1ra-1428/2014 — art.217-1 alin.4 lit.d CP

Prima instanță: 15.01.2013 – 02.07.2013,

Instanța de apel: 10.09.2013 – 09.10.2013, Rejudecare: 02.04.2014 – 14.05.2014,

Instanța de recurs: 27.11.2013 – 04.03.2014, dispusă rejudecarea, 01.08.2014 – 10.09.2014. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 02 iulie 2013 Derevițchi V.V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 alin. (1) Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru un termen de 3 ani. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că Derevițchi V.V. în luna octombrie 2012, intenționat, în mod ilegal și fără scop de înstrăinare, păstra la domiciliul său în or. Căușeni, stradela 2 Pușchin nr. 12, o sacoșă în care se aflau 65 pachețele de masă vegetală uscată, mărunțită, și o sticlă de plastic cu depuneri de substanțe uleioase, care au fost depistate și ridicate în timpul percheziției autorizate, efectuate la 16 octombrie 2012. Conform raportului de expertiză nr. 4007 din 08 noiembrie 2012, masa vegetală 1 reprezintă marijuană, care se atribuie la substanțe narcotice, cantitatea ei fiind de 3536.6 gr., iar depunerile de culoare cafenie de pe pereții interiori ai fragmentului de butelie reprezintă rășină de canabis, care se atribuie la substanțele narcotice, masa acesteia fiind de 2,68 gr. Tot el, în luna decembrie 2012, intenționat, în mod ilegal și fără scop de înstrăinare păstra la domiciliul său în or. Căușeni, stradela 2 Pușkin, nr. 12, 6 pachețele de masă vegetală uscată, mărunțită, care au fost depistate și ridicate în timpul percheziției autorizate efectuate la 22 decembrie 2012. Conform raportului de expertiză nr. 5214 din 27 decembrie 2012, masa vegetală reprezintă marijuană, care se atribuie la substanțe narcotice, cantitatea ei fiind de 22.62 gr. Potrivit Hotărîrii Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, cantitatea substanțelor narcotice depistate se referă la proporții deosebit de mari. Astfel, de către instanța de fond acțiunile lui Derevițchi V.V. au fost recalificate de pe art. 2171 alin. (4) lit. d) CP - circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, adică, păstrarea, prelucrarea ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, săvîrșită în proporții deosebit de mari, în baza art. 217 alin. (4) lit. b) CP, adică, păstrarea substanțelor narcotice, săvîrșite în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Derevițchi V.V. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani, invocând că, în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2171 Cod penal, iar instanța de fond apreciind eronat probele pe caz, i-a recalificat incorect acțiunile acestuia în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 octombrie 2013 a fost admis parțial apelul declarat, casată sentința în latura penală, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre în această parte, prin care Derevițchi V.V. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita 2 activități legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, just concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Derevițchi V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. Referitor la afirmațiile acuzatorului de stat privitor la încadrarea incorectă a acțiunilor inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, deoarece în cadrul ședinței instanței de judecată nu s-a constatat prin probele prezentate de acuzatorul de stat faptul păstrării de către Derevițchi V. a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, iar partajarea acestora în pachețele separate doar confirmă afirmațiile acestuia că el ar fi avut scopul de a micșora dozele întrebuințate personal în vederea încetării consumului substanțelor narcotice. Instanța de apel a indicat că n-au fost prezentate careva probe incontestabile ce ar confirma cu certitudine intenția inculpatului de înstrăinare a substanțelor narcotice. În susținerea acestor concluzii instanța de apel a indicat asupra faptului că martorii Orehov A. și Perju A. au declarat că au luat fără permisiunea și știința inculpatului substanțe narcotice, care se aflau împachetate pe masa de la domiciliul inculpatului, fiind de îndată reținuți de către colaboratorii de poliție. În continuare instanța de apel subliniază că din materialele cauzei reiese că declarațiile martorilor indicați au fost înscrise în procesele – verbale din cadrul urmăririi penale de către „alte persoane și nu de dumnealor, ultimii doar le- au semnat”. Astfel, instanța de apel a susținut concluzia primei instanțe că în acțiunile inculpatului Derevițchi V. lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, încadrînd acțiunile acestuia în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. Totodată instanța de apel a considerat necesar de a admite apelul din alte considerente decît cele expuse în el, dispunînd casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri în partea ce ține de latura