1ra-1304/2014 — art. 191 alin. 4 CP

1ra-1304/2014 — art. 191 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1304/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată recursul ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, declarat de

inculpatul

Tătaru Vasile Iosif, născut la

03 noiembrie 1960, originar și locuitor al s. Gradiște,

r-nul Cimișlia, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 18 mai 2012 – 22 octombrie 2013,

în instanța de apel: 16 ianuarie 2013 – 27 martie 2014,

în instanța de recurs: 27 iunie – 07 octombrie 2014.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

fost achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4)

Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

2005-2008, avînd scopul însușirii bunurilor altei persoane prin abuz de încredere,

activînd în calitate de conducător a ÎI ,,Tătaru”, înregistrată de Camera înregistrării

de Stat la 18.11.1993 cu numărul de identitate 1002605001230, fiind titular de

licență eliberată de Camera de Licențiere la 18.04.2005 pentru prestarea serviciilor

de construcție a instalațiilor și rețelelor tehnico-edilitare, contrar prevederilor

scrisorilor informativ-normative privind determinarea valorii obiectelor construcții

și decontărilor pentru lucrări de antrepriză, aprobate de către Ministerul Finanțelor

al RM nr. 1109/1 din 13.11.2006 și Agenția Construcții și Dezvoltare a teritoriului

RM nr. 1576-01-07 din 02.02.2006 cu modificările ulterioare, la executarea

lucrărilor de construcție - montaj a gazoductului din s. Grădiște r-nul Cimișlia a

majorat valoarea acestor gazoducte cu 41.429,41 lei, bani colectați de la un grup de

cetățeni - potențiali consumatori, locuitori a s. Grădiște, r-nul Cimișlia, pentru

efectuarea lucrărilor de gazificare, în urma cărui fapt a pricinuit părților vătămate

Maria Durlescu, Andrei Leșanu, Afanasie Chisăliță, Domnica Rotaru, Vasilisa

Lungu, Valeriu Damaschin, Maria Baidu, Eudochia Ciobanu, Nicolai Ciobanu,

Natalia Ciobanu, pagubă materială considerabilă în sumă totală de 41.429,41 lei,

ceea ce constituie 2071,4705 unități convenționale la momentul comiterii

infracțiunii.

Tot el, este învinuit că, după finisarea lucrărilor de gazificare, la 04.10.2010,

continuînd acțiunile sale îndreptate la însușirea bunurilor altei persoane, prin abuz

de încredere, prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare din 04.10.2010, în

calitate de vînzător a înstrăinat cu drept de proprietate SRL ,,Cimișlia Gaz” în

calitate de cumpărător, la suma de 93.000 lei, o porțiune din gazoduct de presiune

medie cu lungimea de 430 m, destinat pentru alimentarea cu gaze naturale a

consumatorilor din s. Grădiște, r-nul Cimișlia, construit conform proiectului de

gazificare nr. 7250, astfel însușind bunurile coproprietarilor a căror cotă parte

constituia 48.000 lei.

Astfel, inculpatului i se incriminează delapidarea averii străine, adică

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, săvîrșită în proporții mari în sumă de 89.429,41 lei.

Instanța a reținut că nemijlocit de colectarea banilor pentru construcția

gazoductului s-au ocupat mai multe persoane, inclusiv și inculpatul.

În ședința judiciară nu au fost prezentate probe ce ar confirma valoarea reală

a gazoductului respectiv, inclusiv și cheltuielile de proiectare a obiectelor, alte

cheltuieli.

Din probele examinate rezultă că ÎI ,,Tătaru” a construit gazoductul din s.

Grădiște și l-a dat în exploatare, însă nu este demonstrat care a fost cota de

participare cu mijloace financiare a locuitorilor satului, care a fost suma de bani

încredințată inculpatului pentru construcția gazoductului, dacă această sumă a fost

suficientă pentru acoperirea cheltuielilor suportate la construcția gazoductului și

care sumă de bani sau bunuri au fost însușite de inculpat.

Părțile vătămate au declarat că au achitat bani atît inculpatului, cît și lui N.

