșit. Toate aceste ea le-a transmis bunicii.

Cînd a revenit acasă V. Franțuz, i-a povestit că în Rusia a fost bătută cu

cearșaful ud răsucit și o impuneau să cerșească, a umblat și în costele, deasemenea

că nu se înțelegea bine cu cumnata ei pe nume Vera, că pe Ionel des îl telefonau

părinții, mai des mama și-l învățau ca să o trimită la cerșit, să fie mai sever cu ea, îi

spuneau, ,,bate-o, trimite-o cu cerșitul pentru bani”. Franțuz permanent se plîngea

pe Rupa A. Povestea că dacă nu aducea suma cuvenită de bani, o băteau. A mai

înțeles de la Franțuz că cu ei în apartament mai trăiau niște calici cu cărucioare,

care tot erau impuși să cerșească.

Martorul Viorica Clopot a explicat că este prietena Valentinei Franțuz. Prin

site-ul de socializare „Odnoklassniki” aceasta i-a comunicat că este bătută acolo,

este impusă să cerșească, se ceartă des cu Rupa Ionel, vrea să vină acasă dar nu

avea bani, pașaport. A rugat-o ca să-i transmită bunicii V. Saburova, ca să vină să o

ia acasă, căci altfel se v-a sinucide. Despre toate acestea ea a comunicat bunicii V.

Saburova. Cunoaște că V. Franțuz, era foarte îndrăgostită de Rupa Ionel, pentru că

era gata să îl ierte pentru toate, numai ca să mai fie împreună. A devenit foarte

nervoasă și agresivă după ce s-a întors.

Martorul Olga Gardașina a declarat că este vecina inculpaților. La familia

Rupa ea, împreună cu soțul ei, au lucrat la casa fiului lor Bogdan care lucrează în

Rusia. Ce lucrează acesta în Rusia nu cunoaște. Ce lucrări trebuiau îndeplinite le

spunea Rupa I., de transportarea materialelor de construcție tot el se ocupa,

deasemenea și de plata lor, primeau cîte 200 lei pe zi. Din discuții a înțeles că banii

pentru construcția casei îi trimetea Bogdan din Rusia. Pe Rupa Ionel nu îl cunoaște.

Mărturii analogice au dat și martorii Petru Sîrbu, Ecaterina Chitic.

Martorul Irina Tîrsa a explicat că pe inculpații Rupa I. și Rupa A. nu-i

cunoaște, pe Rupa Ionel îl cunoaște, deoarece știe că prietena ei V. Franțuz a fost

cerută de către acesta în căsătorie. Despre plecarea Valentinei peste hotare nu

5

cunoaște detalii. Într-o zi pe la ora 6 dimineața a fost telefonată de către V. Franțuz

și a fost rugată să-i transmită bunicii acesteia că să se ducă să o ia acasă, deoarece

acolo este bătută și impusă să cerșească, ceea ce a și făcut. Cînd V. Franțuz a

revenit i-a povestit că acolo o impuneau să cerșească, iar seara dacă nu aducea

acasă suma de bani care trebuia, era bătută de către cumnata ei și dacă era acasă și

Rupa Ionel participa la bătaie.

psihologul T. Buianina, care a conciliat-o pe V. Franțuz, a declarat că

depozițiile date de ultima la judecătorul de instrucție corespund adevărului și că V.

Franțuz a fost exploatată fiind impusă să cerșească.

Instanța a statuat că vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate,

se confirmă și prin fișa de evaluare psihologică, întocmită de către experții

Centrului Internațional „La strada”.

În rezultatul interviului acordat de către V. Franțuz psihologului T. Buianina

s-a constatat următoarele.

În luna ianuarie 2011 V. Franțuz a făcut cunoștință cu Rupa I. (junior), cu

care, după o perioadă de curtoazie, a decis să se căsătorească. Pentru a face bani de

nuntă, logodnicul i-a propus să plece în or. Moscova să lucreze. În luna martie

familia logodnicului vine să o ceară în căsătorie de la familia ei. În aceiași zi,

bunica a semnat declarația prin care i-a permis Valentinei să iasă din R. Moldova și

în aceiași zi tinerii pleacă în or. Moscova. Biletele au fost procurate de Rupa I.

(junior). Ulterior, au plecat în or. Habarovsk unde a fost cazată într-un apartament

cu 2 camere, în care mai locuiau 9 persoane. Acolo Valentina a aflat că unele

persoane din apartament se ocupă cu cerșitul, iar banii sunt dați logodnicului său.

