1ra-1207/2014 — art. 328 alin. 3 CP

1ra-1207/2014 — art. 328 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1207/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan, Elena Covalenco, Ion Guzun și Nadejda Toma,

a judecat recursul ordinar declarat de procurorul Procuraturii de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 11 februarie 2014, pe cauza penală în privința lui:

Cogîlniceanu Ion Gheorghe,

născut la 01.09.1954, originar din s. Susleni

r. Orhei, domiciliat în s. Berezlogi r. Orhei,

moldovean

Termenul de examinare a cauzei:

- 25.11.2011 - 11.12.2012;

- 16.01.2013 - 12.04.2013;

-14.12.2013- 11.02.2014;

– 18.06.2014-8.10.2014;

C O N S T A T Ă :

ședință preliminară, a fost încetat procesul penal în privința lui Cogîlniceanu Ion în

baza art. 328 alin. (3), lit. b) Cod penal, în legătură cu existența circumstanțelor care

condiționează excluderea pornirii urmăririi penale.

Prin aceiași sentință, a fost încetat procesul penal în privința lui Procopciuc

Ana în baza art. 328 alin. (1) Cod penal.

Acțiunea civilă a fost admisă integral și s-a încasat de la Cogîlniceanu Ion în

beneficiul Primăriei sat. Berezlogi, r-nul Orhei prejudiciul material în sumă de

5.825,35 lei și în mod solidar, de la Cogîlniceanu Ion și Procopciuc Ana prejudiciul

material în sumă de 69.088 lei și cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 2.500

lei.

1.1. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie

2011, au fost admise recursurile declarate de procuror și de inculpații Cogîlniceanu

Ion și Procopciuc Ana, casată sentința instanței de fond și dispusă rejudecarea

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

procesul penal în privința lui Cogîlniceanu Ion în baza art. 328 alin. (3), lit. b) Cod

penal, în legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege care condiționează

pornirea urmăririi penale.

Prin aceiași sentință, procesul penal în privința lui Procopciuc Ana în baza art.

328 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de Primăria sat. Berezlogi, r-nul Orhei a fost lăsată

spre soluționare în ordinea procedurii civile.

În privința Anei Procopciuc hotărîrile judecătorești nu se contestă.

2.1. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat în fapt că,

potrivit procesului-verbal nr. 5 din 10.10.2001 al ședinței Consiliului comunei

Berezlogi, s-a decis transmiterea în arendă funciară a bazinului acvatic cu suprafața

de 11,7228 ha pe un termen de 25 ani întreprinderii Individuale „Ion Rotaru” cu

plata de arendă anuală în mărime de cîte 5 % din prețul normativ al pămîntului.

Potrivit procesului-verbal nr. 2 din 08.05.2004 al ședinței Consiliului comunei

Berezlogi, s-a decis transmiterea în arendă funciară a bazinului acvatic cu suprafața

de 18,6 ha pe un termen de 25 ani cet. Mariniuc Oleg cu plata de arendă anuală în

mărime de cîte 3 % din prețul normativ al pămîntului în primii 3 ani și cîte 4 % în

următorii ani. Potrivit actului de control, Direcția generală Control revizie al

CCCEC din 16.11.2007 (f.d. 81-90 nr.dosl-1450-39-2011), s-a constatat că Primăria

comunei Berezlogi a dat în arendă teren agricol la 104 persoane cu suprafața totală

de 26,6 ha, iar la încheierea contractelor de arendă, s-au micșorat calculele plății de

arendă în baza prețului normativ al pămîntului de 289,53 lei în loc de 434,35 lei,

prin ce a prejudiciat primăria în sumă totală de 5825,35 lei.

Inculpatul Cogîlniceanu Ion în perioada anilor 2003 - 2007, activînd în funcția

de primar al comunei Berezlogi, raionul Orhei din 06.06.2003, fiind persoană cu

înaltă funcție de răspundere, căreia într-o instituție a administrației publice locale i

s-a acordat anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității

publice, fiind obligat, conform legii să asigure executarea deciziilor consiliului

local, să asigure în limitele competenței respectarea Constituției și altor acte

normative, să coordoneze și controleze activitatea serviciilor publice de sub

autoritatea consiliului local, a comis depășirea atribuțiilor de serviciu prin faptul că,

în perioada anilor 2004-2007, contrar art. 14 alin. (4) pct. 1) al Legi nr. 1308 - XIII

din 25.07.1997„Privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a

pămîntului, Legii nr. 268 din 28.07.2006, Legii nr. 198-XV din 15.05.2003 „Cu

privire la arendă în agricultură”, Legii nr. 123 din 18.03.2003 „Privind administrația

2

publică locală”, fără încheierea contractelor de arendă a transmis în arendă pămînt

arabil cu suprafața de 26,6 ha la 104 persoane fizice, proprietate publică a Primăriei

com. Berezlogi, micșorînd calculele plății de arendă în baza prețului normativ al

pămîntului de 289,53 lei în loc de 434,30 lei, prin ce s-a cauzat un prejudiciu

primăriei în sumă totală de 5.825,35 lei.

Tot el, contrar deciziei Consiliul comunei Berezlogi, raionul Orhei, nr. 6.3 din

02.10.2003, prin care s-a decis transmiterea în arendă funciară a bazinului acvatic

proprietate publică a comunei date cu suprafața de 11,7228 ha pe un termen de 25

ani ÎI „Ion Rotaru” cu plata de arendă anuală în mărime de cîte 5 % din prețul

normativ al pămîntului, contrar Legii nr. 123 din 18 martie 2003 „Privind

administrația publică locală”, a semnat la 02.01.2004 contractul de arendă funciară

nr. 1, prin care s-a transmis în arendă pe un termen de 25 ani bazinul acvatic din sat.

