1ra-1512/14 — art. 187 alin. 2 lit. b. e, f Cod penal

1ra-1512/14 — art. 187 alin. 2 lit. b. e, f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1512/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2014, declarate de avocații Cristina Iachimov, Tatiana Miliș și

Angela Munteanu, în numele inculpaților

Ciobanu Veaceslav Nicolae, născut la

26 februarie 1979, originar și locuitor al s. Țărăncuța,

r-nul Cantemir, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Cantemir din 06

iunie 1997 în baza art. 102 alin. 3, 103/1 alin. 1, 120

alin. 2, 39 Cod penal (1961) la 12 ani privațiune de

libertate;

2) prin sentința Judecătoriei Cantemir din 25

noiembrie 1997, în baza art. 119 alin. 3, 39 Cod penal

(1961) la 5 ani privațiune de libertate;

3) prin sentința Judecătoriei Cahul din 31

octombrie 2005, în baza art. 186 alin.(2) lit. b),c),d), 85

Cod penal la 5 ani închisoare;

Dobrota Dumitru Dumitru, născut la

25 august 1985, originar și locuitor al s. Țărăncuța, r-

nul Cantemir, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Cahul din 28

decembrie 2009, în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d), 90

Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții de răspundere material pe un termen

de 2 ani;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 26 august 2011 – 15 mai 2013,

în instanța de apel: 12 iunie 2013 - 02 iulie 2014,

în instanța de recurs: 19 iulie 2014 – 12 noiembrie 2014;

1

C O N S T A T Ă :

Veaceslav și Dobrota Dumitru au fost achitați de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, din motivul lipsei faptei

infracțiunii.

Ciobanu Veaceslav a fost condamnat în baza art. 312 alin. (2), 90 Cod penal la

2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 1 an.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Cazacu Constantin, dar în privința lui

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

16.02.2011, aproximativ ora 20.00, prin înțelegere prealabilă și cu Cazacu C.,

aflîndu-se pe str. Izmail , mun. Chișinău, l-au întîlnit pe Burduja Vitalie, cu care au

servit băuturi alcoolice în magazinul alimentar "Florentina Aura" din str. Izmail 103,

mun. Chișinău. La ieșire l-au condus în spatele magazinului și, aplicînd violența

fizică, i-au cauzat leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății. După, au

sustras deschis de la el bunuri în sumă de 661 lei.

Ciobanu Veaceslav, la 08 iunie 2010, fiind audiat în calitate de martor în

cadrul dosarului 2010021085, pornit în baza art. 151 alin. (2) lit. c), d) Cod penal în

privința lui Bahnari G. și Palesica A., a fost preîntîmpinat de răspundere penală

conform art. 312 Cod penal pentru declarația mincinoasă, a declarat că la 03 iunie

2010, aproximativ orele 23:00, împreună cu prietena Sărăteanu A., stînd în barul

"Popas", au întîlnit un prieten pe nume Gheorghe. Din bar toți trei s-au întors acasă,

unde au servit bere. În jurul orelor 01:00 - 02:00 au ieșit afară pentru a mai cumpăra

bere. În fața blocului de pe str. Gh. Madan 44/2, mun. Chișinău, Bahnari G. și

Palesica A. loveau o persoană necunoscută, în regiunea capului, care stătea întinsă la

pămînt. El împreună cu Sărăteanu A. și prietenul Gheorghe au mers la magazin

nespunînd nimic. După ce au procurat bere s-au întors și au văzut cum Banari G. și

Palesica A. continuau să lovească fără milă persoana necunoscută, care era la pămînt.

El 1-a luat într-o parte pe Palesica A. și le-a explicat că nu este normal ceea ce au

făcut, iar ei nu reacționau la cele spuse. Sărăteanu A. 1-a izbit pe Bahnari G. Văzînd

aceasta, i-a petrecut pe Bahnari G.și pe Palesica A. pînă la scara blocului în care

locuiesc. La 30.09.2011 în ședința de judecată pe cauza penală de învinuirea lui

Palesica A. și Bahnari G. în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, Ciobanu V. fiind

preîntîmpinat de răspundere penală conform art. 312 Cod penal, pentru declarația

mincinoasă, intenționat, urmărind scopul de a duce în eroare instanța de judecată, și-a

schimbat declarațiile depuse la urmărirea penală, comunicînd că depozițiile date în

calitate martor din data de 08.06.2010 pe cauza penală nr. 2010021085 nu le susține,

deoarece nu a văzut ca Bahnari G. și Palesica A. să bată pe cineva, iar declarațiile le-

a semnat fără a le citi.