penală din motivul că la individualizarea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de toate circumstanțele „reale și personale ale acestei cauze”. Astfel instanța de apel a menționat că deși, instanța de fond a indicat că la stabilirea pedepsei au fost aplicate prevederile art. 7, 75 Cod penal, s-a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii comise, de lipsa 3 circumstanțelor agravante și prezența doar a celor atenuante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, astfel, ajungând la concluzia aplicării în privința inculpatului a pedepsei penale închisoarea pe un termen redus până la limita minimă prevăzută de sancțiunea normei penale imputate care este de l an, i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani. Instanța de apel a mai reținut, că în motivarea soluției privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de fond a indicat ca circumstanță excepțională faptul că inculpatul este unicul membru adult în familie, unde mama lui este bolnavă și necesită îngrijire de o altă persoană. În același timp, în ședința de judecată s-a constatat cu certitudine că inculpatul nu locuiește împreună cu mama sa, iar careva probe care ar confirma că acesta îngrijește de maica sa nu au fost prezentate. În circumstanțele descrise, instanța de apel a considerat că concluzia primei instanțe referitor la necesitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în privința lui Derevițchi V. este prematură și neîntemeiată, deoarece instanța de fond a analizat unilateral circumstanțele la individualizarea pedepsei. La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a rezumat că, acțiunile inculpatului poartă un caracter social periculos, infracțiunea comisă este de categorie gravă, ultimul prezentînd un pericol social sporit pentru societate, totodată, fiind reținute ca circumstanțe atenuante: recunoașterea vinovăției si sincera căință, cît și săvîrsirea infracțiunii pentru prima dată. Astfel, a considerat că pedeapsa închisorii în limita minimă a sancțiunii art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal este suficientă pentru corectarea inculpatului și echitabilă faptelor comise.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către procuror, care a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată, invocînd drept temei legal prevederile art. 427 al. (1) p. (6) și p. (12) Cod de procedură penală, considerînd că instanțele de judecată în mod greșit au apreciat probele cercetate, și-au motivat insuficient hotărîrile și greșit au făcut concluzia cu privire la calificarea acțiunilor lui Derevițchii V. În motivarea apelului procurorul a indicat că instanța de fond și cea de apel au ignorat recomandările Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.2 din 26.12.2011 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor” și incorect au încadrat acțiunile inculpatului Derevițchi V. în baza prevederilor art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal prin excluderea din învinuire a indicelui ”cu scop de înstrăinare”, la 4 baza acestor concluzii a instanțelor a stat aprecierea incorectă de către acestea a probelor la care fac trimitere în argumentarea poziției adoptate. Astfel procurorul menționează că recalificarea acțiunilor inculpatului se bazează pe declarațiile în favoarea inculpatului a martorilor Perju A. și Orehov A. din cadrul ședinței de judecată. Însă instanțele de judecată au trecut cu vederea faptul că martorii indicați și-au modificat depozițiile sale date la urmărirea penală, prin care declarau că inculpatul Derevițchi V. le-a propus să fumeze și le-a vîndut marijuană, iar în ședința de judecată au confirmat că semnăturile depuse în procesele – verbale de audiere le aparțin, aceștea nu au înregistrat careva obiecții împotriva proceselor- verbale indicate și nu au comunicat despre aplicarea cărorva măsuri ilegale în privința lor la depunerea declarațiilor în cadrul urmăririi penale. Procurorul subliniază în recurs, că la prezentarea materialelor dosarului după finisarea urmăririi penale, nici inculpatul, nici apărătorul său nu au înaintat careva demersuri, în special, cu privire la verificarea declarațiilor martorilor Perju A. și Orehov A., care l-au denunțat de înstrăinarea substanțelor narcotice, cel puțin nu au solicitat efectuarea confruntărilor cu acești martori, de aceea, este evident că inculpatul a acceptat ca veridice aceste declarații ale martorilor. Reieșind din cele expuse, procurorul consideră că prin cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală și cercetate în ședințele de judecată cu certitudine se confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04 martie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 octombrie 2013, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, iar în privința lui Derevițchi V. a fost aplicată măsura preventivă – arestul preventiv pentru un termen de 90 (nouăzeci) zile.