Berezlogi, cu suprafața de 11,7228 ha ÎI „Ion Rotaru”, indicînd plata de arendă

anuală de 4 % din prețul normativ al pămîntului în loc de 5 % din prețul normativ

după cum a fost adoptată hotărîrea de către membrii Consiliului comunei, prin ce s-a

cauzat un prejudiciu primăriei în sumă totală de 16.475,00 lei.

Tot el, contrar deciziei Consiliul comunei Berezlogi, raionul Orhei nr. 2.3 din

08.05.2004, prin care s-a decis transmiterea în arendă funciară a bazinului acvatic

proprietate publică a comunei date cu suprafața de 18,8011 ha pe un termen de 25

ani cet. Mariniuc Oleg cu plata de arendă anuală în mărime de cîte 3 % din prețul

normativ al pămîntului în primii 3 ani și cîte 4 % în următorii ani, contrar

prevederilor art. 34 al Legii nr. 123 din 18 martie 2003 „Privind administrația

publică locală”, a semnat la 01.04.2005 contractul de folosință nr. 06, prin care s-a

transmis în arendă bazinul acvatic din s. Hîjdieni cu suprafața de 18,8011 ha cet.

Mariniuc Oleg, cu plata anuală de 2 % din prețul normativ al pămîntului în loc de

3%, prin ce s-a cauzat un prejudiciu primăriei sumă totală de 24.765,28 lei.

Prejudiciul cauzat Primăriei com. Berezlogi, r-nul Orhei de către

Cogîlnuiceanu Ion constituie 47.065,63 lei.

sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Cogîlniceanu Ion să fie condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. a) Cod penal la

6 ani 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții publice pe un termen de 5 ani și admiterea acțiunii civile

înaintate de Primăria Berezlogi, r-nul Orhei, cu încasarea în mod solidar, de la

inculpați a prejudiciului material în sumă de 69.088 lei.

În motivarea apelului, apelantul a indicat că, instanța de fond neîntemeiat a

încetat procesul penal în privința lui Cogîlniceanu Ion, aceasta s-a axat numai pe

stabilirea reluării urmăririi penale ca fiind ilegală, că urmărirea penală a fost reluată

cu depășirea termenului de un an în cazul stabilirii faptelor noi, ori un viciu

fundamental în temeiul art. 22, 287 alin. (4) CPP.

3

4.1. Procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta

Devder, a înaintat apel suplimentar, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Cogîlniceanu Ion să fie condamnat în baza

art. 328 alin. (3) lit. b) Cod penal la 6 ani 6 luni închisoare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pe un termen

de 5 ani, admiterea acțiunii civile, cu dispunerea încasării în mod solidar de la

Cogîlniceanu Ion și Procopciuc Ana, în beneficiul statului a prejudiciului material în

sumă de 69.088 lei.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat, că sentința instanței de fond

este neîntemeiată și ilegală, deoarece instanța nu a ținut cont de ordonanța din 28

mai 2010, emisă de Procurorul adjunct al Procuraturii Anticorupție, M. Tumuruc,

prin care s-au stabilit fapte noi recent descoperite, ce reieșeau din declarațiile

învinuitei Procopciuc Ana și, respectiv, aceste fapte au condiționat anularea

ordonanței din 18.04.2008.

Mai mult ca atît, în opinia apelantului, sentința a fost afectată de un viciu

fundamental și anume, constatarea faptului de nerecuperare a prejudiciului cauzat

statului în urma acțiunilor inculpaților, termen care se încadrează în pct. 44) art. 6

CPP.

Astfel, în cauză sa stabilit că, deși inculpatului Cogîlniceanu Ion de către

organul de urmărire penală, i-a fost imputată comiterea infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (3) lit. b) Cod penal, fapte care la rîndul său au fost constatate și în partea

descriptivă a sentinței, procurorul apelant admite o eroare materială, solicitînd în

apel calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 328 alin. (3) lit. a) Cod penal,

motiv, ce condiționează concretizarea cerințelor acuzatorului de stat prin realizarea

dreptului de declarare a apelului suplimentar, întru corectarea erorii admise.

4.2. Inculpatul Cogîlniceanu Ion a contestat cu apel sentința, solicitînd

casarea acesteia, cu încetarea procesului penal în privința sa, în legătură cu existența

circumstanțelor ce exclud urmărirea penală.

În susținerea cerințelor a invocat că, în partea descriptivă a sentinței, instanța

a stabilit existența circumstanțelor care exclud urmărirea penală. În acest sens, s-a

reținut că reluarea urmăririi penale prin anularea la 28.05.2010 a ordonanței de

încetare a urmăririi penale din 18.04.2008, a fost efectuată ilegal și contrar

dispoziției art. 22, 287 alin. (4) CPP și jurisprudenței CEDO.

Cu toate acestea, în partea descriptivă a sentinței, instanța de fond s-a expus

asupra vinovăției lui, fapt ce este inadmisibil în situația în care instanța a constatat

ilegalitatea ordonanței de reluare a urmăririi penale și, respectiv, existența

temeiurilor ce exclud urmărirea penală repetată pentru una și aceeași faptă.

La fel, instanța urma să se expună doar asupra vinovăției în privința inculpatei

Procopciuc Ana, deoarece în privința ei s-a încetat procesul penal, din motivul

expirării termenului de prescripție pentru tragerea la răspunderea penală.

În concluzie, apelantul a invocat că, instanța a stabilit pe de o parte,

4

imposibilitatea urmăririi repetate a lui Cogîlniceanu Ion, pentru una și aceeași faptă,

dar pe de altă parte, a stabilit vinovăția la săvîrșirea infracțiunii imputate, ceea ce

este inadmisibil, iar acest fapt dovedește că motivarea soluției contrazice

dispozitivului sentinței.