Instanța a concluzionat a-i achita pe Ciobanu V. și Dobrota D. privind

învinuirea în baza art.187 alin. (2) Cod penal, din motivul lipsei faptei infracțiunii.

2

Totodată, a reținut că probele administrate în cadrul ședinței de judecată nu

stabilesc că acțiunile inculpaților ar fi întrunit elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b),e),f) Cod penal.

Instanța a mai statuat că sentința nu poate fi bazată pe presupuneri și inculpații

urmează a fi achitați din lipsa existenței faptei infracțiunii.

La fel, instanța a reținut că vinovăția inculpatului Ciobanu V. este dovedită

prin probele administrate pe caz și a calificat acțiunile lui în baza art. 312 alin. (2)

Cod penal, ca prezentarea cu bună-știință a declarației mincinoase de către martor,

săvîrșită în cadrul judecări cauzei legate de învinuirea de săvîrșirea a unei infracțiuni

deosebit de grave.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Dobrota D. să fie condamnat în baza

art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 85 Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții legate de de răspundere materială pe un termen de 2 ani. Ciobanu

V. - în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f), 312 alin. (2) lit. a), 84 Cod penal la 7 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani.

Apelantul a invocat că Ciobanu V. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 312

alin. (2) lit.a) Cod penal, adică, prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase

de către martor în cadrul judecării cauzei penale, legate de învinuirea de săvîrșire a

unei infracțiuni deosebit de grave.

Instanța de fond incorect a apreciat probele administrate, nu a luat în

considerație pe deplin declarațiile părții vătămate Burduja V., iar ca rezultat a dispus

achitarea inculpaților în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal neîntemeiat.

Instanței i-au fost prezentate probe suficiente, pertinente și concludente, care

coroborează între ele, potrivit cărora acțiunile inculpaților au fost calificate corect,

conform semnelor constitutive ale componențelor de infracțiuni prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) și 312 alin. (2) lit. a) Cod penal.

La înaintarea învinuirii careva dubii nu au existat, astfel, aceștea urmează a fi

condamnați pe faptul infracțiunilor incriminate, conform limitelor de pedepse

stabilite de lege.

Deși instanța de fond l-a condamnat parțial pe Ciobanu V., i-a stabilit acestuia

o pedeapsă prea blinda.

2014, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre.

Dobrota Dumitru a fost condamnat în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal la 3 ani închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Cahul din 28 decembrie 2009, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

de la reținere, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 10 mai 2011 pînă la 20

iunie 2011.

Ciobanu Veaceslav a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal la 3 ani închisoare și în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani

închisoare.

3

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, deducîndu-se

durata arestului preventiv de la 28 aprilie 2011 pînă la 27 mai 2012.

Instanța de apel a constatat că inculpații Cazacu C., Dobrota D. și Ciobanu V.,

la 16 februarie 2011, aproximativ orele 20.00, prin înțelegere prealabila, repartizând

rolurile între ei, aflându-se pe str. Ismail 103, mun. Chișinău, l-au întâlnit pe Burduja

V., cu care au servit băuturi alcoolice în magazinul alimentar „Florentina Aura" din

str. Ismail 103, mun. Chișinău. La ieșire l-au condus în spatele magazinului și,

aplicând violența fizică, i-au provocat leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății. După, au sustras deschis de la el bunuri în sumă de 661 lei.