În motivarea soluției adoptate Colegiul penal a considerat că instanța de apel s-a expus asupra probelor menționate în recurs fără o analiză în cumul a tuturor probelor prezentate de către părți, n-a elucidat fapte importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, fapt ce a dus la menținerea de către instanța de apel a unei soluții premature a instanței de fond privind lipsa în acțiunile inculpatului a scopului de înstrăinarea a substanțelor narcotice, și ca urmare încadrarea acțiunilor lui Derevițchi V.V. în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. Instanța de recurs a indicat, că din materialele cauzei reiese, că la domiciliul inculpatului au fost descoperite substanțe narcotice în proporții deosebit de mari, ambalate după unele criterii determinate pentru 5 realizare, în recipiente care facilitează înstrăinarea acestora, inculpatul Derevițchi V. nu se afla la evidența medicului narcolog și, respectiv, nu era consumator de droguri, în rezultatul percheziției din 16.10.2012 la domiciliul acestuia au fost depistate 65 de pachete cu marijuană, iar ulterior, în rezultatul percheziției repetate din 22.12.2012, tot la domiciliul inculpatului au fost depistate 6 pachete și o cutie de chibrituri cu marijuană. Aceste probe în cumul cu declarațiile martorilor Orehov A.V. și Perju A.V., depuse la etapa urmăririi penale, precum că inculpatul Derevițchi V. le-a propus să consume și le-a vîndut anterior substanțe narcotice, confirmau existența unei bănuieli rezonabile privind intenția inculpatului de a înstrăina aceste substanțe și care trebuiau verificate de către instanța de apel. În viziunea instanței de recurs instanțele de fond și de apel, constatînd divergențele apărute în declarațiile depuse de către martorii Orehov A.V. și Perju A.V. la diferite etape a procesului penal, nu s-au expus asupra faptului admiterii unora și respingerea altora, n-au făcut o analiză a acestora, n-au argumentat concluziile sale de apreciere. Totodată instanța de recurs a menționat că, concluzia instanței de apel, precum că, declarațiile martorilor Orehov A.V. și Perju A.V. au fost scrise în procesele - verbale de audiere la etapa urmăririi penale nu personal de ei, dar de colaboratorii ce efectuau urmărirea penală, contravin prevederilor art. 105, 109 și 260 Cod de procedură penală, deoarece martorilor le-au fost explicate drepturile și obligațiile sale, aceștia au fost avertizați pentru darea de declarații cu bună știință false, iar după audierea acestora declarațiile le- au fost citite, acestea au fost semnate de către martorii indicați, care au menționat prin înscris autentic că cele redate în procesele-verbale coincid cu cele declarate, astfel, nefiind depistate careva încălcări la interogarea acestora. În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature, nemotivate. Instanța de recurs a considerat oportun de a alege în privința lui Derevițchi V.V. măsura preventivă – arestul preventiv pe un termen de 90 de zile, începînd cu 04 martie 2014, deoarece sînt întrunite toate condițiile atît din punct de vedere al dreptului intern (art.176 Cod de procedură penală), cît și al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și anume existența motivelor verosimile de a bănui că inculpatul a săvîrșit o infracțiune deosebit de gravă pentru care 6 legea prevede o pedeapsă privativă de libertate, ce depășește considerabil termenul de 2 ani și că acesta se va eschiva de la prezentarea în ședința de judecată, tergiversînd examinarea cauzei, fiind prezent și riscul influențării martorilor, în condițiile cînd depozițiile martorilor, în speță, depuse la etapa urmăririi penale și în instanța de fond diferă esențial.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 14 mai 2014 a fost admis apelul declarat de procuror, casată integral sentința, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Derevițchi V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități legate prepararea, producerea, predarea materialelor medicamentoase ce conțin substanțe narcotice pe un termen de 3 (trei) ani.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, Derevițchi V. în circumstanțe nestabilite și în perioada de tip nestabilită, din intenție directă, din motiv de profit, urmărind scopul înstrăinării substanțelor narcotice, a obținut mai multe plante de cînepă, pe care le-a prelucrat și păstrat la domiciliul amplasat în or. Căușeni, stradela 2 Pușkin,12, pînă la data de 16.10.2012, cînd fiind efectuată percheziția, a fost depistată și ridicată o sacoșă cu masă vegetală uscată mărunțită, o sacoșă în care se aflau 65 pachețele cu masă vegetală uscată mărunțită, precum și o sticlă din plastic cu depuneri de substanță uleioasă de culoare brună. Conform raportului de expertiză nr. 4007 din 08 noiembrie 2012, masele vegetale uscate, mărunțite din cele 3 pachete reprezintă 3536.6 gr. marijuană, care se atribuie la substanțe narcotice, iar depunerile de culoare cafenie de pe pereții interiori ai fragmentului cu butelie, reprezintă 2,68 gr. de rășină de canabis, care de asemenea se atribuie la