Valentina a fost convinsă inițial să acompanieze căruciorul unuia dintre cerșetori,

explicîndu-i-se că acesta este lucrul pentru care au venit. Banii cîștigați de către

cerșetor și Valentina erau transmiși logodnicului, iar acesta trimitea banii familiei

sale. Valentina primea bani care îi ajungea doar pentru o chiflă și o sticlă de apă pe

zi. Sub pretextul de a nu pierde pașaportul Valentina a fost deposedată de pașaport.

Ulterior toți s-au deplasat în or. Vladivostok. Cînd Valentina a declarat

logodnicului că nu mai dorește să cerșească, acesta a bătut-o și a impus-o în

continuare să cerșească. Valentinei i-a fost interzis să comunice cu rudele sale, în

caz că se afla că a comunicat cu cineva era bătută. Pentru a evita bătăile, Valentina

a încetat comunicarea asertivă cu logodnicul, a devenit supusă, oricum bătăile nu

au încetat. Totuși, Valentina a reușit să comunice bunicii sale despre situația sa.

Ulterior cu ajutorul poliției a fost adusă acasă.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 35559 din 22.07.2011 la

V. Franțuz s-a constatat un edem la ochiul drept, care posibil a fost cauzat în

circumstanțele și timpul indicat și se referă la leziuni corporale fără cauzarea

prejudiciului.

Prin corespondența efectuată între V. Franțuz și V. Clopot, V. Franțuz și L.

Pașaeva, V. Franțuz și E. Tîrsa, prin intermediul site-ului „Odnoklassniki” reiese

că prima a fost silită, prin aplicarea violenței fizice, să cerșească.

Din declarația autentificată notarial la 11.03.2011 sub nr. 2049 în registrul

notarului Tatiana Bejenar, reiese că, fiind înșelată de către Rupa I., Rupa A., Rupa

I. (junior) asupra scopului adevărat al plecării în F. Rusă a minorei V. Franțuz,

6

tutorele V. Saburova a semnat că permite ieșirea minorei V. Franțuz din R.

Moldova, fiind însoțită de către G. Mocan, despre care nici nu i-au comunicat.

Conform descifrărilor apelurilor telefonice efectuate de la postul de telefon

cu nr. 068376148, utilizat de către Rupa I., reiese că în perioada 01.03.2011 -

01.08.2011, acesta a avut convorbiri telefonice cu V. Saburova, V. Bogdan, C.

Bogdan și alte persoane neidentificate, care utilizau posturi telefonice cu numere

din F. Rusă.

Potrivit informațiilor parvenite de la Băncile comerciale, în perioada

01.03.2011 - 01.08.2011, Rupa I. și Rupa A. au primit multiple transferuri bănești

din F. Rusă.

Conform informației extrase din baza de date a Serviciului Grăniceri, Rupa

I. (junior), G. Mocan și V. Franțuz au ieșit din R. Moldova la 12.03.2011.

Potrivit biletelor avia, la data de 21.07.2011, V. Franțuz s-a deplasat din or.

Vladivostok în or. Moscova, apoi în or. Chișinău.

Din rapoartele de expertiză psihiatrică legală staționară nr. 84s-2011, 86s-

2011 din 13.10.2011, 1028 din 03.12.2012 Rupa I., Rupa A., Rupa I. (junior) sînt

recunoscuți responsabili.

Declarațiile făcute de partea vătămată în fața judecătorilor de instrucție,

corespund realității, deoarece se confirmă și prin declarațiile martorilor, acțiunile

inculpaților, materialele cauzei. Nu a fost infirmat faptul că, ajungînd în or.

Habarovsk, părții vătămate i-a fost ridicat pașaportul de către V. Bogdan, ce o

făcea dependentă de ei, nu putea pleca nicăieri, era în imposibilitate de a fugi după

impunerea de a cerși. În apartamentul unde a dus-o Rupa I. locuiau mai multe

persoane străine, fapt confirmat prin declarațiile martorilor. S-a stabilit de

asemenea, că inculpații Rupa I. și Rupa A. au fost inițiatori plecării lui Rupa I.

(junior) cu V. Franțuz la muncă în Rusia. După ce ultimii au ajuns la locul

destinației, dădeau indicații s-o pună pe Valentina la lucru, fapt confirmat și de

martorul apărării A. Trîmbovețchii, care de asemenea locuia într-un apartament cu

inculpatul Rupa I. și partea vătămată, ceea ce corespunde și cu declarațiile ultimei

date anterior, că în apartament de la bun început locuia un bărbat pe nume

Anatolie, pe care-1 trimiteau la cerșit și care seara dădea banii V. Bogdan sau lui

