1ra-1435-2014 — art.361 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-1435/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 octombrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Goridilă,

Judecători – Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2014 de inculpatul

Arsenii Alexandru Mihail, născut la 29

septembrie 1961, originar și domiciliat în

mun.Chișinău, sor.Durlești, str.Păcii 71.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Arsenii Alexandru a fost condamnat în baza art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă

în mărime de 300 unități convenționale, ceea ce constituie 6000 lei.

urmărind scopul înregistrării frauduloase a contractului de arendă funciară, știind cu

certitudine că Consiliul or.Durlești nu a votat și nu a emis o decizie de atribuire a

terenului agricol în arendă, acționînd prin intenție directă, a prezentat la OCT

mun.Chișinău contractul de arendă funciară nr.03-11 din 06.06.2003, încheiat între el

și Primăria or.Durlești, cu privire la arendarea unui teren neîmpădurit cu suprafața de

4,80 ha, nr.cadastral 0121216174, amplasat în extravilanul or.Durlești, pe un termen

de 99 ani, pentru a fi înregistrat în cadastrul bunurilor imobile. Contractul vizat a fost

înregistrat la OCT mun.Chișinău cu nr.0101/11/5300 și a produs efect juridic pînă la

14 decembrie 2012, cînd a fost radiat din registru în baza acordului nr.7, cu privire la

rezilierea contractului vizat, încheiat cu Primăria or.Durlești.

Contractul de arendă funciară nr.03-11 din 06.06.2003 prezintă semne vădite

de falsificare, deoarece în realitate un asemenea contract nu a fost încheiat între

Primăria or.Durlești, în persoana ex-primarului Vasile Roșca și Arsenii Alexandru, iar

potrivit scrisorii nr.21 din 06.06.2012, notarul public Maria Florea a confirmat că pe

parcursul anului 2003 ea nu a autentificat nici un contract de arendă funciară, ceea ce

denotă că contractul nominalizat este fals.

termen a apelului, deoarece a făcut cunoștință cu sentința de condamnare la

16.01.2014, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

1

achitare, pe motiv că dînsul nu a săvîrșit infracțiunea pentru care a fost recunoscut

vinovat, partea acuzării nu a prezentat probe veridice ce ar fi demonstrat legătura

cauzală între acțiunile sale și fapta incriminată; instanța incorect a admis ca probe în

confirmarea vinovăției sale contractul de arendă funciară, care chipurile a fost

falsificat de el, cît și alte copii care nu au fost autentificate, deoarece dînsul s-a adresat

la Primărie pentru a-i fi atribuit un teren agricol în arendă amplasat în extravilanul

or.Durlești, în urma căruia i-a fost transmis contractul cu toate semnăturile și

ștampilele și nu a mers la notar pentru a-l autentifica, ci doar la OCT pentru a-l

înregistra necunoscînd despre faptul că este fals, ceea ce demonstrează că fapta sa nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

apelul inculpatului a fost respins ca depus peste termen.

Instanța de apel a conchis că apelul inculpatului urmează a fi considerat ca

depus peste termen, deoarece, la 24.12.2013, inculpatului i-a fost înmînată copia

sentinței motivate, iar avocatul acestuia - I.Malanciuc, a fost prezent la data

pronunțării sentinței, și instanța le-a explicat modul și termenul de atac a sentinței, însă

apelul a fost depus de inculpat la 17.01.2014, astfel a fost omis termenul de 15 zile de

declarare a apelului, prevăzut la art.402 alin.(1) Cod de procedură penală.

Din aceste considerente, instanța a conchis că motivele invocate de inculpat

referitor la omiterea termenului de declarare a apelului sînt neîntemeiate și nu pot fi

reținute pentru a repune apelul în termen, mai mult că apel a declarat doar inculpatul,

iar avocatul I.Malanciuc prin afirmația că inculpatul a făcut cunoștință cu sentința la

16.01.2014, a încercat să ducă instanța în eroare.

fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia și achitarea sa, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii, invocînd că instanța de apel neîntemeiat a respins apelul său ca depus

peste termen, fără a respinge motivele aduse referitor la întîrzierea depunerii cererii de

apel și fără a examina fondul apelului, prin ce a fost lipsit de principiul egalității

armelor într-un proces penal, în rest, a repetat aceleași motive ca și în apel, descrise

la pct.3 al prezentei decizii.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.415 alin.(1) lit.a) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a fost

depus peste termen.