Prin urmare, din partea descriptivă a sentinței urmează a fi excluse

constatările instanței de fond asupra descrierii ca fiind dovedită infracțiunea

imputată lui Cogîlniceanu I.

2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procurorii V. Muntean și

D. Devder și de inculpatul Cogîlniceanu Ion, cu menținerea sentinței.

5.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a conchis că, instanța de fond

în baza probelor administrate în cauză și verificate în ședința de judecată, le-a dat o

apreciere justă în sensul art. 101 CPP din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la

vinovăția lui Cogîlniceanu Ion în baza art. 328 alin. (3), lit. b) Cod penal, încetînd

procesul penal, în legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege.

În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente,

concludente și utile, care confirmă vinovăția acestuia, inclusiv:

- declarațiile inculpatei Procopciuc Ana;

- declarațiile reprezentantului părții vătămate Melnic Ilie;

- declarațiile martorilor Hîrcîială Rodica, Lujanschi Valerii, Leca Ion, Vartici

Gheorghe și Cotruță Valeriu;

- procesul-verbal din 06.05.2004 înregistrat sub nr. 2, conform căruia s-a dispus

prin hotărîre de a da în arendă lui Oleg Martîniuc iazul din s. Hîjdieni în mărime de

18.6 ha pe termen de 25 ani cu plata anuală pentru primii 3 ani cu 3% procente și

următorii cu 4% (f.d. 82-84, vol. I);

- procesul-verbal al ședinței Consiliului Comunei din 10.10.2003, prin care s-a

dispus de a transmite în folosință sub formă de arendă ÎI „Ion Rotaru” terenul

aferent bazinului acvatic cu suprafața de 1,7228 ha cu plata de arendă anuală de 5%

din prețul normativ (f.d. 108-110, vol. I);

- decizia Consiliului Comunei nr. 2.3 din 08.05.2004, semnată de inculpata A.

Procopciuc și conform calculului mărimii plății de folosință funciară, semnat de

inculpatul I. Cogîlniceanu, se atestă, că se încheie contractul de arendă cu O.

Martîniuc cu plata de 2% (f.d. 102-104);

- decizia cu privire la transmiterea în arendă a terenului aferent bazinului

acvatic ÎI „Ion Rotaru” din 02.10.2003 cu nr. 6.3 (f.d. 111, vol. I);

- contractul de arendă funciară nr. 01 din 02.01.2004, semnat de Cogîlniceanu

Ion, prin care s-a stabilit mărimea arendei încheiat cu ÎI „Ion Rotaru” de 4% din

prețul normativ (f.d. 113-115, vol. I);

- raportul de expertiză judiciară din 18.03.2008, cu privire la darea în arendă a

5

terenului (f.d. 201-208, vol. II);

- actul de Control tehnic efectuat de revizorul Direcției Generale Control și

Revizie CCCEC (f.d. 81-89, dos. nr. 4150-39-2011), astfel Primăria Berezlogi a dat

în arendă în perioada anilor 2004-2007, pămînt arabil la 104 persoane cu S-

aproximativ 26.6 ha, fără contracte de arendă, micșorînd plățile de arendă prin ce s-a

prejudiciat primăria în sumă de 5825,35 lei. Potrivit aceluiași act de control,

Primăria Berezlogi a fost prejudiciată prin darea în arendă a iazului lui O. Marinuic

cu 24.764 lei și cu 16.475 lei, cu darea în arendă a bazinului acvatic ÎI „Ion Rotaru”.

În consecință, instanța de apel a concluzionat, că nerecunoașterea vinovăției

de către Procopciuc A. și Cogălniceanu I. se apreciază critic ca fiind o linie de

apărare în scopul evitării răspunderii penale.

La fel, instanța de apel a reținut că, prin ordonanța din 18 aprilie 2008, emisă

de procurorul în Procuratura Anticorupție, M. Ciobanu (vol. II, f. d. 235-237), s-a

dispus încetarea urmăririi penale pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu de către

Cogîlniceanu Ion din cauza lipsei în acțiunile lui a elementelor componenței de

infracțiune prevăzute de art. 328 alin.( 3) lit. a), b), 329 Cod penal și pe faptul

delapidări averii străine în sumă de 4.050 lei, din lipsa faptului infracțiunii.

Ulterior, prin ordonanța din 28 mai 2010, emisă de Procurorul adjunct al

Procuraturi Anticorupție M. Tumuruc (vol. II, f. d. 289) a fost anulată ordonanța

menționată supra și reluată urmărirea penală în privința lui I. Cogîlniceanu, din

motiv că, la audierea ulterioară în ședința de judecată a inculpatei Procopciuc Ana,

s-a constat că pachetul de documente pe iazurile date în arendă a fost prezentat

primarului care era la curent cu modificările în deciziile consiliului, și în așa mod, s-

a constatat că deciziile emise în baza cărora s-a încheiat contractele de arendă pe

iazurile în litigiu au fost întocmite cu acordul fostului primar Ion Cogîlniceanu,

astfel s-au constat fapte noi și recent descoperite (vol. II, f. d. 289).

Analizînd ultima ordonanță a procurorului, instanța de apel a conchis că,

aceasta este arbitrară, nu se bazează pe declarațiile inculpatei A. Procopciuc,

deoarece la 24 august 2009, conform procesului-verbal de audiere a acesteia în

calitate de învinuită a refuzat să facă careva declarații (vol. II, f. d. 250), iar la 13

februarie 2010, fiind audiată suplimentar a recunoscut doar că, ea personal a

rectificat în deciziile consiliului local Berezlogi nr. 063 din 01.10.2003 și nr. 2.3 din

08 mai 2004 procentul de arendă, însă ea n-a declarat că primarul Ion Cogîlniceanu

era la curent cu aceste rectificări (procesul-verbal f. d. 251-253, vol. II).