Rupa I. Din transferurile bănești, primite de către inculpații Rupa I. și Rupa A.,

prin intermediul diferitor bănci din Rusia de la A. Bogdan și V. Bodgan, rezultă că

primeau foarte des în perioada cît partea vătămată s-a aflat în Rusia, sume de bani

impunătoare. Reieșind din declarațiile făcute de către A. Bogdan referitor la

cîștigurile sale, așa cum Rupa I. banii cîștigați de el îi păstra la sine, astfel de

venituri nu a avut, ținînd cont și de faptul că avea familie, 3 copii minori la

întreținere și închiria apartament. Prin urmare declarațiile lui vin în contradicție cu

probele acumulate, cu depozițiile părții vătămate date la ancheta preliminară și

judecătorului de instrucție, că în apartament cu ei locuiau mai multe persoane

invalide și care se prefăceau că sunt invalide, care erau impuse de a cerși pe

străzile orașului, iar seara toate veniturile le dădeau membrilor familiei Rupa. Mai

mult, cu ei locuia și practica cerșitul și G. Mocanu, pe care Rupa I. și Rupa A. l-au

luat cu ei la înțelegerea de căsătorie la V. Saburova și pe care l-au trimis cu copii

minori Rupa I. și V. Franțuz, ca însoțitor, pentru a-i duce la Habarovsk. Din aceste

probe rezultă că de către familia Rupa era întocmit un plan bine determinat și ei

7

cunoșteau cu certitudine la ce fel de lucru este dusă partea vătămată. Negarea

acestui fapt de către inculpați reprezintă doar o modalitate de apărare.

Instanța a concluzionat că ansamblul probelelor acumulate în ședința de

judecată dovedesc integral vinovăția inculpaților și a calificat acțiunile lor în baza

art. 206 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, ca trafic de copii, adică recrutarea,

transportarea și adăpostirea copilului, în scop de practicare a cerșetoriei, însoțită de

violență fizică și psihică și de profitarea de situația de vulnerabilitate a copilului.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii comise, de personalitatea inculpaților și de circumstanțele

cauzei, că inculpații nu au antecedente penale, dar au săvîrșit o infracțiune deosebit

de gravă, că sunt invalizi, că Rupa A. și Rupa I. au la întreținere cîte 3 copii

minori, că Rupa I. (junior) a comis infracțiunea fiind minor, că partea vătămată nu

are pretenții materiale, circumstanțe care sunt excepționale și justifică aplicarea

prevederile art. 79 Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații Rupa I. și Rupa A. să fie

condamnați în baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal la 11 ani închisoare

fiecare, cu privarea de dreptul de a activa în domeniul educației copiilor pe un

termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Rupa I. (junior) să fie condamnat în baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c) Cod

penal la 7 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a activa în domeniul

educației copiilor pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că sentința este ilegală și netemeinică sub aspectul

aplicării incorecte a prevederilor art. 79 Cod penal și individualizării greșite a

pedepsei aplicate.

Instanța a indicat că inculpații au la întreținere 3 copii minori, că sunt

invalizi și că partea vătămată nu are pretenții.

Însă, aceste motive, raportate la circumstanțele cauzei, denotă netemeinicia

aplicării art. 79 Cod penal.

Astfel, inculpații nu au recunoscut vina în cele încriminate, pe parcursul

urmăririi penale și cercetării judecătorești au întreprins măsuri în vederea

influențării părții vătămate și a martorilor. În acest sens, a fost pornită urmărirea

penală pe 2 cauze. Totodată, este evident că partea vătămată și-a schimbat

declarațiile, fiind influențată de către inculpați.

În asemenea circumstanțe, nu se impunea stabilirea unei pedepse sub limita

prevăzută de lege.

În afară de aceasta, la stabilirea pedepsei închisorii, contrar prevederilor art.

395 pct.4) Cod de procedură penală și art. 88 alin. (3) Cod penal, instanța nu a

computat perioada reținerii și aflării în stare de arest preventiv a inculpaților și nu a

inclus termenul reținerii și arestării preventive în termenul ispășirii pedepsei

închisorii.

3.1 Partea vătămată V. Franțuz la fel a declarat apel, solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să

fie achitați.

Apelanta a indicat că inculpații nu au nici o vină în fața ei și în fața legii,

cerînd să fie liberați de pedeapsă.

8

3.2 Au declarat apel și inculpații, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitați.

Apelanții au menționat cat că, după atingerea majoratului, partea vătămată a

făcut declarații, indicînd că ei nu sînt vinovați, că ea nu a fost exploatată prin

cerșetorie și a depus declarațiile inițiale fiind amenințată prin telefon cu răfuială

fizică de către o persoană care s-a prezentat ca Ion, și este un viceprimar din s.

Vulcănești, r-nul Nisporeni, și care avea ceva ură pe Rupa I.

Pe dosar nu există nici un martor ocular, care ar fi confirmat în ședință de

judecată că V. Franțuz s-a ocupat cu cerșitul în Rusia, și că cineva din inculpați ar

fi maltratat-o, sau psihic presată ca ea să se ocupe cu cerșitul.

