1ra-1243/14 — art. 238 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 238 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 Cod de procedură penală
1ra-1243/14 — art. 238 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1243/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
17 septembrie 2014 mun. Chișină
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Nicolae Gordilă
Judecători –Liliana Catan și Ion Guzun,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sîrbu, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 12 martie 2014, în privința
persoanei juridice „Panayir-Com” SRL, înregistrată în
Camera Înregistrării de Stat la 23 noiembrie 2004, IDNO
nr.1004611004696, cu adresa juridică în UTA Găgăuzia,
mun. Comrat str. Dubinin, 1/B.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 19.08.2010– 11.04.2011;
instanța de apel: 14.12.2012- 12.03.2014;
instanța de recurs:17.06.2014 - 10.09.2014;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Comrat din 11 aprilie 2011, persoana juridică SC
„Panayir-Com" SRL a fost achitată de sub învinuirea de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.238 Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.
De către organul de urmărire penală, persoana juridică SC „Panayir – Com”
SRL a fost învinuită că, fiind înregistrată la Camera Înregistrării de Stat, la 23
noiembrie 2004, IDNO - cod fiscal nr. 1004611004696, cu adresa juridică or.
Comrat str. Dubinin l/B, UTA Găgăuzia, în luna martie 2008, aflîndu-se în or.
Comrat, avînd intenția de a obține prin înșelăciune un credit de la BC „Moldova-
Agroindbank" SA, în realizarea intenției sale, a prezentat la filiala Comrat BC
„Moldova-Agroindbank" SA informația falsă, referitor la rapoartele privind
rezultatele financiare ale întreprinderii pentru perioada anilor 2006-2007, documente
ce nu corespund realității, în baza cărora la 28 martie 2008 între SRL „Panayir-
Com" și filiala Comrat BC „Moldova-Agroindbank" SA a fost încheiat contractul de
credit nr. S 08109 și obținut creditul în valoare de 245 000 lei.
1
Astfel, întreprinderea comercială „Panayir-Com" SRL, în rezultatul obținerii
creditului prin înșelăciune, a cauzat BC „Moldova-Agroindbank" SA prejudiciul
material în mărime de 245 000 lei.
De către organul de urmărire penală, acțiunile SC „Panayir-Com" SRL au fost
încadrate în prevederile art. 238 Cod penal - prezentarea cu bună - știință a unor
informații false în scopul obținerii unui credit, ce au dus la cauzarea prejudiciului în
proporții mari întreprinderii financiare.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul Sîrbu Valeriu, solicitînd
admiterea apelului,casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
persoana juridică SC„Panayir-Com" SRL, să fie condamnată conform învinuirii
înaintate în baza art.238 Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în
mărime de 2500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a desfășura
activități de construcție a clădirilor și a altor careva construcții inginerești, a
activităților de reconstrucții, de consolidare si de restaurare si admiterea acțiunii
civile.
În motivarea apelului procurorul a invocat că:
- instanța de fond nu a apreciat corect probele acumulate în cadrul urmăririi
penale și examinate în ședința de judecată, care obiectiv și pe deplin confirmă
vinovăția persoanei juridice SC „Panayir-Com" SRL în comiterea infracțiunii
imputate;
- s-au prezentat suficiente probe care confirmă vinovăția acesteia în săvîrșirea
infracțiunii imputate, care nu au fost apreciate de instanță la justa valoare și anume
declarațiile martorilor și înscrisurile anexate la dosar;
- instanța de fond neîntemeiat a pus la baza sentinței de achitare declarațiile
martorului Sarî L, care urmau a fi apreciate critic deoarece vin în contradicție cu
celelalte probe ale cauzei;
Prin decizia Curții de apel Comrat din 27 octombrie 2011 a fost respins
apelul procurorului ca fiind depus peste termen și menținută sentința.
4.1. În motivarea soluție instanța de apel a menționat că copia sentinței
motivate a fost primită de procuror la 06.05.2011 (f.d.67.v.2), iar cererea de apel a
fost depusă la 24.05.2011,după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 399
și 402 CPP.
Împotriva deciziei sus menționate a depus recurs ordinar procurorul, prin
care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de
apel, invocînd ca temei art.427 alin. (1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală.
Recurentul a considerat că instanța de apel incorect și neîntemeiat a ajuns la
concluzia de respingere a apelului ca depus peste termen, eroare ce urmează a fi
corectată de instanța de recurs.
