2ra-2980/13 — încasarea penalității pentru întîrzierea executării lucrărilor

prima instanță – S. Dimitriu dosarul nr. 2ra-2980/13 instanța de apel – B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 12 septembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chișca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Natalia Cheptea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Cheptea împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Sunset” cu privire la încasarea penalității pentru întârzierea executării lucrărilor, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Natalia Cheptea și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 01 noiembrie 2012, prin care acțiunea a fost admisă parțial, constată: La 03 august 2012 Cheptea Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Sunset” cu privire la încasarea penalității pentru întârzierea executării lucrărilor. În motivarea acțiunii a indicat că la 26 martie 2012 a încheiat cu pârâtul contractul nr. 3/202 cu privire la confecționarea și instalarea mobilierului în valoare de 26554 lei. Menționează că conform pct. 2 a contractului, prestatorul s-a obligat să efectueze lucrările până la 09 aprilie 2012, însă contrar clauzelor convenite a executat o parte a acestora la 13 aprilie 2012, restul fiind executate la 20 aprilie 2012, drept urmare instalarea integrală a garniturii de mobilă a fost efectuată doar la 20 aprilie 2012, peste 11 zile convenite în termenul din contract.

Susține că pârâtul prin înscrisul din 26 iunie 2012 a recunoscut că nerespectarea termenului de executare se datorează faptului că la 09 aprilie 2012 comanda nu era pregătiră în întregime. Afirmă că potrivit clauzelor convenite, în cazul instalării tardive a mobilierului, întreprinderea va plăti o penalitate în mărime de 0,1 % din toată suma pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mut de 5% din suma comenzii. Apreciază penalitatea dată excesiv de mică, insistând în acest sens că penalitatea urmează a fi calculată potrivit art. 32(27) alin. (2) a Legii cu privire la protecția consumatorului, care stabilește penalitatea în mărime de 10% pentru fiecare zi de 1 întârziere din prețul serviciului (lucrării), susținînd în acest sens că pârâtul urmează să- i achite penalitate în mărime de 29209 lei.

Mai invocă reclamanta că penalitatea stabilită în contract este abuzivă, fiind în contradicție cu legislația privind protecția consumatorului, motiv pentru care urmează a fi anulată. Întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă a expediat pârâtului somație, prin care a solicitat achitarea penalității în mărime de 29209, însă prin răspunsul din 26 iunie 2012, pârâtul a recunoscut parțial penalitatea invocată, insistând asupra achitării acesteia potrivit clauzelor contractuale convenite. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a penalității în mărime de 29209 lei și a cheltuielilor de asistență juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 noiembrie 2012 acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul SRL ,,Sunset” în beneficiul Nataliei Cheptea cu titlu de clauză penală legală suma de 10621, în rest acțiunea fiind respinsă.

Totodată s-a încasat din contul SRL ,,Sunset” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 318,63 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Natalia Cheptea și menținută hotărârea primei instanțe. În susținerea concluziilor sale instanțele cu referire la normele Legii nr. 105 din 13 martie 2003, privind protecția consumatorului, au constatat că SRL ,,Sunset”, prin pct. 2 cap.IV din contractul nr. 3/202 și-a asumat obligația de confecționare a setului de mobilă pentru copii, executarea lucrărilor de instalare a mobilei ca obiect al contractului fiind executată la 13 aprilie 2012 ce se confirmă prin actul de predare- primire, iar Natalia Cheptea, recepționînd lucrările fără careva obiecții.

De asemenea instanțele au constatat că părțile au consemnat în actul de recepție a lucrărilor că amortizatorul va fi instalat la data de 20 aprilie 2012, și anume cu o întîrziere de 4 zile, astfel, concluzionînd că termenul de executare a lucrărilor a fost încălcat de la 09 aprilie 2012, data înserată în contractul nr.3/202 din 26 martie 2012 pînă la 13 aprilie 2012, data la care părțile au semnat actul de primire-predare a lucrărilor efectuate, iar prin înțelegere amiabilă convenind că amortizatorul să fie instalat la 20 aprilie 2012, drept urmare reținînd că din data de 13 aprilie 2012 nu se consideră că pîrîtul a încălcat termenul de executare a contractului, respectiv, au conchis că penalitatea urmează a fi încasată pentru o perioadă de la 09 aprilie pînă la 13 aprilie în valoare de 10621 lei.