Ei i-a fost oferit totul de ce are nevoie o domnișoară, i s-a cumpărat un

telefon mobil și un calculator, care a fost conectat la rețeaua de internet.

Instanța s-a axat doar pe declarațiile date de bunica V. Saburova și așa

numitele prietene ale V. Franțuz, care de altfel s-au bazat tot pe cele spuse de

ultima prin intermediul site-urilor de socializare, cît și pe declarațiile date de V.

Franțuz în cadrul urmăririi penale, pe cînd era minoră și nu avea capacitatea

deplină de discernămînt fiind deasemenea influențată psihologic de bunica sa.

Prima instanță a trecut cu vederea adresările făcute de V. Franțuz și V.

Saburova pe numele Procurorului General, în care ele solicită încetarea urmăririi

penale împotriva inculpaților, arătînd care este inițiatorul adresării la organele

competente privind începerea urmăririi penale împotriva lor.

Instanța nu a ridicat întrebarea de ce au apărut plîngeri din partea părții

vătămate anume în luna mai, dar nu mai devreme, sau mai tîrziu, trecînd cu

vederea că anume în luna mai Rupa Ionel s-a certat cu V. Franțuz din cauza că a

văzut-o în stare de ebrietate, aflînd că a consumat băuturi spirtoase cu bărbați

străini în curtea casei, spunîndu-i că nu mai dorește să se căsătorească cu ea, iar

peste două luni a trimis-o acasă la bunica sa, care deja la 10 iulie 2011 se adresase

cu plîngere la CCTP a MAI, ofițerii căruia, V. Chiosa și A. Cheptănaru, au și

început urmărirea penală, iar mai apoi tot ei, au fost înlăturați de la efectuarea

urmăririi penale din motivul, că inculpații au sesizat CCCEC că acești ofițeri

estorcau bani în schimbul exercitării superficiale a urmăririi penale și în baza

acestei cereri a fost pornită împotriva acestor ofițeri o cauză penală.

Conform ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale și clasarea

procesului penal din 15.07.2013 s-a constatat, că într-adevăr în s. Vulcănești a fost

o persoană cu numele Ion și care a fost condamnat la 10 ani închisoare datorită

plîngerii lui Rupa I.

Ținînd cont de faptul, că V. Franțuz, a făcut declarații cu cîteva zile înainte

de audierea la judecătorul de instrucție la 31.10.2012, unde a arătat că inculpații au

recrutat-o și au transportat-o în Rusia, iar vice-primarul care o șantaja a decedat în

luna mai 2012, instanța de judecată a dat o apreciere critică declarațiilor ei, fără a

înlătura divergențele apărute, și fără a pune la baza aprecierii critice, proba care ar

demonstra cînd anume a decedat I. Ibrian, deoarece numai în așa caz urma să

respingă declarațiile ei.

Toate cele întîmplate cu V. Franțuz, V. Saburova l-ea declarat din spusele lui

V. Franțuz, care ulterior fiind deja matură și asistată de către un avocat ales de ea

9

s-a refuzat de la aceste declarații explicînd din ce cauză a depus asemenea depoziții

la organul de urmărire penală și la judecătorul de instrucție.

Martorii L. Pașaeva, L. Leahu, V. Clopot, I. Tîrsa au dat declarații din cele

spuse de către partea vătămată, care fiind audiată în cadrul cercetării judecătorești

s-a refuzat de declarațiile inițiale.

În instanța de judecată au fost audiați martorii P. Sîrbu, E. Chitic, care au

depus declarații privitor la modul de efectuare a reparației în casa lui A. Bogdan,

că ultimii au avut înțelegere cu A. Bogdan, iar de reparație se va ocupa Rupa I.

Aceste declarații confirmă cele spuse de către Rupa I., Rupa A. și A. Bogdan care

unanim au declarat că toți banii primiți prin diferit feluri de transferuri bănești sunt

a lui A. Bogdan și erau destinați pentru reparația casei.

Declarații analogice au fost depuse de către Rupa A. și Rupa I. junior, care

în totalitate au confirmat cele spuse de către Rupa I.

La baza sentinței de condamnare au fost puse un șir de acte și documente,

care în niciun mod nu probează acuzarea înaintată inculpaților, sentința fiind

bazată doar pe presupuneri.

2014, apelurile părții vătămate și a inculpaților Rupa A. și Rupa I. au fost respinse

ca nefondate.

Apelurile procurorului și inculpatului Rupa I. (a.n. 1993) au fost admise,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre.