Astfel, în prezenta cauză n-au fost depistate careva fapte noi sau recent

descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente întru anularea

ordonanței de încetare a urmăririi penale emise de procurorul M. Ciobanu la 18

aprilie 2008 în privința lui Cogîlniceanu Ion, conform art. 287 alin. (4) CPP.

La fel, instanța de apel a respins cerința procurorilor referitor la admiterea

acțiunii civile înaintate în prezenta cauză, deoarece conform art. 221 alin. (4) CPP

Primăria Berezlogi fiind persoană juridică are posibilitate de a-și proteja interesele,

6

prin intentarea acțiunii civile în ordinea procedurii civile.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat, că apelul inculpatului I.

Cogîlniceanu este neîntemeiat, deoarece conform alin. (4) art. 394 CPP, partea

descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal conține descrierea și motivarea

temeiurilor pentru încetarea procesului penal, ceea ce este indicat în sentință și

aceasta nu contravine dispozitivului sentinței.

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță, din motiv că instanțele de fond și de apel eronat au ajuns

la concluzia precum că ordonanța Procurorului adjunct al Procuraturi Anticorupție,

M. Tumuruc din 28 mai 2010 de reluare a urmăririi penale, este ilegală și

neîntemeiată, astfel greșit au interpretat prevederile art. 22, 287 CPP și neîntemeiat a

fost încetat procesul penal în privința lui Cogîlniceanu Ion în comiterea infracțiunii

imputate, că instanța de fond nu a indicat care temei concret de încetare a procesului

penal a fost pus la baza sentinței de încetare, prevăzut de art. 391 alin. (1) CPP,

eroare, care a fost menținută și de instanța de apel.

În acest context, procurorul recurent a invocat următoarele motive:

- Cu referire la soluția instanțelor de fond și de apel în partea ce ține de

încetarea procesului penal, din motiv că ordonanța adoptată la 28.05.2010 de către

Adjunctul procurorului Anticorupție este tardivă, acuzarea de stat o consideră

greșită, deoarece ordonanța de încetare a cauzei penale din 18.04.2008, a fost

recunoscută ca una ilegală și pasibilă anulării, pe motiv că n-a existat în fapt cauza

care a determinat adoptarea acesteia, condiție care nu stabilește un careva termen în

cursul căruia poate fi reluată urmărirea penală;

- În cadrul examinării cauzei penale nr. 2008036008 de învinuire a

secretarului Consiliului raional s. Berezlogi, în persoana Anei Procopciuc,

procurorul participant în instanța de fond, a înaintat un demers, solicitînd în temeiul

art. 326 alin. (2) Cod de procedură penală, restituirea cauzei penale, pentru

efectuarea urmăririi penale. Astfel, procurorul axîndu-se pe declarațiile prezentate

de Procopciuc Ana la 13.02.2010, în cadrul audierii suplimentare în calitate de

învinuită, inclusiv și declarațiile prezentate de aceasta în instanța de fond, a

considerat oportună anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale în privința

lui Cogîlniceanu Ion, cu dispunerea reluării urmăririi penale, deoarece s-au stabilit

fapte noi și recent descoperite, ce reieșeau din declarațiile învinuitei Procopciuc Ana

și, respectiv, aceste fapte au condiționat anularea ordonanței din 18.04.2008.

Totodată, în opinia acuzării hotărîrea respectivă a fost afectată de un viciu

fundamental și anume, constatarea faptului de nerecuperare a prejudiciului cauzat

statului în urma acțiunilor inculpaților, termen care se încadrează în pct. 44) art. 6 a

Codului de procedură penală.

În final, procurorul a invocat în speță practica judiciară a Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție în dosarul nr. 1ra-447/12 din 22.05.2012, în care s-a

7

statuat că prevederile art. 287 alin. (4) CPP, sunt aplicabile situațiilor în cazul în

care ordonanțele de încetare a urmăririi penale au fost adoptate legal.

6.1. Inculpatul Cogîlniceanu Ion, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, a

atacat cu recurs ordinar hotărîrile judecătorești, solicitînd casarea acestora, încetarea

procesului penal în legătură cu existența circumstanțelor ce exclud pornirea

urmăririi penale.

În motivarea cerințelor sale, inculpatul recurent a invocat:

- în partea descriptivă a sentinței, instanța de fond a constatat ca fiind

dovedită fapta incriminată prin rechizitoriu, fapt ce este inadmisibil în situația în

care instanța a constatat ilegalitatea ordonanței de reluare a urmăririi penale din 28

mai 2010, ca fiind contrară art. 22, 287 alin. (4) CPP și jurisprudenței CEDO și,

respectiv, existența temeiurilor ce exclud urmărirea penală repetată pentru una și

aceeași faptă;

- instanța urma să se expună doar asupra vinovăției inculpatei Procopciuc

Ana, deoarece în privința ei s-a încetat procesul penal, din motivul expirării

termenului de prescripție pentru tragere la răspunderea penală.