La 27 iunie 2013 Cheptea Natalia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea respingerii pretențiilor sale, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând că la caz au fost aplicate și interpretate eronat normele legale, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. Menționează că conform prevederile contractuale, în cazul instalării tardive a mobilierului, întreprinderea va plăti o penalitate în mărime de 0,1% din toată suma pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 5% din suma comenzii.

Apreciază clauza dată drept abuzivă și susceptibilă anulării, ea fiind exagerat de mică, invocând în acest sens prevederile art. 27 alin. (3) a Legii cu privire la protecția consumatorului, potrivit căruia prin contractul de prestare a serviciului, se poate stabili o penalitate mai mare. 2 Susține că potrivit art. 32 (27) alin. (2) al Legii cu privire la protecția consumatorului este prevăzută penalitatea în mărime de 10% pentru fiecare zi de întârziere din prețul serviciului lucrării, considerând că intimatul urmează să-i achite penalitatea în mărime de 29209 lei.

Consideră că instanța de apel a examinat pricina superficial și nu a determinat circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii și nici nu a răspuns la toate capetele de cerere și argumentele invocate în cererea de apel, or, potrivit Jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, indică recurenta că ignorarea argumentelor părților poate echivala încălcării art. 6 al Convenției, iar prin interpretarea acestui articol, pronunțarea unei hotărâri judecătorești motivate constituie una din garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil, ceea ce presupune obligația instanței de a se expune asupra tuturor cerințelor invocate.

Afirmă că nu corespunde realității faptul că în actul de primire –predare este indicat că amortizoarele pot fi instalate la 20 aprilie 2012, or, potrivit art. 21 alin. (3) a Legii speciale privind protecția consumatorului este stipulat că termenele noi de prestare a serviciilor stabilite de consumator se stipulează în contractul de prestare a serviciului, în contract litigios nefiind înserate careva modificări a termenelor de executare. Insistă că prin actul de primire-predare din 13 aprilie 2013 a făcut doar obiecții la executarea lucrărilor, însă nu a stabilit noi termene d e executare a lucrărilor.

Mai invocă că termenul de executare a lucrărilor poste fi modificat în cazul când se solicită modificarea asupra mărimii, culorii modelului, care pot influența schimbarea în procesul tehnologic de confecționare a lucrării și prin urmare necesită o prelungire a termenului de confecționare, indicând modificările survenite în contract, în cazul când este necesar prelungirea termenului de instalare, fiecare din părțile contractante sunt obligate să someze cealaltă parte nu mai târziu de 48 ore și în cazul în care beneficiarul reține efectuarea măsurilor tehnologice, termenul montării se suspendă cu 10 zile lucrătoare din data efectuării măsurilor de facto, pe când la caz nu au fost constatate temeiuri de amânare a termenului de executare.

Susține că prin semnarea actului de predare primire a setului de mobilă nu a avut loc o înțelegere în vederea prelungirii termenului de predare a setului de mobilă, întrucât nu a fost întrunită nici o condiție stipulată în contract referitoare la modificarea acestuia, or, în cazul când intervin divergențe referitoare la interpretarea clauzelor contractuale, potrivit art. 732 alin. (2) Codul civil, contractul se interpretează în favoarea aderentului sau a consumatorului, considerînd, în acest sens că, perioada de întârziere a executării obligațiilor de către prestator urmează a fi stabilită de la 09 aprilie 2012 până la 20 aprilie 2012. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care 3 instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cheptea Natalia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Cheptea Natalia asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cheptea Natalia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul Nataliei Cheptea se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chișca-Doneva 4