Rupa I. și Rupa A. au fost condamnați în baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c)

Cod penal la 10 ani închisoare fiecare, ambii cu privarea de dreptul de a activa în

domeniul educației copiilor pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis, de la reținere, deducîndu-se durata arestului de la 28 iulie 2011 pînă la

25 martie 2013.

Rupa I. (a.n. 1993) a fost condamnat în baza art. 206 alin. (2) lit. a) și c), 70

alin. (3), 79 Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a activa în

domeniul educației copiilor pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de

tip închis, de la reținere, deducîndu-se durata arestului de la 08 septembrie pînă la

04 ianuarie 2014.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța a reținut că în cauză au fost administrate suficiente probe necesare

aflării adevărului, probe care au fost judicios apreciate de instanța de fond, avînd

drept consecință reținerea corectă a stării de fapt și de drept în cauză, iar motivele

invocate în apelurile inculpaților și a părții vătămate au fost obiect de studiu în

instanța de fond, găsindu-și reflectare în sentința pronunțată, care corespunde

exigențelor art. 6 CEDO, instanța de apel preluînd motivele jurisdicției de primă

instanță (Hotărârea CEDO Garcia Ruiz versus Spania) cu referire la vinovăția

inculpaților Rupa I. (a.n.1993), Rupa I., Rupa A.

În ședința de judecată în apel n-a fost invocată necesitatea administrării de

noi probe, fiind cercetați suplimentar inculpații și partea vătămată, declarațiile fiind

consemnate și atașate la dosarul cauzei, au fost verificate declarațiile și probele

materiale examinate în ședința de judecată în fond.

Este adevărat că inculpații pe întreg procesul penal au pledat nevinovați, însă

această susținere nu este confirmată prin nici o probă administrată în cauză.

10

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați reprezintă doar o metodă de

apărare și un drept al acestora de a nu se autoincrimina or, persoana care pe

parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită

penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decît în cazurile expres

prevăzută de legea procesual penală.

Inculpați, în cadrul audierii pe întreg procesul penal, au încercat să prezinte o

stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să le atenueze răspunderea penală, iar

circumstanțele de fapt ale infracțiunii se reliefează din probe administrate de

acuzare.

Astfel, sînt pertinente, concludente, utile și veridice probele puse la baza

condamnării inculpaților, și anume: declarațiile părții vătămate minore V. Franțuz,

făcute în cadrul urmării penale, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate

V. Saborova, declarațiile martorilor L. Pașaeva, L. Leahu, V. Clopot, I. Tîrsa,

declarațiile psihologului T. Buianina, care a conciliat-o pe V. Franțuz și potrivit

căreia depozițiile date judecătorului de instrucție corespund adevărului că V.

Franțuz a fost exploatată fiind impusă să cerșească, fișa de evaluare psihologică,

întocmită de experții Centrului Internațional „La strada” în rezultatul interviului

acordat de partea vătămată psihologului T. Buianina.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 35559 din 22.07.2011 la

V. Franțuz s-a constatat un edem la ochiul drept, care posibil a fost cauzat în

circumstanțele și timpul indicat și se referă la leziuni corporale fără cauzarea

prejudiciului.

Din corespondența efectuată între V. Franțuz și V. Clopot, V. Franțuz și L.

Pașaeva, V. Franțuz și E. Tîrsa, prin intermediul site-ului „Odnoklassniki” reiese

că prima a fost silită prin aplicarea violenței fizice să cerșească.

Potrivit declarației autentificată notarial la 11.03.2011 sub nr. 2049 în

registrul notarului Tatiana Bejenar, rezultă că, fiind înșelată de Rupa I., Rupa A. și

Rupa I. (junior) asupra scopului adevărat al plecării în Rusia a minorei V. Franțuz,

tutorele V. Saburova a semnat că permite ieșirea minorei V. Franțuz din R.

Moldova fiind însoțită de G. Mocan.

Conform descifrărilor apelurilor telefonice efectuate de la postul de telefon

cu nr. 068376148, utilizat de Rupa I., în perioada 01.03.2011 - 01.08.2011, acesta a

avut convorbiri telefonice cu V. Saburova, V. Bogdan și C. Bogdan și alte

persoane neidentificate ,care utilizau posturi telefonice cu numere din F. Rusă .

Potrivit informațiilor parvenite de la Băncile comerciale, în perioada

01.03.2011 - 01.08.2011, Rupa I. și Rupa A. au primit multiple transferuri bănești

din Rusia.

Conform informației extrase din baza de date a Serviciului Grăniceri, Rupa

I. (junior), G. Mocan și V. Franțuz au ieșit din Republica Moldova la 12.03.2011.

Potrivit biletelor avia, la 21.07.2011, V. Franțuz s-a deplasat din or.

Vladivostok în or. Moscova, apoi în mun. Chișinău.