În concluzie, recurentul a invocat că, instanța de fond, a stabilit pe de o parte,

imposibilitatea urmăririi repetate a lui Cogîlniceanu Ion, pentru una și aceeași faptă,

fiind constatată lipsa elementelor infracțiunii, dar pe de altă parte, constată vinovăția

acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate în baza art. 328 alin. (3) lit. b) Cod penal,

iar instanța de apel, trecînd cu vederea motivele invocate în acest sens în apel,

menține sentința de încetare a procesului penal.

noiembrie 2013, au fost admise recursurile declarate, casată decizia recurată și

dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

7.1. În motivarea soluție sale, instanța de recurs a reținut că, instanța de

fond, a stabilit pe de o parte, imposibilitatea urmăririi repetate a lui Cogîlniceanu

Ion, pentru una și aceeași faptă, fiind constatată lipsa elementelor infracțiunii, dar

pe de altă parte, constată vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate în

baza art. 328 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Așa fiind, rezultă cu certitudine că, instanța de apel, a trecut cu vederea

motivele invocate în acest sens în apel, menținînd sentința de încetare a procesului

penal și, totodată, la rîndul său, a mai conchis că vinovăția lui Cogălniceanu I. se

confirmă prin probele prezentate de partea acuzării, iar nerecunoașterea vinovăției

de către inculpat se apreciază critic.

Colegiul lărgit a precizat că, după judecarea cauzei în apel, în speța dată

există două hotărîri contradictorii:

- prima, este ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție, M.

Ciobanu din 18 aprilie 2008 (vol. II, f. d. 235-237) care confirmă nevinovăția

inculpatului Cogîlniceanu Ion de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.

(3) lit. a), b), 329 Cod penal;

8

- a doua, este sentința primei instanțe menținută de către instanța de apel,

prin care, mai întîi se constată fapta criminală, încadrarea juridică, vinovăția

inculpatului Cogîlniceanu Ion de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.

(3) lit. a), b) Cod penal, ca mai apoi, procesul penal să fie încetat pe motiv că

reluarea urmăririi penale a fost ilegală.

În sensul art. 275 pct. 8) CPP, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a

fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care

în privința unei persoane există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi

penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații.

Deci, dacă instanțele de judecată au ajuns la concluzia că, din cele două

ordonanțe ale procurorilor, legală și întemeiată este doar prima, cea de încetare a

procesului penal pe motive de reabilitare, atunci instanța de apel urma să ia în

considerație că, sintagma „ urmărirea penală nu poate fi efectuată” presupune că

nici instanța de judecată nu mai este în drept să verifice probatoriul în cauză și să

constate fapta criminală, încadrarea juridică și vinovăția persoanei în privința căreia

există o hotărîre neanulată de încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații.

Referitor la recursul procurorului, instanța de recurs a menționat că, la

rejudecarea cauzei instanța de apel se va expune și asupra motivului invocat de

procuror în apel și recurs că, prima instanță, constatînd ilegalitatea ordonanței

procurorului din 28 mai 2010 (vol. II, f. d. 289) prin care s-a dispus reluarea

urmăririi penale împotriva lui Cogîlniceanu Ion după expirarea a doi ani de la

încetarea urmăririi penale, s-a bazat și pe prevederile alin.(4) art.278 CPP - în cazul

descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai tîrziu

de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale.

Or, cum indică procurorul, ordonanța de încetare a cauzei penale din

18.04.2008, a fost recunoscută ca una ilegală și pasibilă anulării, inclusiv pe motiv

că n-a existat în fapt cauza care a determinat adoptarea acesteia, fiind apărute fapte

noi și recent descoperite care au afectat hotărîrea respectivă, condiție care nu

stabilește un careva termen în cursul căruia poate fi reluată urmărirea penală.

februarie 2014, a fost respins ca nefondat apelul procurorului V. Munteanu și apelul

suplimentar declarat de procurorul D. Devder.

A fost admis apelul inculpatului, casată sentința instanței de fond din 11

februarie 2012 și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Cogîlniceanu Ion a fost achitat pe art. 328 alin. (3) lit. b) Cod

penal, pe motiv că lipsesc elementele infracțiunii.

8.1. Instanța de apel a menționat că, chiar dacă în partea descriptivă a

sentinței prima instanță a conchis de a înceta procesul penal în privința inculpatului

Cogîlniceanu Ion în baza art. 391 alin.1 pct.5 ,7 CPP, totuși în dispozitivul sentinței

s-a referit la art. 391 alin.1 pct.6 CPP, dispunînd încetarea procesului penal în

privința acestuia în legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege, care

9

condiționează excluderea urmăririi penale.

La acest capitol, Colegiul penal a statuat că într-adevăr au fost constatate

temeiuri prevăzute de art. 391 alin.1 pct.5 CPP de încetare a procesului penal în

privința inculpatului Cogîlniceanu Ion din motivul, că există o hotărîre a organului

de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a

urmăririi penale.

Astfel, prin ordonanța din 18 aprilie 2008 adoptată de procurorul în

Procuratura Anticorupție M. Ciobanu, s-a dispus încetarea urmăririi penale în parte

pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu de către Cogîlniceanu Ion din cauza lipsei

în acțiunile lui a elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 328 alin.

(3) lit. a) și b) și art.329 CP (f. d. 235-237,vol.2).

Ulterior, prin ordonanța procurorului adjunct al Procuraturi Anticorupție M.

Tumuruc, din 28 mai 2010 a fost anulată ordonanța de încetare a urmăririi penale

din 18 aprilie 2008 în parte și reluată urmărirea penală în privința lui I. Cogîlniceanu

(f. d.289,vol.2).

Este evident, că la anularea ordonanței de încetare a procesului penal în

privința inculpatului Cogîlniceanu Ion, procurorul a ignorat atît termenul legal,

omițînd termenul de un an, cît și temeiurile de anulare a ordonanței, precum prevede

art. 287 alin. 4 CPP.