Ciuciuleanu, G. Chisăliță, S. Lungu, I. Sîrghi. Banii au fost colectați de la locuitorii

satului fără a duce evidența lor strictă, iar în listele întocmite ulterior au fost

incluse sumele de bani pe care le-au indicat locuitorii.

Gazificarea s. Gradiște a fost efectuată prin contopirea a mai multor proiecte

din anii 2006 și 2008. Dar, nu a fost posibil de stabilit cine a achitat mijloacele

bănești pentru elaborarea proiectelor respective, la materialele cauzei nu au fost

anexate careva probe în acest sens. Din declarațiile martorului A. Bîlbă, fost primar

al satului, rezultă că gazoductele de presiune medie urma să fie construit mijloacele

bugetelor administrației publice locale, însă Primăria s. Grădiște nu dispunea de

bani, astfel lucrările au fost efectuate de către ÎI ,,Tătaru”. Primăria n-a investit

careva mijloace bănești.

În actul reviziei economico-financiare a activității ÎI ,,Tătaru”, este indicat că

cota parte a potențialilor consumatori din gazoductul de presiune medie cu

lungime, de 430 m.l. constituie 48.000 lei, argumentînd că 24 de potențiali

consumatori au achitat cîte 2000 lei pentru gazoductul respectiv. Însă, în ședința

judiciară nu au fost prezentate probe în acest sens.

Din probele examinate, instanța de judecată a conchis, că în ședința judiciară

nu s-a confirmat faptul că inculpatului i s-au încredințat bunuri în valoare de

89.429,41 lei și el le-a însușit. Conform raportului de evaluare din 22.02.2010,

întocmit de Camera de Comerț și Industrie , proprietarul gazoductului de presiune

medie este ÎI „Tătaru”. În ședința judiciară nu s-a demonstrat prin probe faptul, că

cota parte a locuitorilor satului din acest gazoduct constituie 48.000 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate, deoarece lipsește fapta prejudiciabilă de însușire a averii străine, de

aceia inculpatul urmează a fi achitat.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

191 alin. (4) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța de judecată nu a ținut cont de pertinența,

concludența și veridicitatea probelor administrate, luînd preponderent ca bază

depozițiile inculpatului.

Din cele expuse în actul reviziei economico-financiare, valoarea tuturor

lucrărilor ce se numără executate în actul de îndeplinire a lucrărilor la gazoductul

subteran din polietilena cu diametrul de 63 mm (89.780,39 lei) și cea ce se numără în

procesul-verbal de recepție a lucrărilor (154.155,39 lei) neîntemeiat a fost majorată cu

41.429,41 lei. Conform informației parvenite de la inculpat, 24 de potențiali

consumatori de gaze naturale au achitat suma totală de 125.150 lei, dintre care, după

cum s-a menționat, 48.000 lei (24x2000), revine gazoductului de presiune medie și

77.150 lei celui de presiune joasă.

Versiunea inculpatului cu privire la nevinovăția sa nu și-a găsit confirmare în

cadrul cercetării judecătorești și este combătută integral de probele și de materialele

dosarului, care sunt suficiente pentru a-l recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii

incriminate.

2014, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre.

Tătaru Vasile a fost condamnat în baza art. 191 alin. (4) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Acțiunea civilă înaintată de M. Baidu, V. Damaschin și E. Ciobani, privind

încasarea prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului prejudiciului să se pronunțe instanța civilă. Pe capătul de cerere

privind încasarea prejudiciului moral, a fost respinsă ca nefondată.

Instanța de apel a constatat că Tătaru V., în anii 2005-2008, avînd scopul

însușirii bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere, activînd în calitate de

conducător a ÎI ,,Tătaru”, înregistrată de Camera înregistrării de Stat la 18.11.1993

cu numărul de identitate 1002605001230, fiind titular de licență eliberată de

Camera de Licențiere la 18.04.2005 pentru prestarea serviciilor de construcție a

instalațiilor și rețelelor tehnico-edilitare, contrar prevederilor scrisorilor

informativ-normative privind determinarea valorii obiectelor construcții și

decontărilor pentru lucrări de antrepriză, aprobate de către Ministerul Finanțelor al