Este adevărat că în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a

prezentat o altă succesiune a faptelor, dar recrutarea părții vătămate și transportarea

ei în F. Rusă de către inculpați, a rezultat din declarațiile martorilor care concordă

cu aspectele prezentate de partea vătămată în cadrul urmării penale și cu

corespondența avută între V. Franțuz și V. Clopot, V. Franțuz și L. Pașaeva, V.

11

Franțuz și I. Tîrsa, prin intermediul site-ului „Odnoklassniki”, din care reiese că

prima a fost silită prin aplicarea violenței fizice să cerșească.

La fel, declarațiile părții vătămate date la etapa cercetării judecătorești nu se

pot bucura de credibilitate de vreme ce nu s-a constatat faptul amenințării părții

vătămate pentru a da declarații care să-i incrimineze pe inculpați, adoptîndu-se

ordonanță de refuz în pornirea urmăririi penale din 15.07.2013, care la moment

produce efecte juridice.

Anume declarațiile părții vătămate V. Franțuz date în cadrul urmării penale

cu privire la constatarea faptei prejudiciabile și identificarea făptuitorilor și-au

găsit confirmarea și prin probele expuse mai sus care au fost recercetate în cadrul

ședinței instanței de apel și care dovedesc indubitabil vinovăția inculpaților sub

aspectul comiterii infracțiunii de trafic de copii.

Nu sunt lipsite de importanță în acest sens declarațiile psihologului T.

Buianina, care a conciliat-o pe V. Franțuz, potrivit căreia, depozițiile date la

judecătorul de instrucție corespund adevărului și că V. Franțuz a fost exploatată

fiind impusă să cerșească.

Nu sunt temeiuri de a aprecia critic declarațiile martorilor acuzării V.

Clopot, I. Tîrsa, L. Pașaeva, or acestea au fost depuse sub jurămînt și avertizare de

răspundere penală în baza art. 312-313 Cod penal, au fost administrate în

conformitate cu legislația în vigoare, au fost date în cadrul urmăririi penale și în

ședința de judecată elocvent, consecutiv și în coroborare cu materialele cauzei.

Mai mult, martorii menționați au declarat că au cunoscut inculpații vizual

pînă la caz, nefiind invocate relații ostile cu aceștia, astfel nu poate fi reținut că

martorii ei ar fi urmărit scopul incriminării pe nedrept a unor persoane nevinovate.

Declarațiile martorilor A. Bogdan, A. Trîmbovețchii invocate de inculpații

apelanți în confirmarea nevinovăției lor, nu sunt pertinente, concludente și utile

justei soluționări a cauzei deoarece A. Bogdan este feciorul inculpaților, urmărind

scopul ușurării situație în care s-au pomenit părinții acestuia, iar A. Trîmbovețchii

este sub controlul familiei Rupa cu care cerșește.

De altfel, acești martori nici nu au avut o poziție unică referitor la învinuirea

adusă inculpaților.

Astfel, martorul A. Bogdan a declarat că în F. Rusă el cu soția sa au locuit

împreună cu Rupa I. și partea vătămată, fiecare familie în odăi separate. În afară de

ei nimeni nu a mai trăit acolo.

Pe cînd martorul A. Trîmbovețchii a declarat că de asemenea locuia în acest

apartament, ceea ce corespunde cu declarațiile părții vătămate date în cadrul

urmării penale, că în apartament locuia un bărbat pe nume Anatolie, pe care-l

trimiteau la cerșit și care seara dădea banii lui V. Bogdan sau lui Rupa I.

Susținerile inculpaților că urmărirea penală a fost intentată intenționat, cu

scopul de a estorca din ei sume impunătoare de bani, sunt lipsite de fundament și

nu sunt susținute de probe concludente, fiind doar simple apărări cu scopul vădit de

a obține o soluție de achitare.

Probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpaților, mai presus

de orice dubiu, soluția de condamnare a inculpaților se bazează pe probe certe,

neechivoce, iar apărările formulate de inculpați nu sunt fondate și în nici un caz nu

pot determina adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate de instanța de fond.

12

În contextul probator precizat, instanța de fond, în mod corect a reținut că

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de copii. Probele au

demonstrat că partea vătămată a fost recrutată sub promisiunea unui de muncă în

Rusia. S-a dovedit că inculpații au însoțit partea vătămată pentru obținerea actelor

necesare plecării, au plătit și asigurat transportul în Rusia, au așteptat-o, respectiv

au trimis persoane de încredere care să o aștepte la sosire, au oferit garanții

reprezentantului legal al minorei pentru ca aceasta să-și dea consimțămîntul la

plecarea nepoatei sale.