substanțele narcotice. Tot el Derevițchi V., continuîndu-și acțiunile sale criminale, în circumstanțe necunoscute și în perioada de timp nestabilită, din intenție directă, din motiv de profit, urmărind scopul înstrăinării substanțelor narcotice, a obținut mai multe plante de cînepă, pe care le-a prelucrat și păstrat la domiciliu, amplasat în or. Căușeni, stradela 2 Pușkin, nr. 12, pînă la 22.12.2012, cînd fiind efectuată o percheziție, au fost depistate și ridicate 6 pachete din hîrtie cu masă vegetală uscată, cu miros specific asemănător cu marijuana. Conform raportului de expertiză nr. 5214 din 27 decembrie 2012, masele vegetale uscate, mărunțite, de culoare verde în 6 pachețele de hîrtie și o cutie de chibrituri reprezintă 22.62 gr. de marijuană, care se atribuie la substanțe narcotice. 7 Potrivit Hotărîrii Guvernului nr.79 din 23.01.2006 „Privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, cantitatea substanțelor narcotice depistate la Derevițchi V. sunt în proporții deosebit de mari. Astfel, acțiunile lui Derevițchi V.V. au fost încadrate în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) CP, conform indicilor calificativi - circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, adică, păstrarea, prelucrarea ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, săvîrșită în proporții deosebit de mari. La examinarea cauzei instanța de apel a ținut cont de recomandările expuse în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.2 din 26.12.2011 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor” și a considerat că, la aprecierea scopului deținerii substanțelor narcotice de către inculpatul Derevițchi V., urmează a fi reținută și cronologia acțiunilor criminale ale acestuia. Astfel, deși a fost pornit procesul penal, în rezultatul percheziției din 16.10.2012, în cadrul căreia s-au depistat la domiciliul lui Derevițchi V. o cantitate mare de substanțe narcotice, iar inculpatul se afla sub urmărire penală, acesta își continua activitatea criminală, păstrînd substanțele narcotice cu intenția de a fi înstrăinate, fapt confirmat în urma înfăptuirii la domiciliul acestuia a unei percheziții repetate la data de 22.12.2012. În rezultatul ambelor percheziții din 16.10.2012 și 22.12.2012 s-au depistat ambalaje identice în care se păstrau substanțe narcotice, pregătite după unele criterii bine determinate pentru realizare, ceea ce dovedește scopul urmărit de către inculpat de înstrăinare a substanțelor narcotice. Instanța de apel a considerat că, cantitatea de substanțe narcotice depistate la inculpat este impunător de mare pentru a le considera că acesta le păstra cu scop de folosință personală, iar în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești nu au fost administrate careva probe în acest sens. Referitor la declarațiile martorilor Perju A. și Orehov A. modificate în ședința de judecată a instanței de fond în favoarea inculpatului, contrar celor depuse la urmărirea penală, și puse la baza sentinței, instanța de apel a reținut că această motivare este total eronată, deoarece aceștia în cadrul urmăririi penale au dat declarații benevol, fiind preîntîmpinați de răspunderea penală pe care o poartă, au confirmat prin semnăturile depuse și înscrierile făcute în procesele – verbale de audiere în calitate de martor veridicitatea declarațiilor și nu au înregistrat ulterior careva obiecții, nu au 8 comunicat despre aplicarea unor măsuri ilegale în privința lor la depunerea declarațiilor . Instanța de apel de asemenea a menționat faptul, că la finele urmăririi penale, după studierea de către inculpat și apărătorul acestuia a materialelor cauzei și a probelor colectate, aceștea n-au depus careva demersuri, inclusiv și cu privire la verificarea declarațiilor martorilor Perju A. și Orehov A., care l-au denunțat de înstrăinarea substanțelor narcotice, iar prin aceasta au acceptat ca veridice declarațiile martorilor indicați. Instanța de apel a considerat că, instanța de fond în mod greșit a apreciat probele cercetate, nemotivat a admis versiunea expusă de inculpat, neîntemeiat a respins învinuirea adusă ultimului, prin aprecierea critică a probelor administrate de acuzatorul de stat, excluzînd neîntemeiat din învinuire indicele „cu scop de înstrăinare” și astfel greșit a ajuns la concluzia cu privire la calificarea acțiunilor lui Derevițchi V. în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care potrivit art. 16 Cod penal se atribuie la categoria celor grave, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior nu a fost judecat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Decizia instanței de apel este atacată în termen cu recurs ordinar de către inculpatul Derevițchi V., care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond, invocînd că, instanța de apel incorect a calificat acțiunile lui în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) CP, deoarece el nu a avut scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice, ci le-a păstrat pentru folosința individuală.