1ra-1446/2014 — art.187 alin.2 CP

1ra-1446/2014 — art.187 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-1394/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 noiembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Elena Covalenco,

Judecătorii - Liliana Catan, Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatîi Andrei, avocatul

Gligor V. în interesele succesorului victimei și avocatul Balan Ion în numele

inculpatului Țarălungă Valentin, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani din 21

noiembrie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 aprilie

2014, în cauza penală privindu-l pe

Țarălungă Valentin Ion, născut la 14 noiembrie

1978, originar și domiciliat în s.Țaul, r-nul Dondușeni.

Termenul examinării cauzei:

30.04.2014 - instanța de apel,

05.11.2014 - instanța de recurs.

C O N S T A T Ă:

a fost condamnat în baza art.149 alin.(1) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

aproximativ la ora 16.30, exercitînd atribuțiile de preot de serviciu în parohiile r-

nului Rîșcani, a fost încadrat în efectuarea procesului de botez creștin-ortodox a

copilului Gaidău Laurențiu, născut la 08 iunie 2010. În cadrul procesiunii de botez,

acesta, acționînd cu neglijență, a scufundat de trei ori corpul copilului cu fața în jos

în apa din cristelniță într-un mod, care a lipsit copilul de posibilitatea și necesitatea

vitală de a respira între scufundările respective. În cele din urmă copilul a decedat pe

loc în urma asfixiei mecanice realizată prin opturarea căilor respiratorii cu apă - înec.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr.62 din 11 august 2010 și concluziile

comisiei de experți judiciari medico-legali, expuse în raportul de expertiză medico-

legală nr.350, moartea copilului Gaidău Laurențiu a survenit în urma asfixiei

mecanice realizată prin obturarea căilor respiratorii cu apă - înec.

victimei D.Gaidău, care au solicitat:

1

- inculpatul și avocatul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare a lui V.Țarălungă, din lipsa elementelor infracțiunii incriminate,

deoarece instanța de judecată a interpretat eronat probele administrate și cercetate în

ședința de judecată;

- succesorul victimei, D.Gaidău, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.149

alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a desfășura activitate

în instituțiile bisericești pe o perioadă de 3 ani.

apelul succesorului victimei, D.Gaidău, a fost respins ca nefondat, iar apelurile

inculpatului și avocatului I.Balan au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

V.Țarălungă a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.149 alin.(1) Cod

penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, în temeiul art.390

alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că concluzia primei instanțe

privind vinovăția lui V.Țarălungă în comiterea infracțiunii incriminate nu se racordă

la totalitatea probelor administrate și cercetate de către instanța de apel, nefiind

prezente pe cauză suficiente probe, care pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare a inculpatului.

De asemenea, instanța a menționat că prin concluziile raportului de

contraexpertiză medico-legală nr.28 din 23.02.2012 și examenul microscopic repetat,

dar și cele anterioare, în țesuturile prelevate de la L.Gaidău s-a observat că copilul

suferea de o patologie congenitală cronică, cu afectarea rețelei sanguine pulmonare,

cardiace, scleroză cardiacă și pulmonară, imaturizare a pulmonilor și rinichilor,

modificări inflamatorii poliorganice concomitente, și, ținînd cont și de nașterea

prematură, s-a conchis că copilul s-a născut cu afecțiunile în cauză, care nu au fost

diagnosticate în timpul vieții, acestea probabil fiind subcompensate, însă

suprasolicitarea copilului în timpul botezului a dezlănțuit o decompensare progresivă

și vicioasă a acestora, însoțite de stază în circuitul mic, complicate cu edem

pulmonar, insuficiență cardiacă și respiratorie, ce se vede și în unele secvențe din

înregistrările de la botez, și care au servit drept cauză a morții.