În contextul probator anterior menționat instanța de fond a stabilit corect

existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a celor trei

inculpați apelanți pentru săvîrșirea infracțiunii de trafic de copii deoarece partea

vătămată fiind minoră, în momentul recrutării nu avea un loc de muncă, era lipsită

de venituri, astfel că pentru inculpați a fost ușor să pună partea vătămată într-o

stare de dependență față ei. Ajunsă în F. Rusă, fără acte și fără bani, partea

vătămată nu putea decît să urmeze conduita impusă de traficanți.

Critica referitoare la nemotivarea de către judecător a înlăturării probelor

propuse de inculpați în sensul achitării nu este întemeiată.

Instanța fondului a analizat amănunțit întreaga probațiune atît din partea

acuzării, cît și apărării și a arătat expres și explicit motivele pentru care apărările

inculpaților nu sunt justificate, concluzionînd în sensul înlăturării acestora.

Cerințele procurorului referitor la excluderea prevederilor art. 79 Cod penal

și aplicarea în privința inculpaților Rupa I. și Rupa A. a unei pedepsei mai aspre

decît cea stabilită de instanța de fond sunt fondate.

Astfel, la numirea felului și măsurii de pedeapsă, instanța a ținut cont de

unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol

social a infracțiunii, care se referă la deosebit de grave, de personalitatea

inculpaților Rupa I. și Rupa A., care nu au antecedente penale, au la întreținere 3

copii minori, Rupa I. este invalid de gr. II, fiind reținute acestea ca circumstanțe

excepționale.

Dar, aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de Lege, în baza

circumstanțelor reținute de instanță, nu este aptă de a îndeplini funcțiile și de a

realiza scopul pedepsei în contextul gradului de pericol social ridicat al faptelor

comise de inculpați (generat de natura si gravitatea faptelor săvîrșite, ce vizează

dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală a minorului), modalitatea concreta de

săvîrșire a faptelor (prin obținerea de foloase materiale ca urmare a exploatării

minorului), poziției nesinceră a inculpaților avute în cursul urmăririi penale cît și în

cursul judecății, încercînd să denatureze adevărul juridic rezultat din materialul

probator administrat în cauză și care conturează în mod cert vinovăția acestora în

raport cu infracțiunea pentru care au fost trimiși in judecată, întreprinderii

măsurilor în vederea influențării părții vătămate și ca urmare aceasta în cadrul

cercetării judecătorești și-a schimbat declarațiile.

Din considerentele expuse se desprinde concluzia că instanța neîntemeiat a

reținut în cauza dată circumstanțe excepționale și ca urmare a stabilit pedeapsa sub

limita minimă prevăzută de lege.

În cazul dat se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate sub

aspectul excluderii în privința inculpaților Rupa I. și Rupa A. a prevederilor art. 79

13

Cod penal, stabilindu-li-se termenul minim prevăzut de sancțiunea legii penale și

anume cîte 10 ani închisoare, dar cu majorarea cuantumului pedepsei

complimentare, privarea de dreptul de activa în domeniul educației copiilor pe un

termen de 5 ani, luînd in considerare natura si gravitatea faptelor comise împotriva

minorilor, jurisprudența CEDO în materie (cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă

si Mazare, Sabau și Parcalab contra României).

Cît privește stabilirea pedepsei în privința inculpatului Rupa I. (a.n. 1993), se

reține ca circumstanță excepțională, conform art. 79 Cod penal, săvîrșirea

infracțiunii în perioada minoratului, urmînd a-i fi stabilit cuantumul pedepsei

reieșind din prevederile art. 70 alin. (3) Cod penal, de 6 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de activa în domeniul educației copiilor pe un termen de 5 ani, motiv

pentru care necesită a admite apelul formulat de acesta.

Noua pedeapsă stabilită inculpaților răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

adoptate și dispunerea achitării lor.

Recurenții au invocat că instanța fond s-a bazat numai pe probele prezentate

de partea acuzării, fiind ignorate probele prezentate de apărare.

Partea vătămată V. Franțuz fiind, supusă audierii în cadrul cercetării

judecătorești, cînd deja era matură și asistată de un avocat ales de ea, a declarat că

inculpații nu sunt vinovați.

Ignorînd acest fapt, instanța a pus la baza sentinței de condamnare

declarațiile depuse de partea vătămată în cadrul urmăririi penale și în fața

judecătorului de instrucție. În cazul dat, sunt grav încălcate prevederile art. 384

alin. (4) Cod de procedură penală, care prevede că instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

În cazul dat, instanța de judecată urma să pună la baza unei sentințe numai

acele declarații care au fost supuse cercetării judecătorești în cadrul ședințelor de

judecată.

În instanța de apel, partea vătămată a declarat că careva pretenții față de

familia Rupa nu are.