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 ) CPP, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către inculpat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece instanța de apel corect a calificat acțiunile inculpatului, adoptînd decizia cu respectarea prevederilor art.414, 436 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 9 Recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, iar potrivit acestei norme, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Potrivit art. 113 alin. (1) CP, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, care în pct. 18 indică „... erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material”. Reieșind din prevederile legale și recomandările expuse în Hotărîrea Curții Supreme de Justiție, pentru verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 al.1 p. (12) instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvîrșită așa cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va supune unui control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificînd dacă acestea au fost încadrate corect potrivit normei penale. În speța dată, inculpatul Derevițchi V.V. a fost pus sub învinuire de către organul de urmărire penală și condamnat de către instanța de apel în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) CP, conform indicilor calificativi - circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, adică, păstrarea, prelucrarea ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, săvîrșită în proporții deosebit de mari. Colegiul penal menționează că, potrivit recomandărilor Hotărîrii Plenului CSJ a RM din 26.12.2011, nr.2 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor”, înstrăinarea ilegală de plante care conțin substanțe narcotice sau psihotrope ori de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora reprezintă orice acțiune în urma căreia posesor al substanțelor respective devine o altă persoană (vînzare, donare, schimb, achitare a datoriei, dare cu împrumut etc.). Înstrăinarea ilegală de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor se consideră infracțiune consumată în momentul primirii acestor substanțe de către o altă persoană. 10 Intenția de a înstrăina substanțele menționate reprezintă dorința, planul unei persoane care declanșează acțiuni în acest sens, cum ar fi: procurarea, prepararea, păstrarea, transportarea acestora, plasarea într-un ambalaj comod pentru înstrăinare sau încheierea unei înțelegeri corespunzătoare cu consumatorul etc. Instanța de recurs reține că, probele administrate de organul de urmărire penală și cercetate în ședințele instanței de apel demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului Derevițchi V.V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) CP, deoarece la efectuarea perchezițiilor din 16.10.2012 și din 22.12.2012 la domiciliul inculpatului au fost depistate ambalaje identice în care se păstrau substanțe narcotice, pregătite după unele criterii bine determinate pentru realizare, care au întrat în posesia altor persoane și anume martorii în cauza dată, Perju A. și Orehov A., fapt ce dovedește scopul urmărit de către inculpatul Derevițchi V. de înstrăinare a substanțelor narcotice. Colegiul Penal consideră că instanța de apel corect și motivat a ajuns la concluzia netemeiniciei versiunii inculpatului, precum că substanțele narcotice au fost păstrate de către el pentru folosința personală, indicînd că „ ..în cazul în care inculpatul Derevițchi V. ar fi păstrat această substanță narcotică pentru propriul consum, este puțin probabil că el să fi ambalat această substanță în „doze” bine determinate, ci ar fi păstrat-o într-un singur ambalaj …” În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că este elocventă și motivarea instanței de apel, care indică asupra faptului că „…cantitatea de substanțe narcotice depistate la inculpat este impunător de mare pentru a le considera că acesta le păstra cu scop de folosință personală…”. Colegiul penal concluzionează că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 436 Cod de procedură penală și ținut cont de recomandările expuse în Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 26.12.2011 nr.2 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor”, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, și a constatat în mod întemeiat și corect asupra vinovăției inculpatului Derevițchi V.V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) CP. Instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.12) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea 11 recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărârea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, de aceea recursul ordinar declarat de inculpat se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, Colegiul penal D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Derevițchi Vitalie Vladimir împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 14 mai 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia integrală publicată la 08 octombrie 2014. Președinte Liliana Catan Judecători Nadejda Toma Petru Moraru 12