2ra-2980/13 — încasarea penalității pentru întîrzierea executării lucrărilor

prima instanță – S. Dimitriu dosarul nr. 2ra-2980/13

instanța de apel – B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu

ÎNCHEIERE

12 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima

Judecătorii Galina Stratulat

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Natalia

Cheptea,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Cheptea împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ,,Sunset” cu privire la încasarea penalității pentru

întârzierea executării lucrărilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013, prin care a fost

respins apelul declarat de către Natalia Cheptea și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 01 noiembrie 2012, prin care acțiunea a fost admisă

parțial,

constată:

La 03 august 2012 Cheptea Natalia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ,,Sunset” cu privire la încasarea penalității pentru întârzierea executării

lucrărilor.

În motivarea acțiunii a indicat că la 26 martie 2012 a încheiat cu pârâtul

contractul nr. 3/202 cu privire la confecționarea și instalarea mobilierului în valoare

de 26554 lei.

Menționează că conform pct. 2 a contractului, prestatorul s-a obligat să

efectueze lucrările până la 09 aprilie 2012, însă contrar clauzelor convenite a executat

o parte a acestora la 13 aprilie 2012, restul fiind executate la 20 aprilie 2012, drept

urmare instalarea integrală a garniturii de mobilă a fost efectuată doar la 20 aprilie

2012, peste 11 zile convenite în termenul din contract.

Susține că pârâtul prin înscrisul din 26 iunie 2012 a recunoscut că nerespectarea

termenului de executare se datorează faptului că la 09 aprilie 2012 comanda nu era

pregătiră în întregime.

Afirmă că potrivit clauzelor convenite, în cazul instalării tardive a mobilierului,

întreprinderea va plăti o penalitate în mărime de 0,1 % din toată suma pentru fiecare zi

de întârziere, dar nu mai mut de 5% din suma comenzii.

Apreciază penalitatea dată excesiv de mică, insistând în acest sens că penalitatea

urmează a fi calculată potrivit art. 32(27) alin. (2) a Legii cu privire la protecția

consumatorului, care stabilește penalitatea în mărime de 10% pentru fiecare zi de

1

întârziere din prețul serviciului (lucrării), susținînd în acest sens că pârâtul urmează să-

i achite penalitate în mărime de 29209 lei.

Mai invocă reclamanta că penalitatea stabilită în contract este abuzivă, fiind în

contradicție cu legislația privind protecția consumatorului, motiv pentru care urmează

a fi anulată.

Întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă a expediat pârâtului somație, prin

care a solicitat achitarea penalității în mărime de 29209, însă prin răspunsul din 26

iunie 2012, pârâtul a recunoscut parțial penalitatea invocată, insistând asupra achitării

acesteia potrivit clauzelor contractuale convenite.

Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a penalității în mărime

de 29209 lei și a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 noiembrie 2012

acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul SRL ,,Sunset” în beneficiul

Nataliei Cheptea cu titlu de clauză penală legală suma de 10621, în rest acțiunea fiind

respinsă. Totodată s-a încasat din contul SRL ,,Sunset” în beneficiul statului taxa de

stat în mărime de 318,63 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013 a fost respins apelul

declarat de către Natalia Cheptea și menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea concluziilor sale instanțele cu referire la normele Legii nr. 105 din

13 martie 2003, privind protecția consumatorului, au constatat că SRL ,,Sunset”, prin

pct. 2 cap.IV din contractul nr. 3/202 și-a asumat obligația de confecționare a setului

de mobilă pentru copii, executarea lucrărilor de instalare a mobilei ca obiect al

contractului fiind executată la 13 aprilie 2012 ce se confirmă prin actul de predare-

primire, iar Natalia Cheptea, recepționînd lucrările fără careva obiecții.

De asemenea instanțele au constatat că părțile au consemnat în actul de recepție

a lucrărilor că amortizatorul va fi instalat la data de 20 aprilie 2012, și anume cu o

întîrziere de 4 zile, astfel, concluzionînd că termenul de executare a lucrărilor a fost

încălcat de la 09 aprilie 2012, data înserată în contractul nr.3/202 din 26 martie 2012

pînă la 13 aprilie 2012, data la care părțile au semnat actul de primire-predare a

lucrărilor efectuate, iar prin înțelegere amiabilă convenind că amortizatorul să fie

instalat la 20 aprilie 2012, drept urmare reținînd că din data de 13 aprilie 2012 nu se

consideră că pîrîtul a încălcat termenul de executare a contractului, respectiv, au

conchis că penalitatea urmează a fi încasată pentru o perioadă de la 09 aprilie pînă la

13 aprilie în valoare de 10621 lei.