Acest fapt a fost totalmente ignorat de instanțele de fond și de apel, prin ce

au încălcat prevederile art. 384 alin. (4) Cod de procedură penală.

În cazul dat, lipsește legătura și confirmarea dintre proba de bază a acuzării -

declarațiile părții vătămate cu alte probe pe cauza penală.

Orice inculpat are dreptul la apărare și urmează ca acest drept să fie realizat

prin orice modalitate care nu este interzisă de lege.

Instanțele nu au luat în considerație că partea vătămată în instanța de fond a

depus o cerere prin care solicită ca urmărirea penală în privința lui inculpaților să

fie încetată, deoarece aceste persoane nu au nici o vină față de ea, însă ambele

instanțe față de această cerere nu s-au expus și au ignorat-o complet.

Cînd partea vătămată a atins majoratul, s-a prezentat în instanța de fond și a

făcut declarații deja fără ca să fie asistată de avocați, și a declarat în fața instanței,

14

că inculpații nu au nici o vină față de ea, deoarece ei nu i-a fost pricinuită nici o

pagubă și, din acest motiv, cere ca inculpații să fie eliberați de pedeapsă penală.

Instanța nu s-a expus asupra acestor declarații.

În apelul declarat de procuror nu este indicat nici o probă. În afară de

aceasta, a solicitat pentru inculpați cîte 11 ani de închisoare dar nu indică în baza

cărui articol învinuiește și cere această pedeapsă.

Nu s-a luat în considerație că a fost întocmită procură la notar de bunica

părții vătămate, V. Saburova, și apoi V. Franțuz a plecat în Rusia cu G. Mocan,

fapt care denotă că inculpații nu au nici o vină la acest caz.

Procurorul a dat citire la niște documente din dosar ca probe, numai că ele

sînt întocmite la „xerox”, fapt care indică că aceste documente nu au nici o putere

juridică și nu pot fi puse la baza învinuirii.

La materialele dosarului sînt anexate ca probe convorbirile efectuate prin

intermediu site-ului „Odnoklassniki” a persoanelor minore, cum sînt I. Tîrsa și L.

Pașaeva cu V. Franțuz. Acestea sînt efectuate la „xerox” , și nu pot servi ca probe

în virtutea art. 94 alin. (l) pct. 4 Cod de procedură penală.

În drept, recursurile sunt întemeiate pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

respinse ca inadmisibile, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărîrilor adoptate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele fond și de apel au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpaților

și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale acestora, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi și declarațiile părții vătămate

minore V. Franțuz, făcute în cadrul urmării penale, declarațiile reprezentantului

legal al părții vătămate, V. Saborova, a martorilor L. Pașaeva, L. Leahu, V. Clopot,

I. Tîrsa, a psihologului T. Buianina că depozițiile date la judecătorul de instrucție

corespund adevărului și că V. Franțuz a fost exploatată fiind impusă să cerșească,

fișa de evaluare psihologică a părții vătămate întocmită de experții Centrului

Internațional „La strada”, raportului de expertiză medico-legală nr. 35559 din

22.07.2011, corespondența efectuată între V. Franțuz și V. Clopot, V. Franțuz și L.

15

Pașaeva, V. Franțuz și E. Tîrsa, prin intermediul site-ului „Odnoklassniki”,

declarației autentificată notarial la 11.03.2011 sub nr. 2049 în registrul notarului

Tatiana Bejenar, descifrările apelurilor telefonice efectuate de la postul de telefon

cu nr. 068376148, informațiile parvenite de la Băncile comerciale, în perioada

01.03.2011 - 01.08.2011, extrasul din baza de date a Serviciului Grăniceri, biletele

avia din 21.07.2011, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, instanța de apel pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile inculpaților (v. 6, f.d. 193, 200, 208, v. 7 f.d. 69, pct. 3 și 4

din decizie).

Argumentul recurenților că instanțele au utilizat probe necercetate în ședința

de judecată sunt neîntemeiate. Or, potrivit proceselor-verbale a ședințelor de

judecată, toate probele, inclusiv declarațiile părții vătămate minore V. Franțuz

făcute în cadrul urmării penale, au fost cercetate și consemnate în aceste acte (v. 7

f.d. 49-61).

Mai mult, se observă că recursurile declarate sunt întemeiat doar pe critica

modului în care instanțele au estimat circumstanțele cauzei (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl

propun inculpații este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de

orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că

hotărîrile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpaților au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate, adică că

recursurile de pe rol sunt absolut neîntemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile declarate sunt neîntemeiate, ele urmează a

fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

16

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de inculpații Rupa Ion

Ion, Rupa Anna Pantelimon și Rupa Ion Ion împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 17 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

17