RM nr. 1109/1 din 13.11.2006 și Agenția Construcții și Dezvoltare a teritoriului

RM nr. 1576-01-07 din 02.02.2006 cu modificările ulterioare, la executarea

lucrărilor de construcție - montaj a gazoductului din s. Grădiște, r-nul Cimișlia, a

majorat valoarea acestor gazoducte cu 41.429,41 lei, bani colectați de la un grup de

cetățeni - potențiali consumatori, locuitori a s. Grădiște, r-nul Cimișlia, pentru

efectuarea lucrărilor de gazificare, în urma cărui fapt a pricinuit părților vătămate

M. Durlescu, A. Leșanu, A. Chisăliță, D. Rotaru, V. Lungu, V. Damaschin, M.

Baidu, E. Ciobanu, N. Ciobanu, N. Ciobanu, pagubă materială considerabilă în

sumă totală de 41.429,41 lei.

Tot el, după finisarea lucrărilor de gazificare, la 04.10.2010, continuînd

acțiunile sale îndreptate la însușirea bunurilor altei persoane, prin abuz de

încredere, prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare din 04.10.2010, în

calitate de vînzător a înstrăinat cu drept de proprietate SRL ,,Cimișlia Gaz” în

calitate de cumpărător, la suma de 93.000 lei, o porțiune din gazoduct de presiune

medie cu lungimea de 430 m, destinat pentru alimentarea cu gaze naturale a

consumatorilor din s. Gradiște, r-nul Cimișlia, construit conform proiectului de

gazificare nr. 7250, astfel însușind bunurile coproprietarilor a căror cotă parte

constituia 48.000 lei.

Instanța a reținut că, astfel, inculpatul a însușit ilegal bunuri în sumă totală

de 89.429,41 lei și a încadrat acțiunile lui în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, ca

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea vinovatului, săvârșite în proporții mari.

menționate și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a dat o apreciere corectă a

probelor acumulate în dosar, nu a ținut cont că verificarea volumelor și valorii în

construcții se efectuează în temeiul Regulamentului privind exercitarea controlului

asupra utilizării investițiilor publice în construcții (Anexa nr. 3 la Hotărârea

Guvernului nr. 360 din 25 iunie 1996. Conform cap. I pct. 1), 3), 5), controlul

volumelor se efectuează de către Inspecția de Stat în Construcții, la efectuarea

lucrărilor de construcții finanțate din contul mijloacelor bugetului de stat sau cu

participarea al cărora parte preponderentă o constituie cota statului. Controlul

volumelor lucrărilor și valorii construcției în prețuri curente se efectuează în mod

obligatoriu în faza de recepție a construcțiilor (lucrărilor). În faza de execuție a

construcției (lucrărilor) controlul volumelor și costul lucrărilor poate fi efectuat la

solicitarea Organului național de dirijare în construcții, Ministerul Finanțelor,

organelor de drept și Curții de conturi. Conform cap. III pct. 8), controlul

volumelor și costul lucrărilor de construcție-montaj inserează controlul

documentar, controlul prin măsurarea instrumentală a lucrărilor executate de facto

și compararea cu datele documentelor de execuție a lucrărilor identificarea

neconformităților depistate privind aplicarea normelor de utilizare a materialelor de

construcție și a resurselor energetice și comunale, aplicarea corectă a metodologiei

de calcul al costului lucrărilor de construcție - montaj, abaterile de la documentația

de proiect identificarea cheltuielilor antreprenorului (investitorului) care nu sînt

nejustificate prin calitatea respectivă. Majorarea valorilor și volumelor în

construcție se sancționează economic de către Șeful Inspecției de Stat în

Construcții în conformitate cap. VI pct. 34) (Anexa 3 la HG nr. 360 din

25.06.1996). În construcție majorarea valorii și volumelor cap. IV pct. 23) (Anexa

