1re-214/2014 — art.179 alin.1, 2, 186 alin.2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.179 alin.1, 2, 186 alin.2 CP
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-214/2014 — art.179 alin.1, 2, 186 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1re-214/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
12 noiembrie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecătorii – Elena Covalenco, Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea
vătămată Valieva Ludmila, împotriva sentinței Judecătoriei Vulcănești din 10 iulie
2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 19 decembrie 2013 în
cauza penală privindu-l pe
Chirciu Nicolae Mihail, născut la 20 mai 1977,
originar și domiciliat în or.Vulcănești, str.25 ani a
Moldovei, 40.
Termenul examinării cauzei:
26.03.2013 - 10.07.2013 - prima instanță,
13.08.2013 - 19.12.2013 - instanța de apel,
22.08.2014 - 12.11.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 10 iulie 2013, a fost încetat procesul
penal în privința lui Chirciu Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art.179
alin.(1), (2) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.
Prin aceiași sentință Chirciu Nicolae a fost condamnat în baza art.186 alin.(2)
lit.c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.80, 82 Cod penal la 2 ani închisoare.
Conform art.85, 87 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată total partea
neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 08 februarie
2013, de 208 zile de muncă neremunerate în folosul comunității, ce constituie 104 zile
de închisoare, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 104 zile de închisoare,
cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit sentinței s-a constatat că Chirciu Nicolae, la 10 februarie 2013,
aproximativ la ora 22.00 și 20 martie 2013, ora 04.30, fără acordul proprietarului,
ilegal a pătruns în gospodăria cet.Azman Galina din str.Serghei Lazo 7, or.Vulcănești,
unde la cerințele stăpînei de a părăsi gospodăria nu a reacționat și fără nici un motiv a
înjurat-o și a amenințat-o cu violență fizică, rămînînd în continuare în gospodăria celei
din urmă.
2.1. Tot el, la 20 martie 2013, ora 16.30, fără acordul proprietarului și în lipsa
acestuia, a pătruns și rămas ilegal în gospodăria cet.Azman Galina din str.S.Lazo 7,
or.Vulcănești.
2.2. Tot el, în perioada de 05-06 martie 2013, intenționat, cu scopul sustragerii
bunurilor altei persoane, a pătruns în ograda gospodăriei cet.Valieva Ludmila din
str.S.Lazo 9, or.Vulcănești, de unde a sustras pe ascuns bunuri materiale în sumă de
2000 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil.
Sentința a fost atacată cu recurs de către avocatul I.Arnaut, care a solicitat
casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal în privința
1
inculpatului în baza art.186 alin.(2) lit.c) Cod penal să fie încetat în temeiul art.109
Cod penal, invocînd că inițial pînă la pronunțarea sentinței partea vătămată L.Valieva,
a depus cerere, prin care a solicitat încetarea procesului penal în privința acestuia, din
motiv că la iertat pe inculpat și careva pretenții de ordin material nu are față de ultimul,
însă apoi, din motive necunoscute, și-a retras cererea, ca apoi odată cu apelul declarat,
dînsa este de acord din nou să încheie un acord de împăcare cu inculpatul în instanța
de apel, iar din motiv că sentința nu a devenit definitivă, încetarea procesului penal pe
învinuirea adusă acestuia poate avea loc în cazul dat și în instanța de apel.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 19 decembrie
2013, a fost respins, recursul declarat de avocatul I.Arnaut în numele inculpatului
N.Chirciu, ca nefondat.
Instanța de recurs a constatat că argumentele avocatului invocate în recurs,
referitor la încetarea procesului penal în baza art.109 Cod penal, în privința lui
N.Chirciu în baza art.186 alin.(2) lit.c) Cod penal, sînt nefondate, deoarece încetarea
procesului penal pe învinuirea dată, reieșind din prevederile art.109 alin.(2) Cod
penal, poate avea loc doar în prima instanță, pînă cînd completul de judecată nu s-a
retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței respective, excepție făcînd infracțiunile
prevăzute de art.276 alin.(1) și (5) Cod de procedură penală, sub care nu cade
infracțiunea săvîrșită de N.Chirciu, iar cererea de împăcare cu inculpatul, partea
vătămată a depus-o la 21.11.2013 în instanța de apel, cînd deja a fost pronunțată
sentința primei instanțe.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs în anulare partea vătămată
L.Valieva care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.453 Cod de procedură penală,
solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de încetare a
procesului penal în privința lui N.Chirciu, condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c) Cod
penal, în legătură cu împăcarea părților, invocînd că instanța de recurs neîntemeiat nu a
dispus încetarea procesului penal în baza art.109 Cod penal, de rînd ce dînsa a încheiat
cu inculpatul acord de împăcare și acesta urma a fi luat în considerare la examinarea
cauzei, deoarece împăcarea poate avea loc la orice etapă a procesului, pînă cînd
sentința nu a devenit definitivă.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul
General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și,
în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după
epuizarea căilor ordinare de atac.
Potrivit acestei norme, rezultă că pentru ca o parte să poată ataca cu recurs în
anulare o hotărîre judecătorească, aceasta urma să o conteste anterior prin căile ordinare
de atac.
După cum rezultă din actele cauzei sentința Judecătoriei Vulcănești a fost
pronunțată la 10 iulie 2013. Instanța, reieșind din faptul că partea vătămată L.Valieva
a solicitat examinarea cauzei în lipsa ei, respectînd prevederile art.338 alin.(4) Cod de
procedură penală, a expediat acesteia la 08.08.2013 o copie a sentinței (f.d.119), pe
care partea vătămată a primit-o la 05.08.2013, fapt confirmat prin avizul de recepție
(f.d.118).
2
Potrivit art.437 Cod de procedură penală, partea vătămată era în drept ca în
termen de 15 zile, din ziua pronunțării hotărîrii, dacă nu a fost de acord cu sentința, s-o
atace cu recurs în Curtea de Apel, însă în termenul stabilit L.Valieva nu a atacat
sentința cu recurs.
Din această stare de lucruri rezultă că partea vătămată a căzut de acord cu
hotărîrea primei instanțe în privința lui N.Chiciu, precum și cu măsura de pedeapsă
stabilită pentru această faptă.
Astfel, ținînd cont de faptul că L.Valieva nu a folosit calea ordinară de atac -
recursul ordinar, Colegiul penal conchide că motivele invocate de către aceasta nu pot
servi ca temei de judecare a cauzei în procedura recursului în anulare.
Totodată, Colegiul penal enunță că hotărîrile irevocabile de condamnare pot fi
atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, numai în cazurile prevăzute în art.453 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală,
hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de
drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Recurenta, fără a indica vreun viciu fundamantal în cadrul procedurii precedente
care a afectat hotărîrea atacată, ca temei al recursului în anulare invocă faptul că
instanța de recurs ordinar nu a ținut seama că dînsa, ca parte vătămată, l-a iertat pe
condamnat și nu dorește ca dînsul să fie privat de libertate, pe motiv că s-au împăcat.
Colegiul penal consideră că acest temei nu constituie un viciu fundamental, care
ar afecta hotărîrea atacată și nu poate fi reținut, deoarece acest argument a fost invocat
în recurs de către avocatul condamnatului, asupra căruia instanța s-a expus detaliat, just
respingîndu-l, soluție expusă în pct.4 al prezentei hotărîri
În consecință, în virtutea art.452 alin.(1) și 453 alin.(2) Cod de procedură penală,
recursul în anulare se va declara inadmisibil, nefiind utilizate căile ordinare de atac.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4), 453 alin.(2), 456 Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de partea vătămată Valieva
Ludmila împotriva sentinței Judecătoriei Vulcănești din 10 iulie 2013 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 19 decembrie 2013, în cauza penală în
privința lui Chirciu Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 decembrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Ion Guzun
3