Prin urmare, după expirarea unui an de la adoptarea ordonanței de încetare a

procesului penal în privința inculpatului Cogîlniceanu Ion nu mai existau temeiuri

de reluare a urmăririi penale și respectiv procurorul nu era în drept să dispună

anularea ordonanței cu reluarea procesului penal în privința aceleiași persoane.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă, că nu au existat nici fapte

noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi penale, care

ar fi afectat hotărîrea precedentă.

După adoptarea ordonanței de încetare a procesului penal în privința

inculpatului Cogîlniceanu Ion a mai fost audiată suplimentar învinuita Ana

Procopciuc, fiind finalizată urmărirea penală cu întocmirea rechizitoriului în privința

acesteia la 13.02.2010 (f. d. 239-271,vol.2 ).

Temeiurile de reluare a urmăririi penale, apărute inițial la judecarea cauzei în

fond sunt ridicole, nu concordă cu materialele dosarului, fapt ce rezultă și din

acțiunile procedurale ulterioare ale organului de urmărire penală, care după reluare a

înaintat învinuirea și a finalizat urmărirea penală în privința lui Cogîlniceanu Ion pe

aceleași pretinse acțiuni infracționale indicate și în ordonanța din 18 aprilie 2008 de

încetare a urmăririi penale, prin care chipurile a fost cauzat prejudiciul primăriei

Berezlogi în sumă totală de 47065,63 lei, fiind înaintată aceiași învinuire în baza art.

328 alin. (3) lit. b) CP.

În atare circumstanțe, Colegiul penal ca și instanța de fond a considerat, că

ordonanța din 18 aprilie 2008 de încetare a urmăririi penale în privința lui

Cogîlniceanu Ion a fost anulată ilegal.

10

Colegiul penal a reiterat, că sentința adoptată în privința inculpatului este

contradictorie, deoarece pe de o parte instanța de judecată a dispus încetarea

procesului penal pe art. 328 alin. (3), lit. b) Cod penal în privința lui Cogîlniceanu

Ion în legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege, care condiționează

excluderea urmăririi penale, însă totodată în partea discriptivă a sentinței a expus

fapta criminală, considerată ca fiind dovedită pe art. 328 alin. (3), lit. b) Cod penal și

astfel sentința în privința lui Cogîlniceanu Ion cuprinde concluzii, care se exclud

reciproc.

Instanța de apel a reținut, că prin rechizitoriu Cogîlniceanu Ion a fost învinuit,

precum că el în perioada anilor 2003-2007, activînd în funcția de primar al com.

Berezlogi, r-nul Orhei, ales în baza alegerilor locale, confirmate prin Hotărîrea

Judecătoriei Orhei din 06.06.2003, fiind persoană cu înaltă funcție de răspundere,

căreia într-o instituție a administrației publice locale i s-au acordat, anumite drepturi

și obligații în vederea exercitării funcțiiilor autorității publice, fiind obligat, conform

legii să asigure executarea deciziilor consiliului local, să asigure, în limitele

competenței respectarea Constituției și altor acte normative, să coordoneze și

controleze activitatea serviciilor publice de sub autoritatea consiliului local, a comis

depășirea atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe:

În perioada anilor 2004-2007, Cogălniceanu Ion, contrar art. 14 alin. (4) pct.

1) al Legii nr. 1308-XIII din 25.07.1997 privind prețul normativ și modul de

vînzare-cumpărare a pămîntului, Legea nr. 268 din 28.07.2006, Legii nr.l98-XV din

15.05.2003 "Cu privire la arenda în agricultură" Legii nr. 123 din 18.03.2003

"privind administrația publică locală" fără încheierea contractelor de arendă, a

transmis în arendă pămînt arabil cu suprafața de 26,6 ha la 104 persoane fizice,

proprietate publică a Primăriei com. Berezlogi, micșorînd calculile plății de arendă

în baza prețului normativ al pămîntului de 289,53 lei în loc de 434,30 lei, prin ce s-a

cauzat un prejudiciu primăriei în sumă totală de 5 825,35 lei.

Tot el, în mod repetat, contrar Deciziei consiliului comunal Berezlogi nr. 6.3

din 02.10.2003 în care s-a decis de a transmite în arendă funciară bazinul acvatic

proprietate publică a comunei date cu suprafața de 11, 7228 ha pe un termen de 25

ani ÎI „Ion Rotaru" cu plata de arendă anuală de 5% din prețul normativ al

pămîntului, la rîndul său contrar prevedrilor art.34 Legii nr. 123 din 18.03.2003

privind administrația publică locală a semnat la 02.01.2004 contractul de arendă

funciară nr. 1, prin care s-a transmis în arendă pe un termen de 25 ani bazinul

acvatic din s. Berezlogi cu suprafața de 11,7228 ha. ÎI ,,Ion Rotaru,, cu plata de

arendă anuală de 4%; la sută din prețul normativ al pămîntului în loc de 5% la sută

din prețul normativ al pămîntului, după cum a fost adoptată-hotărîrea de către

membrii Consiliului Comunal, prin ce s-a cauzat un prejudiciu primăriei în sumă

totală de 16 475 lei.

Tot el, în mod repetat, contrar Deciziei consiliului comunal Berezlogi nr. 2.3

din 08.05.2004, în care s-a decis de a transmite în arendă funciară bazinul acvatic

11

proprietate publică a comunei date cu suprafața de 18,8011 ha pe un termen de 25

ani cet. Mariniuc Oleg cu plata de arendă anuală în mărime de 3% din prețul

normativ al pămîntului în primii 3 ani și cîte 4% în următorii ani, la rîndul său

contrar prevedrilor art.34 Legii nr. 123 din 18.03.2003 privind administrația publică

locală a semnat la 01.04.2005, contractul de folosință nr.06, prin care s-a transmis în

arendă bazinul acvatic din s. Hîjdieni cu suprafața de 18,8011 ha. cet. Mariniuc Oleg

cu plata anuală de 2% la sută din prețul normativ al pămîntului, prin ce s-a cauzat un

prejudiciu primăriei în sumă totală de 24 765,28 lei.