3 la HG nr. 360 din 25.06.1996) constituie supraconsum de materiale, lucrări

executate la nivel scăzut al calității, cu rebut sau cu abateri de la soluțiile de proiect

etc. În cadrul urmăririi penale nu au fost constatate utilizarea mijloacelor bănești

din contul statului. De menționat faptul că organul de urmărire penală nu a stabilit

cu exactitate costul real al sistemului de gazificare construit de ÎI „Tătaru” la

obiectivele 7250 „ Газификация с. Градешти Чимишлийского района” de la ПК

5+30 până la ПК 9+60 de presiune medie, cît și a proiectelor: 483 „Gazificarea

caselor de locuit de la cutia PRG № 9,10,3 din s. Gradiște, r-nul Cimișlia”, obiect

113-001/07 RGE, construit de ÎI „Tătaru” în anul 2008. Evident că în instanța de

judecată nu au fost prezentate probe ce ar confirma faptul că au fost colectați bani

în sumă de 41.429,41 lei, care de fapt ar fi suma majorată de la suma achitată de la

persoanele participante la proces pentru lucrările la gazoductul de presiune medie

cu lungimea de 430 m, cît și a gazoductului de presiune joasă cu lungimea de 1250

m. N. Ciuciuleanu, fiind delegat în anul 2008 pentru acumularea mijloacelor

bănești, a prezentat lista a 24 persoane cu suma de 60.000 lei presupus achitată

pentru rețelele de presiune joasă cu lungimea de 1250 m. Gazoductul nominalizat a

fost evaluat de către Camera de Comerț și Industrie la data de 08.08.2012 cu nr.

0306910 la suma de 260.840 lei. Acest gazoduct se află în gestiune la persoanele

participante la proces. Suma de 60.000 lei, presupusă achitată împărțită la 24 de

persoane ar constitui suma de 2500 lei (60 000 : 24 = 2500)... Conform HG 715

taxa de racordare la rețelele de gazificare conform Programului de gazificare

constituie 2970 lei. Începînd cu finele anului 2010 și pînă în luna aprilie 2011 toate

persoanele din cele 24, care au solicitat să racordeze caselor lor la rețele de gaze

naturale, au fost racordate. De menționat faptul că sistemul de gaze naturale de

unde se alimentează casele a 24 de persoane cu gaze naturale, este format din

segmentul de gazoductul de presiune medie cu lungimea de 430 m, cît și

gazoductul de presiune joasă cu lungimea de 1250 m. Segmentul de gazoduct de

presiune medie a fost evaluat la suma de 93.000 lei conform raportului de evaluare

cu nr. 0274716 din 22.02.2010, gazoductul de presiune joasă a fost evaluat la suma

de 260.840 lei conform raportului de evaluare cu nr. 0306910 la data de

08.08.2012, de către Camera de Comerț și Industrie al RM (260.840 + 93.000 =

353.840). Evaluarea obiectelor a fost efectuată prin metoda de construcție, care de

fapt reflectă cheltuielile conform proiectelor de execuție la proiectele nominalizate.

Evident că sistemul de gaze care este gestionat de participanții la proces este foarte

costisitor și nu era posibil de realizat fără investiții din exterior. Din considerente

că gazoductele nominalizate au fost construite de ÎI „Tătaru”, investițiile îi revin

întreprinderii, care de fapt se încadrează în prevederile Legii nr. 81-XV din

18.02.2004, Cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător. Construcția

gazoductelor de către ÎI „Tătaru” în anul 2008 de presiune medie, cît și de presiune

joasă se încadrează și în prevederile Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.

1492, conform pct. 3 a hotărîrii nominalizate - construcția de gazoducte de

presiune medie se va efectua din mijloacele bugetelor administrației publice locale

și agenții economici din teritoriu, iar celorlalte obiecte de aprovizionare cu gaze -

din mijloacele agenților economici și ale cetățenilor. Conform raportului d-nului V.

Moldovanu, revizor CCCEC, în cadrul petrecerii reviziei la ÎI „Tătaru” din

26.10.2011, s-a constatat că primăria Gradiște nu a participat financiar la

construcția rețelelor de gaze naturale de presiune medie, fapt confirmat și de A.

Bîlbă, fost primar al s. Gradiște r-nul Cimișlia, în proces de judecată. Bunurile în

sumă de 89.429,41 lei care se invocă că le-a însușit sînt compuse din suma de

41.429,41 lei și suma de 48.000 lei (41.429,41 + 48.000 = 89.429,41). Suma de

41.429 a fost calculată privind valoare și volumul lucrărilor la executarea lucrărilor

gazoductelor de presiune medie cu lungimea de 430 m cît și la gozoductul de

presiune joasă cu lungimea de 1250 m construit de ÎI ,,Tătaru” în anul 2008.