Inculpatul Ciobanu V., la 30 septembrie 2011, fiind audiat în calitate de martor

de către instanța de fond în cadrul dosarului penal în privința lui Bahnari G. și

Palesica A., de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 lin. (4) Cod penal, sub

jurământ și avertizare de răspundere penală conform art. 312 Cod penal, și-a

modificat declarațiile incriminatoare făcute la urmărirea penală, declarând că nu

văzut ca Bahnari G. și Palesica A. să bată pe cineva, declarațiile de la urmărirea

penală le-a semnat fără a le citi, urmărind scopul de a duce în eroare instanța de

judecată și a exonerării lui Bahnari G. și Palesica A. de la răspunderea și pedeapsa

penală pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave.

Instanța a reținut că Dobota D. nu a recunosut vina, declarînd că partea

vătămată fugit lîsînd scurta, pe care a îmbrăcat-o Cazacu C. că-i era frig, verificînd ce

era prin buzunare.

Ciobanu V. a declarat că nu recunoaște vina pe art. 187 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal, doar art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal. Cazacu C. i-a cerut părții vătămate

să scoată totul din buzunare și l-a amenințat luîndu-i telefonul, iar Dobrota D. l-a

lovit cu piciorul luîndu-i scurta.

Vina inculpaților este demonstrată integral și prin probele administrate.

Astfel, inculpatul Cazacu C. a relatat în instanța de fond că între el și partea

vătămată a apărut un conflict, s-au luat la bătaie, ultimul a lăsat scurta și a fugit. La

urmărirea penală el a indicat că Ciobanu V. l-a impus pe Burduja V. să scoată toate

lucrurile din buzunare. Erau prezenți toți trei inculpați. După ce Ciobanu V. i-a

transmis lui telefonul mobil și căștile luate de la partea vătămată, a plecat spre oprire.

Apoi a fost ajuns de Ciobanu și Dobrota, care ținea în mînă scurta părții vătămate.

Ulterior, a transmis telefonul mobil unui taximetrist pentru serviciile acordate.

Partea vătămată a declarat în ședința instanței de fond că inculpații i-au propus

să meargă după magazin ceea ce a și făcut. De frică el le-a spus că cheamă poliția.

Unul din inculpați a zis că el este poliția și să scoată tot ce are în buzunare. A scos

telefonul mobil și 60 lei transmițîndu-le lui Cazacu C. Dupa, unul din inculpați i-a

spus să dezbrace și scurta primind o lovitură cu piciorul. După cele întîmplate, cineva

din inculpați l-a telefonat și i-au spus să schimbe declarațiile și să indice doar la două

și nu la trei persoane.

Martorul Triboi V. a declarat că în seara jafului i-a văzut împreună pe inculpați

cu partea vătămată și a auzit cum aceștia discutau pe un ton ridicat. După aceasta a

4

văzut în mîna lui Cazacu C. telefonul mobil și scurta lui Burduja V., și cum primul a

transmis lui Dobrota D. scurta părții vătămate.

Martorul Sîrbu S. a declarat că el se află în relații normale cu inculpații. De la

Cazacu C. a aflat că telefonul mobil „Unite 3G" a fost luat de către el, împreună cu

Slavic și Dima, de la o persoană.

Sunt pertinente și procesele verbale de recunoaștere de către partea vătămată a

inculpaților după fotografie, procesul verbal de recunoaștere a obiectului, raportul de

expertiză medico-legală nr.862/D, procesele verbale de confruntare dintre partea

vătămată și inculpați, procesul verbal de ridicare a scurtei de la Ilarionova A., din

dulapul unde Drobota D. își păstra bunurile.

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza de art.187 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei personae, săvîrșită de

mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătatea

persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Totodată, a calificat acțiunile inculpatului Ciobanu V. și în baza art. 312 alin.

(2) lit. a) Cod penal, ca declarație mincinoasă, adică prezentarea cu bună știință a

declarației mincinoase de către martor în cadrul judecării cauzei penale, legate de

învinuirea de săvîrșire a unei infracțiuni deosebit de grave.

Instanța de apel a relevat că nu pot fi preluate argumentele din sentință precum

că nici o persoană nu a indicat concret la implicarea tuturor inculpaților în comiterea

jafului în privința lui Burdujan V., or ele contravin probelor nominalizate.