La fel, instanța a mai reținut că potrivit concluziilor expertizei, decesul

copilului a survenit la scurt timp după scufundările în apă se putea datora depășirii

posibilităților compensatorii ale organismului, prin declanșarea „reflexului de

scufundare în apă”, cu acțiune inhibitore asupra activității cordului și respirației,

mecanism redat și în literatura de specialitate, avînd în vedere că forma aspirativă a

înecului prin pătrunderea activă a apei în căile aspiratorii și în plămîni se exclude,

spuma din căile aspiratorii era o manifestare a edemului pulmonar, cauzat de

insuficiență cardio-pulmonară progresivă.

Totodată, instanța de apel a conchis că concluziile raportului de contraexpertiză

nr.28 doboară absolut concluziile anterioare, și anume indicate în rapoartele de

expertiză medico-legală nr.62 „C” din 26.07.2010 și nr.350 din 04.04.2011, prin care

s-a conchis că moartea copilului L.Gaidău, a survenit în urma asfixiei mecanice

realizată prin obturarea căilor respiratorii cu apă - înec.

2

La fel, instanța de apel a indicat că în urma cercetării judecătorești nu s-a

stabilit că copilul L.Gaidău a decedat în urma înecului, că V.Țarălungă a lipsit

minorul de viață din imprudență, precum și în ce mod anume acesta a lipsit copilul de

posibilitatea de a respira, după cum este indicat în învinuire, din moment ce

concluziile contraexpertizei efectuate indică clar că moartea prin înec se exclude și că

nu s-a ținut cont de afecțiunile copilului care au servit cauza morții, prin urmare

învinuirea înaintată lui V.Țarălungă în comiterea infracțiunii prevăzute de art.149

Cod penal este întemeiată pe presupuneri și nu este probată cu probe veridice și

incontestabile pentru constatarea vinovăției inculpatului, din care motiv necesită a fi

achitat, nefiind constatată existența faptei incriminate.

succesorul victimei, D.Gaidău, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia cu menținerea sentinței, invocînd că în instanța

de apel din partea apărării nu a fost prezentată nici o probă în susținerea poziției de

apărare, nefiind audiat reprezentantul părții vătămate și martorii, în procesul

examinării apelurilor, partea apărării solicitînd achitarea inculpatului nu a solicitat

reluarea cercetării judecătorești, instanța de apel a dispus efectuarea contraexpertizei

medico-legale, adresînd experților întrebările expuse de partea apărării, fără a oferi

posibilitate părții acuzării să formuleze întrebările sale; instanța neîntemeiat a respins

demersul părții acuzării de numire a unei contraexpertize medico-legale, pe motiv că

în cauză sînt prezente două concluzii ale experților care diferit constată cauza

decesului copilului L.Gaidău, astfel instanța de apel a încălcat prevederile art.24

alin.(2) și art.101 Cod de procedură penală; pe parcursul urmăririi penale, cît și în

instanța de judecată au fost prezentate și examinate suficiente probe pentru declararea

inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, însă instanța de apel a

reexaminat cauza unilateral, dînd prioritate raportului de expertiză medico-legală

nr.28 din 23.02.2012, fără a lua în considerație raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr.350 din 04.04.2011 și de examinare medico-legală histopatologică nr.745

din 25.03.2011;

- succesorul victimei, D.Gaidău, casarea deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei, invocînd că în cauză sînt prezente trei concluzii ale experților care diferit

constată cauza decesului copilului, în două expertize concluzia fiind dată că moartea

copilului a survenit în urma asfixiei mecanice realizată prin obturarea căilor

respiratorii cu apă-înec, și alta diametral opusă - că înecul nu are nimic comun cu

moartea copilului, avînd o astfel de situație, conducîndu-se de art.l48 alin.(2) Cod de

procedură penală, procurorul cît și apărătorul, au înaintat demers de a fi numită o

contraexpertiză, pentru a constata cauza decesului copilului L.Gaidău, care

neîntemeiat a fost respins de către instanță.