La 27 iunie 2013 Cheptea Natalia a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe în partea respingerii pretențiilor sale, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând că la caz au fost aplicate și interpretate eronat normele legale, și nu a fost

aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

Menționează că conform prevederile contractuale, în cazul instalării tardive a

mobilierului, întreprinderea va plăti o penalitate în mărime de 0,1% din toată suma

pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 5% din suma comenzii.

Apreciază clauza dată drept abuzivă și susceptibilă anulării, ea fiind exagerat de

mică, invocând în acest sens prevederile art. 27 alin. (3) a Legii cu privire la protecția

consumatorului, potrivit căruia prin contractul de prestare a serviciului, se poate stabili

o penalitate mai mare.

2

Susține că potrivit art. 32 (27) alin. (2) al Legii cu privire la protecția

consumatorului este prevăzută penalitatea în mărime de 10% pentru fiecare zi de

întârziere din prețul serviciului lucrării, considerând că intimatul urmează să-i achite

penalitatea în mărime de 29209 lei.

Consideră că instanța de apel a examinat pricina superficial și nu a determinat

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii și nici nu a

răspuns la toate capetele de cerere și argumentele invocate în cererea de apel, or,

potrivit Jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, indică recurenta că

ignorarea argumentelor părților poate echivala încălcării art. 6 al Convenției, iar prin

interpretarea acestui articol, pronunțarea unei hotărâri judecătorești motivate constituie

una din garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil, ceea ce presupune

obligația instanței de a se expune asupra tuturor cerințelor invocate.

Afirmă că nu corespunde realității faptul că în actul de primire –predare este

indicat că amortizoarele pot fi instalate la 20 aprilie 2012, or, potrivit art. 21 alin. (3) a

Legii speciale privind protecția consumatorului este stipulat că termenele noi de

prestare a serviciilor stabilite de consumator se stipulează în contractul de prestare a

serviciului, în contract litigios nefiind înserate careva modificări a termenelor de

executare.

Insistă că prin actul de primire-predare din 13 aprilie 2013 a făcut doar obiecții

la executarea lucrărilor, însă nu a stabilit noi termene d e executare a lucrărilor.

Mai invocă că termenul de executare a lucrărilor poste fi modificat în cazul

când se solicită modificarea asupra mărimii, culorii modelului, care pot influența

schimbarea în procesul tehnologic de confecționare a lucrării și prin urmare necesită o

prelungire a termenului de confecționare, indicând modificările survenite în contract,

în cazul când este necesar prelungirea termenului de instalare, fiecare din părțile

contractante sunt obligate să someze cealaltă parte nu mai târziu de 48 ore și în cazul

în care beneficiarul reține efectuarea măsurilor tehnologice, termenul montării se

suspendă cu 10 zile lucrătoare din data efectuării măsurilor de facto, pe când la caz nu

au fost constatate temeiuri de amânare a termenului de executare.

Susține că prin semnarea actului de predare primire a setului de mobilă nu a

avut loc o înțelegere în vederea prelungirii termenului de predare a setului de mobilă,

întrucât nu a fost întrunită nici o condiție stipulată în contract referitoare la modificarea

acestuia, or, în cazul când intervin divergențe referitoare la interpretarea clauzelor

contractuale, potrivit art. 732 alin. (2) Codul civil, contractul se interpretează în

favoarea aderentului sau a consumatorului, considerînd, în acest sens că, perioada de

întârziere a executării obligațiilor de către prestator urmează a fi stabilită de la 09

aprilie 2012 până la 20 aprilie 2012.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

3

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cheptea Natalia nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Cheptea Natalia asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Cheptea Natalia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

dispune:

Recursul Nataliei Cheptea se consideră inadmisibil.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Nicolae Clima

Judecătorii Galina Stratulat

Tamara Chișca-Doneva

4