1ra-1485/2014 — art.186 alin.5 CP

Dosarul nr.1ra-1485/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 noiembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Crăciun Veaceslav în numele inculpatului Aga Dmitrii, împotriva sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău din 30 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 iulie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Aga Dmitrii Ghenadii, născut la 15 mai 1987, domiciliat

în mun.Chișinău, str.Teodorovici 12/4, ap.62.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Dmitrii a fost condamnat în baza art.186 alin.(5) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constata că Aga Dmitrii, în perioada de timp 22 august 2013 - 03

septembrie 2013, activînd în calitate de paznic la SA”Zorile” din str.Calea Ieșilor 8,

mun.Chișinău în baza contractului individual de muncă nr.32 din 08 februarie 2012, pe

timpul nopții, avînd intenția sustragerii pe ascuns a bunurilor proprietarului pe care

trebuia să le supravegheze, a scos din sertar cheia de la safeu, a descuiat safeul și a

sustras bani în suma de 89544,55 lei, proveniți din vînzarea încălțămintei care

aparțineau SA”Zorile”, care erau încredințate în administrarea lui Dragan Svetlana,

Donciu Elena și Popa Natalia, cauzîndu-i proprietarului o daună materială

considerabilă.

Tot el, la 17 noiembrie 2013, aproximativ la ora 04.20, activînd în calitate de

paznic la SA”Zorile” din str.Calea Ieșilor 8, mun.Chișinău în baza contractului

individual de muncă nr.32 din 08 februarie 2012, pe timpul nopții, avînd intenția

sustragerii pe ascuns a bunurilor proprietarului, a intrat în pavilionul de la etajul doi,

unde se vindea încălțăminte și pe care trebuia să-l supravegheze, a scos din sertar cheia

de la safeu, a descuiat safeul și a sustras bani în sumă de 32952,09 lei, care erau

încredințați în administrarea lui Monastîrnaia Evghenia și Bouroșu Natalia, cauzîndu-i

proprietarului o daună materială considerabilă.

1

și inculpatul, care au solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi

hotărîri, cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, indicînd că cauza a fost

examinată în procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală, inculpatul a

restituit integral prejudiciul material părții vătămate, a recunoscut vina și s-a căit sincer

de cele comise, a crescut fără părinți, avînd o stare materială grea, astfel neindicarea

acestor circumstanțe în sentința pronunțată conduce la faptul că acestea nu au fost luate

în considerație la stabilirea pedepsei.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul V.Crăciun în numele

inculpatului și inculpat.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în

cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui D.Aga în săvîrșirea infracțiunii

imputate, fiind bazate pe declarațiile reprezentantul părții vătămate, a martorilor

I.Velciu, G.Apostu, E.Donciu, N.Popa, S.Drăgan, E.Monastîrnaia, N.Bouroșu,

N.Vrabie date atît la urmărirea penală, cît și în cadrul cercetării judecătorești, care

coroborează cu materialele cauzei, inclusiv și cu declarațiile inculpatului D.Aga, care

a recunoscut sustragerea bunurilor părții vătămate, astfel că corect instanța a încadrat

acțiunile acestuia în baza art.186 alin.(5) Cod penal.

La fel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță, la stabilirea pedepsei

inculpatului D.Aga, a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal,

aceasta a fost aplicată cu respectarea prevederilor art.364/1 alin.(8) Cod de procedură

penală, fiind stabilită în limitele sancțiunii normei penale de care a fost recunoscut

vinovat.

Totodată, instanța de apel a menționat că, temei pentru aplicare pedepsei mai

blînde decît cea prevăzută de lege sau cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe termen de probă, nu există, deoarece în cauză nu s-au constatat careva

circumstanțe excepționale sau alte temeiuri ce ar justifica aplicarea prevederilor art.79,

90 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat că la stabilirea măsurii de pedeapsă

cu închisoarea, conform prevederilor art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală,

inculpatul a beneficiat de reducere cu o treime a limitei minime de pedeapsă prevăzută

de lege, prima instanță motivîndu-și hotărîrea luată privind stabilirea categoriei și

măsura de pedeapsă, relevînd în sentință circumstanțele cauzei, persoana inculpatului,

categoria infracțiunii săvîrșite, influența pedepsei asupra corijării și reeducării

inculpatului și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va

asigura doar prin aplicarea pedepsei închisorii.

V.Crăciun în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a sentinței și

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, pe motiv că a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer de cele comise, a reparat benevol prejudiciul

cauzat, circumstanțe care permit atragerea inculpatului la răspunderea neprivativă de

2

libertate; instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal,

astfel că pripit a ajuns la concluzia aplicării față de acesta a pedepsei închisorii,

neargumentînd în sensul dat hotărîrea adoptată.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea recursului inadmisibil, fiind neîntemeiat, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, avocatul a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrilor

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

judecătorești.

După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

lui D.Aga în baza art.186 alin.(5) Cod penal, și, critică hotărîrea instanței de apel,

precum că aceasta fără a-și motiva soluția, neîntemeiat a menținut sentința prin care

inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa închisorii, prin ce a ignorat principiul

individualizării pedepsei penale.

La acest capitol, Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că

ambele instanțe au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de persoana inculpatului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra

corijării și reeducării acestuia.

La fel, prima instanță, reieșind din faptul că în cauză nu au fost stabilite

circumstanțe excepționale, corect a concluzionat că este rațional ca inculpatul să

execute real pedeapsa închisorii de 5 ani, soluție care a fost menținută și de instanța de

apel.

Prin urmare, afirmația autorului recursului, precum că instanțele de fond nu și-au

argumentat soluția în partea nestabilirii pedepsei penale cu aplicarea art.79 Cod penal

și suspendarea executării ei condiționate pe termen de probă, este neîntemeiată, iar

concluziile instanțelor de fond corespund circumstanțelor cauzei și criteriilor de

stabilire a pedepsei.

3

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este corespunzătoare faptei comise.

Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent în prezentul

recurs au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios,

pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod

de procedură penală. Alte probleme de drept care ar afecta hotărîrile în cauză nu au

fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrilor

judecătorești, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul V.Crăciun în numele

inculpatului, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Crăciun Veaceslav în

numele inculpatului Aga Dmitrii, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 30 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 iulie 2014, în cauza penală în privința lui Aga Dmitrii, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

4