2012, au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia instanței de apel,

dispunîndu-se rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Colegiul penal a constatat că, instanța de apel a ignorat stipulările art.414, 336

și 24 Cod de procedură penală, deoarece, în procesul-verbal al ședinței de judecată nu

a consemnat nici o probă din numărul celor cercetate de către prima instanță, la care

se referă în descriptivul deciziei sale și inclusiv, pe care își întemeiază soluția

adoptată, și nu a asigurat accesul părților în egală măsură la verificarea tuturor

3

probelor în conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal,

întemeindu-și concluziile sale pe probele cercetate de către prima instanță, fără a le

verifica în ședință, acestea nefiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de

judecată.

Astfel, instanța de apel nu a coroborat, analizat și apreciat, inclusiv și în

aspectul prezenței sau lipsei legăturii cauzale între acțiunile inculpatului și decesul

victimei; prin încheierea din 30.03.2012, instanța de apel a respins demersul

procurorului privind dispunerea unei contraexpertize medico-legale, pe motiv că: „nu

au fost invocate temeiuri din legea procesual penală”, care este eronată și lipsită de o

temeinicie juridică, astfel instanța de apel nu a judecat apelurile declarate în condițiile

legii, adoptînd o hotărîre, care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii.

respins ca nefondat apelul succesorului victimei, D.Gaidău și admise apelurile

inculpatului și avocatului I.Balan, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Țarălungă Valentin

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.149 alin.(1) Cod penal la 1 an și 6

luni închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă 1 an.

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, prima instanță, în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă, potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția lui V.Țarălungă în comiterea infracțiunii prevăzute de art.149 alin.(1) Cod

penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu reala posibilitate de achitare a lui, deoarece vinovăția acestuia se

confirmă prin probele administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată, prin

declarațiile succesorului victimei, expertului medico-legal V.Tetercev, cît și probele

scrise.

La fel, instanța de apel, a respins argumentul inculpatului că în timpul

botezului copilul era bolnav, deoarece contravine concluziei expertului din care

rezultă că, decesul copilului a survenit în urma asfixiei mecanice realizată prin

obturarea căilor respiratorii cu apă-înec, că anume în acest moment copilul este în

mare pericol, poate să se sufoce sau chiar poate suferi un șoc după botez. Mai mult,

însăși din declarațiile inculpatului rezultă că dînsul nu totdeauna punea mîina la gura

copilului în timpul scufundării în apă, de unde rezultă că dînsul însuși nu s-a asigurat

că căile respiratoarii ale copilului au fost astupate.

De asemenea, instanța a menționat că inculpatul neacoperind căile respiratorii

a copilului în timpul scufundării, observînd starea de leșală a copilului, fapt

menționat de însăși inculpat în ședința instanței de apel, nu a amînat botezul, astfel că

lipsirea de viață a copilului L.Gaidău a avut loc ca rezultat al încrederii exagerate în

sine a inculpatului, or, ultimul urma să prevadă că acțiunile sale pot avea ca urmare

4

moartea copilului, dar a considerat, în mod ușuratic, că acest rezultat nu se va

produce, că î-l va evita, împrejurare motivată de inculpat prin faptul că nu a avut

anterior cazuri de înec la botez.

Instanța a considerat lipsit de temei argumentul apărătorului, precum că partea

acuzării nu a specificat care anume canoane bisericești au fost încălcate de către

V.Țarălungă la petrecerea botezului copilului, or, norma prevăzută de art.149 Cod

penal, ce a fost reținută în sarcina inculpatului, nu este o normă de blanchetă și nu

necesită a fi specificate norme, regulamente, acte, canoane, care au fost încălcate.

Instanța de apel a relata că, potrivit raportului de expertiză medico-legală

nr.199 din 12.12.2013, moartea copilului L.Gaidău a survenit în urma unor cauze

concurente, care fiecare în parte puteau duce la deces. Una din cauze - asfixia

mecanică în urma pătrunderii apei în căile respiratorii, care este confirmată prin

datele examinării medico-legale ale cadavrului.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile specialistului V.Darie și expertului

medico-legal G.Baciu date în ședința instanței de apel, care au declarat că nu înecul a

fost cauza morții copilului, luînd ca bază declarațiile expertului medico-legal

V.Tetercev, or, declarațiile acesteia se confirmă prin raportul de expertiză medico-

legală nr.199 din 12.12.2013, la efectuarea căreia au fost luate în considerație toate

expertizele efectuate anterior, prin care s-a constatat că una din cauze care a dus la

decesul copilului, a fost asfixia mecanică în urma pătrunderii apei în căile respiratorii.