După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul inculpatului din motiv

că s-a declarat peste termen.

Conform art.402 Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la

data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Din actele cauzei rezultă că sentința a fost pronunțată la 24 decembrie 2013, la

acea dată, conform procesului-verbal al ședinței de judecată, a fost prezent procurorul,

avocatul I.Malanciuc și inculpatul, căruia i-a fost înmînată contra semnătură copia

sentinței, fapt confirmat prin mențiunea făcută de acesta pe versoul sentinței (f.d.146).

2

În raport cu prevederile art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, de la această

dată în termen de 15 zile, deci, pînă la 08 ianuarie 2014, A.Arsenii și apărătorul său

erau în drept de a declara apel, însă nici inculpatul, nici apărătorul nu au atacat cu apel

sentința în termenul prevăzut de lege.

Potrivit materialelor cauzei, cererea de apel a fost depusă în instanța de apel la

17 ianuarie 2014, fiind înregistrată sub nr.1494 (f.d.148-150).

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanței de apel este legală și

întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termenul de 15 zile, prevăzut de art.402

alin.(1) Cod de procedură penală.

Avînd în vedere că instanța de apel nu s-a expus asupra circumstanțelor de fapt

ale cauzei și legalității sentinței, din acest punct de vedere, nu există temei nici pentru

instanța de recurs de a se expune asupra legalității sentinței și deciziei referitor la

condamnarea lui A.Arsenii, la aprecierea juridică a acțiunilor lui, precum și la măsura

de pedeapsă aplicată.

Prin urmare, se conchide că lipsesc temeiurile prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală, care pot fi obiect de examinare în instanța de recurs.

Argumentele recurentului, precum că dînsul a primit copia sentinței la data de

24 decembrie 2013, iar avocatul său la 16 ianuarie 2014 și din această data umează a

se calcula termenul declarării apelului, nu pot fi reținute, deoarece acestea contravin

prevederilor art.230 și art.422 Cod de procedură penală (red.27.10.2012), potrivit

cărora termenul de apel, inclusive și pentru avocat, este de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integrale.

Motivul invocat de recurent, precum că instanța de apel nu s-a expus referitor la

întîrzierea depunerii cererii de apel este unul neîntemeiat, deoarece instanța a dat

răspuns asupra argumentului dat, considerînd că prin mențiunea făcută de avocat,

precum că a făcut cunoștință cu sentința la data de 16.01.2014, acesta a dorit să ducă

instanța în eroare, dat fiind că dînsul a fost prezent la data pronunțării sentinței.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de inculpat în recurs cu privire la

omiterea termenului de apel, nu dovedesc că neexercitarea căii de atac sa datorat unor

motive întemeiate.

Lipsită de temei este și afirmația recurentului, precum că dînsul a făcut

cunoștință cu sentința în lipsa avocatului și că instanța nu i-a lămurit drepturile sale

procesuale, deoarece din procesul-verbal al ședinței de judecată din 24.12.2013 rezultă

că, la pronunțarea sentinței a participat avocatul ce i-a apărat interesele în instanță,

I.Malanciuc, iar instanța a explicat participanților la proces conținutul, forma și

termenul de atac al acesteia, precum și dreptul de a lua cunoștință cu procesul-verbal

integral și a face obiecții asupra acestuia potrivit art.336 alin.(6) Cod de procedură

penală, drept de care nici inculpatul și nici avocatul nu s-au folosit (f.d.143).

Neîntemeiat este și motivul invocat de inculpat precum că, respingînd cererea de

apel ca depusă peste termen, instanța de apel nu a examinat fondul apelului, prin ce

dînsul a fost lipsit de principiul egalității armelor într-un proces penal, deoarece soluția

de respingere a apelului ca depus peste termen nu implică o verificare a hotărîrii

atacate, întrucît instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a

acesteia decît în cadrul unui apel exercitat în mod legal.

3

Astfel, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) pct.(4)

Cod de procedură penală, Colegiul penal dispune asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Arsenii Alexandru,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2014, în

propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 19 noiembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

4