Lucrările de construcție-montaj la obiectele nominalizate au fost finalizate și

recepționate separat la data 03.09.2009, fapt confirmat prin actele de recepție

anexate la dosar. Majorarea volumelor au fost constatate în timpul petrecerii

reviziei economice-financiare la ÎI „Tătaru” pe perioada 04.10.2011 pînă la data de

26.10.2011, adică cu doi ani după recepționarea lucrărilor nominalizate. Organul

de urmărire penală nu a prezentat expertiza actelor de îndeplinire a lucrărilor în

comparație cu proiectul de executare, cît și expertiza documentelor de execuție

exercitată prin măsurarea instrumentală a lucrărilor executate de facto și

compararea lor conform HG nr. 360 din 25.06.1996 cap. III pct. 8). Nu a fost

confirmat prin probe că participanții la procesul de gazificare au achitat suma de

41.429,41 lei. Nu a fost confirmat în instanță de judecată că suma de 48.000 lei ar

fi cota parte din segmentul de gazoduct de presiune medie cu lungimea de 430 m

construit de ÎI ,,Tătaru” în anul 2008 și ulterior comercializat de către ÎI ,,Tătaru”

acest segment SRL ,,Cimișlia Gaz”. În cadrul petrecerii reviziei economice la ÎI

,,Tătaru” de către d-nul V. Moldovanu de la data de 04.10.2011 și pînă la data de

26.10.2011, au fost audiați 24 de persoane participanți la proces, unde s-a constatat

că în anul 2005-2006, 24 de persoane au achitat bani în sumă de 48.000 lei, pentru

construcția segmentului de 430 m de presiune medie, care ulterior ÎI ,,Tătaru” a

comercializat segmentul de 430 m cu cota de 48.000 lei a consumatorilor de gaze

naturale către SRL ,,Cimișlia Gaz”. În cadrul reviziei, d-nul V. Moldovanu a

constatat că declarațiile a 24 de persoane contravin cu Registrul de evidență a

lucrărilor efectuate de ÎI ,,Tătaru” în perioada anului 2008. În instanța de judecată

s-a constatat că în anul 2006 s-au identificat numai 7 persoane, care abia în anul

2006 au participat la proiectarea proiectului de presiune joasă. Din declarațiile

potențialilor consumatori de gaze în anul 2005-2006 ei ar fi achitat bani în sumă de

2000 lei fiecare, ceia ce ar presupune că suma achitată ar fi 14.000 lei și nicidecum

48.000 lei cum afirmă cele 24 de persoane participante la proces. Neconformitățile

constatate de d-nul V. Moldovanu, revizor principal CCCEC, nu au fost luate in

calcul de către organul de urmărirea penală. Instanței de judecată nu i-a fost

prezentată o expertiză a tronsonului de 430 m presupus construit în anul 2005-2006

cu participarea a 24 de persoane la efectuarea lucrărilor de gazificare de presiune

medie, care ar fi identificat cota parte în segmentul de gazoduct construit de ÎI

,,Tătaru” cu lungimea de 430 m, construit în anul 2008 din contul întreprinderii,

destinat pentru alimentarea bisericii Sf. Gheorghe din s. Gradiște, r-nul Cimișlia cu

gaze naturale.

Nu au fost luate în considerație contradicțiile persistente în declarațiile

martorilor și a părților vătămate, în ceia ce vizează modalitatea de colectare a

banilor.

În materialele cauzei lipsesc probe care atestă cota de participare cu mijloace

financiare a locuitorilor satului. Prin urmare, este întemeiată concluzia primei

instanțe că „...organul de urmărire penală n-a constatat cu certitudine, care a fost

suma de bani încredințată lui Tătaru V. pentru construcția gazoductului, dacă

această sumă a fost suficientă pentru acoperirea cheltuielilor suportate la

construcție gazoductului și care sumă de bani au fost însușite de Tătaru V.”