La numirea pedepsei instanța de apel a lua în considerație toate circumstanțele

cauzei, faptul că infracțiunea săvîrșită de inculpat este comisă din imprudență, că

acesta este la prima abatere a Legii, se caracterizează pozitiv, dînd dovadă de bună

reputație de care se bucură printre preoți și enoriași, biografia impecabilă a acestuia,

fapt ce se deduce din demersul Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldovei, factori

hotărîtori la aprecierea felului de pedeapsă, circumstanțe care sînt considerate ca

atenuante și care permit a-i numi inculpatului o pedeapsă cu aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, precum și de faptul că acesta, în baza sentinței, a ispășit o parte din

termenul stabilit, fiind deținut în stare de arest din 21.11.2011 pînă la 06.04.2012,

perioadă ce urmează a fi inclusă în termenul de pedeapsă numit inculpatului.

În ce privește argumentul succesorului victimei, D.Gaidău privind încasarea

prejudiciului moral și material, instanța a menționat că, în timpul urmăririi penale, cît

și în procesul examinării cauzei în prima instanță, dînsul nu a înaintat acțiune civilă,

însă acest fapt nu-l lipsește de dreptul de a se adresa cu acțiune civilă în instanța de

judecată.

A.Formusatîi, avocatul V.Gligor în numele succesorului victimei, D.Gaidău, și

avocatul I.Balan în numele inculpatului V.Țarălungă, care au solicitat:

- procurorul, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, pe motiv

că hotărîrea în partea stabilirii pedepsei nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, invocînd că

instanța a apreciat eronat prevederile art.90 Cod penal, nu a luat în considerație

comportamentul inculpatului în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei în

instanțele de judecată, astfel că instanța pripit a ajuns la concluzia aplicării art.90 Cod

penal, neargumentînd în sensul dat hotărîrea adoptată;

5

- avocatul V.Gligor, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10)

Cod de procedură penală, casarea deciziei în latura penală și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa închisorii cu executarea ei

reală, deoarece acesta nu a recunoscut vina, nu s-a căit de cele comise și nici nu a

achitat careva pagubă materială, în aceste circumstanțe nu sînt temeiuri de aplicare a

prevederilor art.90 Cod penal, iar în ce privește latura civilă - a dispune rejudecarea

cauzei, invocînd că din dispozitivul deciziei nu este clară soluția instanței de apel

privind acțiunea civilă, prin urmare se constată că motivarea soluției contravine

dispozitivului;

- avocatul I.Balan în numele inculpatului, invocînd temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, casarea deciziei și sentinței, cu achitarea

acestuia din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, deoarece eronat au fost

interpretate probele cercetate în ședințele de judecată, la baza deciziei urmează a fi

pus raportul de expertiză medico-legală nr.28 din 23.02.2012, care este unul veridic și

științific argumentat, din care reiese că copilul suferea de multiple maladii, fapt

confirmat în ședința de judecată de profesorul G.Baciu, care în urma vizionării

înregistrărilor video a concluzionat că copilul a fost adus la botez foarte bolnav, era

vînăt și starea lui deja era critică, iar scufundarea lui în apă a provocat un efort care s-

a soldat cu stop cardiac.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Potrivit textelor recursurilor ca temeiuri de casare a hotărîrilor judecătorești s-

au invocat art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursurilor declarate, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărîrii judecătorești.

După cum rezultă din textul recursurilor procurorului și a avocatului V.Gligor,

autorii acestora sînt de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată,

precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui V.Țarălungă în baza art.149 alin.(1)

Cod penal, și, critică hotărîrea instanței de apel, precum că aceasta fără a-și motiva

soluția, neîntemeiat au casat parțial sentința și au stabilit inculpatului pedeapsa cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, prin ce a ignorat principiul individualizării

pedepsei penale.