Suma totală a prejudiciului cauzat primăriei com. Berezlogi, r-nul Orhei

constituie 47 065,63 lei.

Colegiul penal a concluzionat, că probele prezentate de partea acuzării și

anume declarațiile martorilor, materialele dosarului, înscrisurile cercetate, nu

demonstrează vinovăția inculpatului Cogîlniceanu Ion în baza art. 328, alin. (3) lit.

b) Cod penal. Dimpotrivă, probele cercetate demonstrează că Cogîlniceanu Ion în

calitate de primar a încheiat contractele de arendă funciară de dare în arendă a

bazinelor acvatice cu ÎI.,,Ion Rotaru” și Mariniuc Oleg, folosindu-se de deciziile

prezentate de către secretarul primăriei Ana Procopciuc pe care în mod firesc le

consideră autentice.

Concluzia instanței de fond expusă în sentință, precum că Cogîlniceanu Ion a

falsificat împreună cu Procopciuc Ana deciziile consiliului local, contravine nu

numai probelor cercetate, dar depășește în mod vădit limitele învinuirii imputate lui

Cogîlniceanu Ion, ori în învinuirea înaintată ultimului nu este incriminată

falsificarea de către Cogîlniceanu Ion a deciziilor consiliului local.

Mai mult, contractele de arendă funciară de dare în arendă a bazinelor

acvatice încheiate cu Î.I. ,,Ion Rotaru” și Mariniuc Oleg au fost înregistrate la

organul cadastral și anume cu Î.I. ,,Ion Rotaru” sub nr. 4622/04 din 07.04.2004 și

cu Mariniuc Oleg la data de 26.07.2006 (f. d. 195-200, 213-220,vol.1), adică

contractele vizate în calitate de acte oficiale și înregistrate în modul stabilit, erau

accesibile spre informare oricărei persoane, inclusiv consiliului local, dar care nu au

fost contestate.

De către instanța de apel nu a fost reținută ca probă nici procesul - verbal de la

06.05.2004 nr. 2 conform căruia s-a dispus prin hotărîre de a da în arendă lui Oleg

Mariniuc iazul din s.Hîjdieni în mărime de 18.6 ha pe termen de 25 ani cu plata

anuală pentru primii 3 ani cu 3% procente și următorii cu 4 % și procesul - verbal al

ședinței Consiliului Comunei din 10.10.2003 prin care s-a dispus de a transmite în

folosință sub formă de arendă ÎI”'Ion Rotaru" terenul aferent bazinului acvatic cu S-

l1,7228 ha cu plata de arendă anuală de 5% la sută din prețul normativ, ori nu au

fost prezentate probe, precum că Cogîlniceanu Ion cunoștea despre astfel de acte,

fiindcă despre această circumstanță nici în învinuirea înaintată nu este indicat.

În atare circumstanțe, Colegiul penal a conchis, că Cogîlniceanu Ion a fost

tras la răspundere fără careva temeiuri legale, în situația în care acțiunile lui nu

12

conțin elemente ale infracțiunii imputate privind depășirea atribuțiilor de serviciu,

de aceia a adoptat o nouă hotărîre de achitare, pe motiv că în acțiunile inculpatului

lipsesc elementele infracțiunii.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pt. 6) Cod de procedură penală, solicitînd

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile instanței de apel

nu corespunde circumstanțelor de fapt stabilite în cadrul cercetării judecătorești.

Procurorul făcînd referire la soluția instanței de apel în partea ce ține de achitarea

inculpatului, pe motiv că ordonanța din 28.05.2010 este tardivă, a menționat că prin

această ordonanță s-a dispus reluarea urmăririi penale, deoarece ordonanța din

18.04.2008, este ilegală și pasibilă anulării, or nu a existat în fapt cauza care a

determinat adoptarea acesteia, motivare care nu stabilește un careva termen în cursul

căruia poate fi reluată urmărirea penală.

Astfel, procurorul bazîndu-se pe declarațiile lui Procopciuc Ana, a considerat

oportună anularea ordonanței de încetare a urmării penale în privința inculpatului,

deoarece s-au stabilit fapte noi recent descoperite.

Totodată, recurentul a reiterat că, instanța de apel greșit a respins apelurile

procurorilor și eronat a concluzionat că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

infracțiunii. De asemenea, recurentul a precizat că, Colegiul penal nu s-a expus

asupra motivelor invocate în apelul suplimentar, iar la pronunțarea deciziei nu s-a

expus asupra acestuia ci doar a apelului de bază, fapt ce demonstrează că instanța de

apel a omis din vedere apelul suplimentar.

baza materialelor din dosar și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție concluzionează, că acesta urmează a fi respins din

următoarele considerente:

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, însă fără a i se agrava situația.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține, că

13

procurorul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs menționează că, recurentul în recursul său indică eroarea

prevăzută de art. 427 Cod de procedură penală, dar de fapt invocă dezacordul său cu

aprecierea probelor de către instanța de judecată, probe care în viziunea sa confirmă

vinovăția inculpatului.

Astfel, Colegiul lărgit precizează că, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel a respectat prevederile

art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar soluția acesteia se întemeiază pe o bună motivare.