Faptul prezenței tuturor inculpaților la momentul deposedării de bunuri a părții

vătămate, fără ca vre-unul din inculpați să intervină în scopul curmării acțiunilor de

posedare, dovedesc existența circumstanței agravante a componenței de infracțiune

„săvârșită de două sau mai multe persoane", inculpații acționând între ei cu o

înțelegere prealabilă. Mai mult, însăși inculpații la etapa urmăririi penale au indicat

cine și cum a acționat în privința părții vătămate, incriminându-se unul pe altul.

Deasemenea, prezența pe corpul părții vătămate a leziunilor corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății, dovedesc existența „aplicării violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei”.

La stabilirea pedepsei inculpaților, instanța a ținut cont că ei au comis o

infracțiune gravă, iar Ciobanu V. și una mai puțin gravă, că Dobota D. și Ciobanu V.

au antecedente penale, că Ciobanu V. a recunoscut vina pe un capăt de învinuire, iar

Cazacu C. întreține un copil minor.

hotărîrilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Dobrota D.

să fie achitat, pe motiv că faptele nu corespund infracțiunii imputate.

Recurentul a menționat că instanța de fond a dat o apreciere corectă tuturor

faptelor.

Partea vătămată a suferit un stres din cele întîmplate și din considerentul dat,

dorind să-i pedepsească pe toți, a afirmat că a fost jefuit de cei trei.

Materialele dosarului demonstrează nevinovăția inculpatului

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 Cod de procedură

penală

5

5.1. Avocatul Tatiana Miliș la fel a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea deciziei instanței de apel în partea condamnării inculpatului Dobrota D. în

baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu menținerea fără modificări a

sentinței.

Recurentul a indicat că în instanța de apel nu au fost prezentate probe

pertinente și concludente de procuror.

Dobrota D. nu a sustras careva bunuri și nu i-a aplicat părții vătămate careva

lovituri, fapt stabilit în cadrul cercetării judecătorești.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

5.2.A declarat recurs ordinar și avocatul A. Munteanu, în numele inculpatului

Ciobanu V., în care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că decizia este bazată pe presupuneri.

Probele invocate de instanța de apel nu se încadrează în noțiunile de probe

concludente pertinente și utile și nu coroborează între ele.

Atît la urmărirea penală, cît și în cadrul examinării cauzei, vinovăția

inculpatului nu și-a găsit confirmare.

Decizia instanței de apel este bazată doar pe declarațiile părții vătămate și ale

martorilor. Declarațiile părții vătămate sunt neveridice, aceasta se află la evidența

medicului psihiatru, fiind în imposibilitatea de a recepționa corect evenimentele din

16.02.2011.

Ciobanu V. nu a sustras bunurile, nu a aplicat lovituri și nu a cauzat vătămări

corporale, nu a fost prezent la momentul deposedării părții vătămate de bunuri.

Organul de urmărire penală nu a aplicat măsuri de protecție martorului în

cauza penală nr.2010021085. Aceste circumstanțe nu au fost luate în calcul și

apreciate de către instanța de apel prin prisma art. 75 alin. (1) Cod penal, aplicîndu-i

pedeapsa în baza art. 312 alin. 2) lit. a) Cod penal contrar prevederilor legale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10)

Cod de procedură penală – instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art.187 alin (2) lit. b),

e), f) Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

6

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Însă, în pofida prevederilor enunțate, în recursul avocatului Iachimov Cristina

nu este invocat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și

argumentarea ilegalității hotărîrilor contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Recursul avocatului Tatiana Miliș este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, care prevede mai multe temeiuri pentru recursul ordinar - că nu

au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde

Totodată, în acest recurs nu sunt indicate erorile concrete de drept și care ar fi

esența circumstanțelor că nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau că instanța a

pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, lipsînd și argumentarea ilegalității

hotărîrilor atacate în aspectul vizat (pct. 5.1 din decizie).

La fel, se reține că recursul avocatei Angela Munteanu este bazat, inclusiv, pe

temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Dar, în respectivul recurs nu-i menționat care este esența circumstanțelor că

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, raportată la

exigențile art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, omițîndu-se totalmente

motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete

erori de drept la compartimentul dat (pct. 5.2 din decizie).