La acest capitol, Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. În același rînd, după

caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în

special, a prevederilor art.90 Cod penal.

6

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Consultînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că s-a ținut seama

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana

inculpatului V.Țarălungă, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și

reeducării acestuia.

La fel, instanța de apel, reieșind din faptul că în cauză sînt prezente

circumstanțe atenuante, iar circumstanțe agravante lipsesc, precum și ținînd cont că

inculpatul V.Țarălungă s-a aflat sub arest de la 21.11.2011 pînă la 06.04.2012, corect

a concluzionat că este irațional ca acesta să execute real pedeapsa închisorii de 1 an și

6 luni, considerînd posibilă corijarea și reeducarea lui fără izolare de societate și, cu

referire la art.90 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de probă de 1 an.

Prin urmare, afirmațiile autorilor recursurilor, precum că instanța de apel nu și-

a argumentat soluția în partea suspendării executării ei condiționate pe termen de

probă, este neîntemeiată. Concluziile instanței de apel corespund circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că

V.Țarălungă nu poate fi corectat fără izolare de societate, nu s-au stabilit.

Infracțiunea de care a fost declarat vinovat V.Țarălungă, este o infracțiune

comisă din imprudență, acesta este la prima abatere a legii, se caracterizează pozitiv,

astfel că careva interdicții de aplicare a art.90 Cod penal, lipsesc.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care se referă recurenții și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului corespunde faptelor comise.

În ce privește argumentul avocatului V.Gligor, în interesele succesorului

victimei cu privire la acțiunea civilă, Colegiul penal menționează că instanța de apel

și-a motivat soluția în acest sens, indicînd că la urmărirea penală, cît și în procesul

examinării cauzei, succesorul victimei nu a înainat acțiune civilă în conformitate cu

prevederile art.219-221 Cod de procedură penală, însă acesta nu este lipsit de dreptul

de a se adresa cu o acțiune civilă în instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

De asemenea, reieșind din cele relatate mai sus, urmează a fi respins și recursul

avocatului I.Balan, care invocă că de către instanțele de fond eronat au fost apreciate

probele și inculpatul neîntemeiat a fost considerat vinovat de comiterea faptei

incriminate, deoarece argumentele expuse de recurent cu privire la nevinovăția

inculpatului au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat

minuțios, apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform

art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, pronunțîndu-se argumentat și detaliat

asupra lor.

Neîntemeiat, este și argumentul avocatului, precum că la baza nevinovăției

inculpatului, urmează a fi pus raportul de expertiză medico-legală nr.28 din

23.02.2012, care este veridic și argumentat, deoarece la examinarea cauzei au fost

7

luate în considerație toate rapoartele de expertiză efectuate în cauză, iar prin raportul

de expertiză medico-legală nr.199 din 12.12.2013, cu certitudine s-a constatat că una

din cauze care a dus la decesul copilului, a fost asfixia mecanică în urma pătrunderii

apei în căile respiratorii. Mai mult, asupra acestui argument, s-a expus instanța de

apel, pe care îl regăsim în pct.7 al prezentei decizii.

Astfel, Colegiul penal reține că solicitările părții apărării privind achitarea

inculpatului V.Țarălungă, nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate

în cauză, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta în comiterea infracțiunii

imputate, este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a

dreptului său la apărare.

La aplicarea pedepsei instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al

infracțiunii comise, persoana inculpatului, circumstanțele atenuante ale cauzei,

aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii normei penale în baza

căreia a fost declarat vinovat, cu respectarea prevederilor art.61, 75, 90 Cod penal.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatîi Andrei, avocatul Gligor V. în interesele

succesorul victimei și avocatul Balan Ion în numele inculpatului Țarălungă Valentin,

împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani din 21 noiembrie 2011 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 30 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui

Țarălungă Valentin, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 03 decembrie 2014.

Președintele Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Constantin Alerguș

8