Astfel, se precizează că, instanța de apel corect a conchis că, într-adevăr au

fost constatate temeiuri prevăzute de art. 391 alin.(1) pct.5) Cod de procedură

penală, de încetare a procesului penal în privința inculpatului Cogîlniceanu Ion,

deoarece prin ordonanța din 18 aprilie 2008 s-a dispus încetarea urmăririi penale în

parte pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu de către Cogîlniceanu Ion din cauza

lipsei în acțiunile lui a elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.

328 alin. (3) lit. a) și b) și art.329 CP (f. d. 235-237,vol.2). Însă, peste doi ani, prin

ordonanța din 28 mai 2010, a fost anulată ordonanța de încetare a urmăririi penale

din 18 aprilie 2008 în parte și reluată urmărirea penală în privința lui I.

Cogîlniceanu (f. d.289,vol.2). În acest sens se remarcă încălcarea prevederilor art.

287 alin. (4) Cod de procedură penală, care stipulează că în cazurile în care

ordonanțele de încetare a urmăririi penale au fost adoptate legal, reluarea

urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite

ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente au afectat hotărîrea

14

respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi

reluată nu mai tîrziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a

urmăririi penale.

În cazul dat, Colegiul lărgit susține poziția instanței de apel, precum că nu au

existat fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi

penale, care ar fi afectat hotărîrea precedentă, adică ordonanța din 18 aprilie 2008.

Colegiul lărgit reiterează că instanța de apel, avînd în vedere că prima

instanță a încetat procesul penal conform art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură

penală, însă în partea discriptivă a sentinței a expus fapta criminală considerată ca

fiind dovedită, a dat o nouă apreciere probelor și a ajuns la concluzia de achitare a

lui Cogîlniceanu Ion, învinuit în baza art. 328 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Analizînd probele acuzării, atît în prima instanță, cît și în instanța de apel,

ulterior expuse în decizia instanței de apel, cum ar fi: declarațiile inculpatului

Cogîlniceanu Ion, a inculpatei Procopciuc Ana, a reprezentantului părții vătămate

Melnic Ilie, a martorilor Hîrcîială Rodica, Lujanchi Valerii, Leca Ion, Vartici

Gheorghe, Cotruța Valeriu, precum și materialele cauzei, Colegiul penal lărgit

constată că instanța de apel corect a casat sentința instanței de fond și a

concluzionat că totalitatea acestor probe confirmă lipsa vinovăției lui

Cogîlniceanu Ion în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Mai mult ca atît, instanța de apel corect s-a expus și asupra faptului că,

concluzia instanței de fond, precum că Cogîlniceanu Ion a falsificat împreună cu

Procopciuc Ana deciziile consiliului local, contravine nu numai probelor cercetate,

dar depășește în mod vădit limitele învinuirii imputate inculpatului, ori în

învinuirea înaintată ultimului nu este indicată falsificarea de către acesta a

deciziilor consiliului local.

Astfel, în opinia instanței de recurs, instanța de apel constatînd lipsa probelor

ce ar confirma prezența componenței infracționale imputate în acțiunile

inculpatului, corect a casat sentința instanței de fond și a emis o decizie de achitare.

În viziunea instanței de recurs, reieșind din conținutul procesului verbal al

ședinței instanței de apel, procurorul în cadrul apelului nu și-a exercitat atribuțiile

vis-a-vis de prezentare a probelor suplimentare în confirmarea învinuirii, iar în

conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine acuzatorului

de stat în virtutea funcției lui procesuale (art.51, 53, 320 Cod de procedură penală).

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra Belgiei

din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în materie penală, problema administrării

probelor trebuie să fie abordată prin prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter alia, ca

sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Astfel, în cadrul apelului, deși s-a solicitat condamnarea, probe în

confirmarea învinuirii procurorul nu a prezentat.

15

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit conchide în mod

convingător, că partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței instanței de

fond, prin care a fost încetat procesul penal în privința inculpatului, nu a îndeplinit

cerințele legii cu privire la prezentarea probelor, ce ar servi temei pentru o nouă

interpretare a probelor de către instanța de apel, care ar confirma vinovăția, or apelul

declarat conține descrierea probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești,

cu interpretarea acestor probe în formă tendențioasă, fără a se referi și la alte

circumstanțe ce au importanță pentru cauză și care au fost omise, ca de altfel și

recursul declarat fiind și acesta unul formal cu invocarea probelor ce aparent indică

la vinovăția inculpatului.

Referitor la argumentul procurorului, precum că instanța de apel nu s-a expus

asupra apelului suplimentar, Colegiul lărgit îl respinge ca fiind neîntemeiat,

deoarece, în dispozitivul deciziei este indicat că apelul inclusiv și cel suplimentar se

respinge ca nefondat, totodată, în motivarea soluției, instanța a dat răspuns la toate

motivele invocate.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel a adoptat hotărîre

legală și întemeiată, temeiul invocat de recurent prevăzut la pct. 6) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea. Prevederile legale

obligatorii au fost respectate la judecarea cauzei în apel și Colegiul s-a expus

motivat asupra respingerii apelului, cît și s-au indicat detaliat motivele adoptării

soluției.

Totodată, Colegiul menționează, că aprecierea probelor ține de examinarea

cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, sau în instanța de apel, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare, mai mult ca atît, temeiul

invocat nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

În concluzie, Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ca urmare

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel dînd o apreciere

corectă probelor administrate, examinîndu-le multilateral, iar motivarea

soluției fiind bazată respectiv pe ele.

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide, că argumentele invocate de

către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil

respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii contestate.

procedură penală, Colegiul penal,

16

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul Procuraturii

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2014, pe cauza penală

în privința lui Cogîlniceanu Ion Gheorghe, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 25 noiembrie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Ion Guzun

Nadejda Toma

17