Rezultă, că recursurile nominalizate nu întrunesc condițiile legale de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest

recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursurile ordinare (pct.

5 - 5.2 din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii instanței de apel,

7

inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea

înaintată inculpaților și încadrarea juridică justă a acțiunilor lor infracționale în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi declarațiile

inculpaților, părții vătămate, martorilor Triboi V. și Sîrbu S., procesele verbale de

recunoaștere a inculpaților după fotografie, procesul verbal de recunoaștere a

obiectului – telefonului sustras, raportul de expertiză medico-legală nr. 862/D prin

are s-a concluzionat că leziunile corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății

depistate la Burduja V. fost cauzate prin acțiune traumatică în condițiile explicate de

acesta, procesele verbale de confruntare dintre partea vătămată și inculpați, procesul

verbal de ridicare a telefonului de la Ilarionova A., din dulapul unde Dobrota D. își

păstra bunurile, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor circumstanțelor pe caz și

motivelor din apelurile de pe rol.

La stabilirea pedepsei inculpaților, instanța a ținut cont de prevederile art. 61 și

75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, potrivit argumentelor invocate la pct. 5 - 5.2 din decizie, recursurile

ordinare sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat

circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decîtcel pe care îl propune apărarea,

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare este lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta se atestă că conform procesului verbal al ședinței instanței de

apel, în pofida principiului contradictorialității procesului penal prevăzut la art. 24

Cod de procedură penală, apărarea nu a solicitat instanței de apel audierea părții

vătămate, nu a fost împotriva judecarea cauzei în lipsa ultimului, invocat cercetarea și

8

verificarea în genere a cărorva probe concrete în susținerea apelurilor declarate. Or,

din acest act procedural rezultă că probele administrate pe caz, inclusiv cele cercetate

în ședința instanței de fond, au fost verificate prin citirea lor în ședința de judecată a

instanței de apel, fiind consemnate în procesul-verbal, în conformitate cu prevederile

art. 414 alin. (2) și (5) Cod de procedură penală.

Totodată, asupra acestui proces verbal apărarea nu a formulat obiecții în

corespundere cu prescripțiile art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală, deci acesta

este corect și obiectiv (v. 3, f.d. 217-222).

Astfel, circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că decizia

atacată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că acțiunile

inculpaților întrunesc elementele infracțiunii incriminate, că pedeapsa aplicată

inculpaților a fost individualizată conform prevederilor legale, că recursurile ordinare

sunt și vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc condițiile legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Cristina Iachimov,

Tatiana Miliș și Angela Munteanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 iunie 2014, în privința inculpaților Ciobanu Veaceslav Nicolae

și Dobrota Dumitru Dumitru, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele legale de conținut

și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 10 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

9

Dosarul nr. 1ra-1512/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

12 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2014, declarate de avocații Cristina Iachimov, Tatiana Miliș și

Angela Munteanu, în numele inculpaților

Ciobanu Veaceslav Nicolae, născut la

26 februarie 1979, originar și locuitor al s. Țărăncuța,

r-nul Cantemir, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Cantemir din 06

iunie 1997, în baza art. 102 alin.3, 103/1 alin.1, 120

alin. 2, 39 Cod penal (1961) la 12 ani privațiune de

libertate;

2) prin sentința Judecătoriei Cantemir din 25

noiembrie 1997, în baza art. 119 alin.3, 39 Cod penal

(1961) la 5 ani privațiune de libertate;

3) prin sentința Judecătoriei Cahul din 31

octombrie 2005, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d),

85 Cod penal la 5 ani închisoare;

Dobrota Dumitru Dumitru, născut la

25 august 1985, originar și locuitor al s. Țărăncuța, r-

nul Cantemir, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Cahul din 28

decembrie 2009, în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d), 90

Cod penal la 2 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții de răspundere material pe un termen

de 2 ani.

10

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3)

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Cristina Iachimov,

Tatiana Miliș și Angela Munteanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 iunie 2014, în privința inculpaților Ciobanu Veaceslav Nicolae

și Dobrota Dumitru Dumitru, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele legale de conținut

și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 03 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

11