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția. În conformitate cu art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanțele de fond și de apel au comis

următoarele erori de drept

În primul rînd, potrivit art. 101 alin. (1), 325 alin. (1), 384 alin. (3), 385

alin. (1) pct. 1) - 4), 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința instanței

de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. La

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvîrșită

de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei

infracțiuni. Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. Partea descriptivă a sentinței de achitare

trebuie să cuprindă indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse

în sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor

formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate cu strictețe de către instanța de

fond.

În pofida prescripțiilor de drept enunțate, potrivit descriptivului sentinței,

prima instanță:

a) nu a judecat fondul cauzei în raport cu circumstanțele invocate în

rechizitoriu, adică că el: „…contrar prevederilor scrisorilor informativ-

normative…, a majorat valoarea acestor gazoducte cu 41.429,41 lei, bani colectați

de la un grup de cetățeni - potențiali consumatori, locuitori a s. Gradiște r-nul

Cimișlia, pentru efectuarea lucrărilor de gazificare, în urma cărui fapt a pricinuit

părților vătămate Maria Durlescu, Andrei Leșanu, Afanasie Chisăliță, Domnica

Rotaru, Vasilisa Lungu, Valeriu Damaschin, Maria Baidu, Eudochia Ciobanu,

Nicolai Ciobanu, Natalia Ciobanu, pagubă materială considerabilă ... după

finisarea lucrărilor de gazificare…, prin încheierea contractului de vînzare-

cumpărare din 04.10.2010, în calitate de vînzător a înstrăinat cu drept de

proprietate SRL ,,Cimișlia Gaz” în calitate de cumpărător, la suma de 93.000 lei,

o porțiune din gazoduct…, astfel însușind bunurile coproprietarilor a căror cotă

parte constituia 48.000 lei”, utilizînd formulări ce pun la îndoială nevinovăția celui

achitat (v.1 f.d. 65, v.2. f.d. 207, v.2 f.d. 163, pct. 2 din decizie);

b) doar a trecut în revistă probele administrate pe caz, însă nu a apreciat

separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării,

inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în

rechizitoriu.

Pe lîngă aceasta, nu a indicat din care motive a respins probele acuzării.

Prin urmare, instanța de fond nu a judecat fondul cauzei penală în condițiile

legii și a adoptat o sentință care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

În al doilea rînd, potrivit art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori

trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sînt dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă probele corect au

fost apreciate în ansamblu, prin prisma cumulului de dovezi anexate la dosar.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date. Conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Potrivit art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor

învinuirii îi revine procurorului. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură

penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Conform art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Potrivit art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele

nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal. Conform art. 415 alin. (2/1) Cod de procedură

penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu

este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea martorilor acuzării

solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile

lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra

Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală, care îl

obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima

instanța, să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor

penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor

penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva

sentinței de achitare.

Ignorarea acestei jurisprudențe lezează dreptul inculpatului la un proces

echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

Aceste prevederi de drept nu au fost respectate de către instanța de apel, or:

a) conform procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel,

procurorul, în cadrul rejudecării cauzei potrivit regulilor generale, nu a solicitat să

fie cercetate direct și nemijlocit probele scrise, decisive ale acuzării, inclusiv

declarațiile martorilor acuzării.

Este adevărat că instanța de apel a dat citirii probelor scrise, examinate de

prima instanță, consemnîndu-le în procesul verbal al ședinței de judecată, dar din

propria inițiativă, încălcînd astfel principiul contradictorialității procesului penal,

deoarece a selectat și invocat din oficiu probe pe care le-a utilizat și pus la baza

hotărîrii de condamnare a inculpatului, adică în defavoarea lui, subminînd

competența exclusivă a acuzatorului de stat în aspectul vizat (v. 2, f. d. 235-241);

b) potrivit descriptivului deciziei contestate, nu a reacționat în modul

prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond și le-a repetat

întocmai, dar neindicînd din care motive a respins probele apărării (v. 2, f.d. 244, pct.

2 și 4 din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărîri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceia i instan ă de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țșină contț de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Tătaru Vasile Iosif, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014 și

dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată la 21 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun