1ra-1598/14 — art. 192 CP

Dosarul nr. 1ra-1598/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2013, declarat de inculpatul

Loghin Iurii Iacob, născut la 21.08.1961,

domiciliat în mun. Chișinău, or. Durlești, str.

Rediul Mare 35;

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 05.07.2012-03.01.2013;

- instanța de apel: 05.02.2013-25.04.2013;

- instanța de recurs: 28.08.2014-05.11.2014;

C O N S T A T Ă :

Loghin Iurii a fost condamnat în baza art. 192 alin. (1) Cod penal la 2 (doi) ani

închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită inculpatului s-a

adăugat în întregime partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29.07.2011, fiindu-i aplicată pedeapsă definitivă de 4

(patru) ani închisoare.

În baza art. 90 alin. (11) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicată inculpatului, pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

aproximativ la ora 20.00, aflîndu-se în salonul microbuzului cu ruta nr. 101, care se

deplasa în direcția or. Durlești, pe ascuns a sustras din buzunarul extern din partea

dreaptă a hainei cu care era îmbrăcată Ciorbă Elena, telefonul mobil de model

„Orange F 100 3 G” cu IMEI și cartela SIM cu cost total de 599 lei, cu care a părăsit

locul infracțiunii însușindu-l.

1

casarea acesteia, rejudecarea cauzei în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea în

această parte a unei noi hotîrîri, prin care să fie exclusă prevederea art. 90 Cod penal.

Procurorul a invocat că, instanța de fond analizînd probele prezentate în cadrul

examinării cauzei corect a încadrat acțiunile inculpatului, a stabilit starea de fapt și

vinovăția persoanei, însă a aplicat o pedeapsă ilegală neținînd cont de faptul că prin

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29.07.2011, Loghin Iurii a fost

condamnat conform art. 187 alin. (2) Cod penal la 3 ani închisoare condiționat cu

termen de probă de 1 an, antecedentul penal nefiind stins.

În opinia acuzării, Loghin Iurii în termenul de probă a săvîrșit cu intenție o

altă infracțiune fiind și anterior judecat de 6 ori, inclusiv la închisoare pentru

infracțiuni intenționate, a comis din nou o infracțiune intenționată, ceea ce constituie

recidivă deosebit de periculoasă. Astfel, acuzarea a susținut că Loghin Iurii este o

personalitate cu orientări antisociale deosebit de evidențiate și este predispus la

comiterea infracțiunilor cu regularitate, iar pedeapsa stabilită acestuia prin aplicarea

art. 90 Cod penal este ilegală și prea blîndă, ținînd cont de scopul pedepsei penale.

În ședința instanței de apel procurorul a solicitat numirea unei pedepse mai

aspre cu respectarea prevederilor art. 34 Cod penal.

2013 a fost admis apelul declarat, casată sentința în partea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, prin care inculpatul se

consideră condamnat la o pedeapsă definitivă de 4 (patru) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a constatat că, la stabilirea

pedepsei instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 61,75 Cod penal, și anume,

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În opinia instanței de apel, la aprecierea măsurii de pedeapsă instanța de fond a

luat în considerație faptul că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă pentru

care legea prevede pedeapsă sub formă de amendă sau muncă neremunerată în

folosul comunității, sau închisoare de pînă la 2 ani. Ca circumstanță agravantă s-a

reținut faptul comiterii infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru alte fapte care au relevanță pentru cauza dată. Ca circumstanțe

atenuante prima instanță a reținut restituirea prejudiciului material cauzat, căința de

cele comise, fapt ce nu corespunde celor constatate de instanță, deoarece inculpatul

nu a recunoscut vina și a înaintat o versiune prin care a încercat să ducă instanța în

2

eroare, iar telefonul mobil deși a fost restituit, nu este meritul inculpatului, ci al

organului de urmărire penală.

Astfel, Colegiul penal ținînd cont de faptul că Loghin Iurii fiind anterior

condamnat a comis o altă infracțiune în termenul de probă, că pe calea corijării nu a

stat, nu este angajat în cîmpul muncii, deaceia nu este oportună și întemeiată

suspendarea condiționată a executării pedepsei și dispune executarea efectivă a

acesteia într-un penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei a fost

calculat din momentul reținerii și instalării lui în penitenciar.

În același timp, instanța de apel nu a reținut argumentele procurorului precum

că instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului a ignorat prevederile art. 90

alin. (4) Cod penal, potrivit căruia ,persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebit

de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică, deoarece infracțiunea

incriminată nu poate fi apreciată ca recidivă deosebit de periculoasă.

În conformitate cu art. 34 alin. (3) lit. a) Cod penal recidiva se consideră

deosebit de periculoasă dacă persoana anterior condamnată de trei sau mai multe

ori la închisoare pentru infracțiuni intenționate a săvîrșit din nou cu intenție o

infracțiune, avîndu-se în vedere că antecedentele penale nu sunt stinse sau anulate, iar

în raport cu acesta, antecedentele pentru infracțiunile comise de el pînă la ultima

sentință, adică 29.07.2011, sunt stinse, iar prin sentința menționată el a fost

condamnat cu aplicarea art. 90 Cod penal, adică cu suspendarea executării pedepsei

închisorii, situație prevăzută de alin. (5) lit. e) art. 34 Cod penal, potrivit căreia, la

stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele penale dacă persoana a

fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel, colegiul

penal reține că nu este prezentă starea de recidivă deosebit de periculoasă, nici chiar

starea de recidivă simplă, după cum indică apelantul.

Totodată, ținînd cont de faptul că Loghin Iurii anterior a fost condamnat de

nenumărate ori (f.d. 61) și pe calea corijării nu a stat, despre care fapt vorbește

comiterea infracțiunii în termenul de probă, este predispus la comiterea infracțiunilor,

nu este angajat în cîmpul muncii care i-ar oferi surse de existență, instanța de apel a

considerat că nu este oportună și întemeiată suspendarea condiționată a executării

pedepsei și a dispus executarea reală a acesteia într-un penitenciar de tip semiînchis.

acesteia în partea stabilirii pedepselor, pronunțarea unei noi hotărîri în această parte,

prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă cu aplicarea prevederilor art. 90 alin.

(11) Cod penal.

declararea inadmisibilității, pe motiv că instanța de apel a făcut o corectă

individualizare a pedepsei stabilite inculpatului.

3

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din conținutul recursului rezultă că inculpatul critică hotărîrile judecătorești

în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerînd-o prea aspră, solicitînd aplicarea

prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal, solicitare ce se încadrează în art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală - instanța de recurs este în drept să intervină în

soluțiile adoptate în latura pedepsei, cînd se constată că s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs, consideră că acest temei de casare nu este incident în speța

dată, deoarece nu și-a găsit confirmarea, iar instanța de apel și-a motivat just soluția

adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolului imputat acestuia și țînînd cont de prevederile art. 85 și

90 alin. (10) Cod penal.

În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 75 Cod penal, instanța de judecată stabilește pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal, care prevede

răspunderea pentru infracțiunea săvîrșită. La stabilirea pedepsei, instanța de judecată

trebuie să țină cont de următoarele criterii:

- pedeapsa se aplică în limitele fixate în Partea specială a Codului penal;

- pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

Codului penal.

Așadar, sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului în baza art. 192 alin. (1)

Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 300 la 500 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

Prin decizia instanței de apel, inculpatului, în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, i-

a fost stabilită pedeapsă de 2 ani închisoare și conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la

pedeapsa stabilită i-a fost adăugată partea neexecutată prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29.07.2011, fiindu-i aplicată pedeapsă definitivă de 4

(patru) ani închisoare.

4

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de alin. (1)

art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise,

persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se observă din sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului, aceasta

prevede pedepse alternative pentru fapta săvîrșită și anume amenda, munca

neremunerată în folosul comunității și pedeapsa cu închisoare.

Conform alin. (2) art. 75 Cod penal, instanța de judecată este în drept să

stabilească o pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvîrșirea infracțiunii numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura scopul pedepsei.

Instanța de recurs menționează că, la baza concluziei instanței de apel a fost

reținut faptul că, deși infracțiunea săvîrșită de inculpat se clasifică potrivit alin. (2)

art. 16 Cod penal ca una ușoară și sunt prezente circumstanțele atenuante – căința

sinceră și restituirea prejudiciului material cauzat, însă nu poate fi neglijată prezența

condamnării inculpatului prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

29.07.2011, în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

suspendare condiționată pe un termen de probă de 1 an, conform art. 90 Cod penal,

de unde rezultă, că inculpatul nu și-a făcut concluzii necesare și în termenul de probă

stabilit, săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție.

În viziunea instanței de recurs semnificativ este și acel fapt, că inculpatul fiind

anterior condamnat la pedepse condiționate, săvîrșește din nou o infracțiune cu

intenție, ceea ce denotă că pedepsele neprivative de libertate nu-și ating scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, iar comiterea infracțiunilor, deși diverse, capătă

caracter sistematic pentru inculpat, ceea ce nu este tolerant în societate.

Împrejurările sus menționate, indică și la justa aplicare de către instanța de

apel, în speța dată, a prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, fiindcă acestea se aplică

potrivit art. 90 alin. (10) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu suspendare

condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o nouă infracțiune

intenționată, situație aplicabilă în cazul dat.

Referitor la argumentul recurentului, precum că instanța de apel pripit a

conchis aplicarea unei pedepse mai aspre și nu a ținut cont de dispozițiile art. 90 alin.

(11) Cod penal, precum a conchis instanța de fond, Colegiul penal le consideră

nefondate, deoarece în opinia instanței circumstanțele privind personalitatea

inculpatului nu sunt în măsura de a convinge despre posibilitatea aplicării acestor

prevederi. Din materialele cauzei rezultă că acesta nu dispune de o caracteristică

exemplară și nu sunt stabilite careva circumstanțe excepționale, ce ar indica în cazul

inculpatului, la prezența condițiilor stipulate de art. 90 alin. (11) Cod penal.

5

În acest context, instanța de recurs indică, că aplicarea prevederilor art. 90 alin.

(1), (11) Cod penal, nu constituie o obligație a instanței ci un drept al acesteia de a

aplica prevederile articolului menționat.

Astfel, Colegiului penal, statuează că pedeapsa cu închisoare și modalitatea de

executare a acesteia stabilită inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel

încît acesta să se convingă de necesitatea respectării legii și evitarea în viitor a

săvîrșirii unor fapte similare, or aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe

viitor săvîrșirea altor infracțiuni.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa individualizată de

instanța de apel răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut

de art. 61 alin. (2) Cod penal - restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și a altor

persoane.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Rezumînd cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept

ce ar afecta hotărîrea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la concluzia că

recursul este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2013, declarat de inculpatul Loghin Iurii în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 03 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6