2
Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 20 noiembrie 2012 a fost admis
recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Comrat din 27 octombrie 2011 și dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel
Cahul.
În motivarea soluției instanța de recurs a menționate că, dispozitivul sentinței
de achitare a Societății Comerciale “Panayir-Com” SRL (f.d.57-58, Vol. II) a fost
pronunțat la 11 aprilie 2011.
Copia sentinței redactate a fost expediată părților pe dosar, inclusiv
procurorului la 03 mai 2011, cu nr. 3850 (f.d.66, vol. II) și înregistrată la
Procuratura Anticorupție Serviciul Sud la 10 mai 2011 (f.d.67, vol. II).
Instanța de recurs a relatat că, pentru procuror, termenul curge de la
momentul pronunțării sentinței, iar în cazul redactării ei – de la data anunțării în
scris despre redactare, fapt reflectat și în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de
Justiție nr.10 din 24 decembrie 2010 privind întroducerea unor modificări și
completări în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12 decembrie
2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine
de apel”, și anume pct.6.1.
Prin urmare, Colegiul a conchis că, procurorului i-a fost expediată copia
sentinței redactate la 03 mai 2011, care a fost înregistrată la Procuratura
Anticorupție Serviciul Sud la data de 10 mai 2011, de la care urmează a fi calculat
termenul de 15 zile prevăzut pentru declararea apelului. Apelul a fost declarat la 18
mai 2011, cu nr. 565 (f.d.69 a), dar a fost înregistrat în instanță la 24 mai 2011,
astfel încadrîndu-se în termenul de declarare a apelului prevăzut de art.402 alin.(1)
Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 12 martie 2014, a
fost respins ca nefondat apelul procurorului și menținută sentința atacată.
7.1. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, audiind
reprezentantul inculpatului, martorii, cercetînd probele din dosar, Colegiul judiciar a
considerat justă și întemeiată concluzia primei instanțe privind achitarea SC„Panayir
- Com" SRL de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal, pe motiv că
fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, instanța corect luînd ca bază declarațiile
reprezentantul SC A. Stanciu și a martorului I. Sarî, care sunt consecvente, logice
și nu vin în contradicției cu alte materiale ale cauzei.
Instanța de apel a conchis, că prin probele administrate cert sa stabilit că
contractul de credit, rapoartele financiare pe perioada anilor 2006, 2007, 2008,
contractul de mandat, contractul de cesiune, contractul de cauțiune, contractul de
gaj nu au fost semnate de directorul întreprinderii SC„Panayir- Com" SRL Stanciu
C, ci au fost executate de către Sarî I. din numele lui Stanciu C. prin intermediul
mijloacelor tehnice, prin intermediul unui clișeu (facsimil) fapt confirmat prin
3
raportul de expertiză grafoscopică Nr.772-775 din 07.04.2010 și prin declarațiile
martorului Sarî Ivan (f.d.328-329).
Nu s-a confirmat că Stanciu C. l-ar fi împuternicit pe Sarî I. să reprezinte
interesele SRL „Panayir-Com" în instituțiile bancare, o procură în acest sens nu a
fost prezentată. Faptul că Sarî I. s-a folosit de ștampila și actele SRL „Panayir-
Com" pentru a obține prin înșelăciune creditul bancar, nu este suficient de a
considera că este stabilită vinovăția SRL „Panayir-Com" în comiterea infracțiuni
prevăzute de art.238 Cod penal, și anume nu s-a dovedit atitudinea conștientă a
făptuitorului de a induce în eroare instituțiile bancare.
De asemenea, instanța de apel a stabilit și faptul că în documentele semnate
din numele lui Stanciu C. este pusă facsimile (clișeu, semnătură în mărime
naturală), iar în acest sens, procurorul nu a prezent conform prevederilor art.210
alin.3 Cod civil, acordul reprezentantului persoanei juridice, prin care dînsul ar fi
permis semnarea contractelor menționate cu utilizarea mijloacelor tehnice.
Instanța de apel a menționat, că cele invocate mai sus rezultă și din declarațiile
martorilor șl anume lucrătorii băncii Condratova L, Jecov E., care au declarat că din
numele întreprinderii cu privire la eliberarea creditului a înaintat demers Sarî I., el a
prezentat setul de acte pentru eliberarea creditului. Mai mult ca atît, chiar însăși Sarî
I. a recunoscut faptul că a luat actele statutare ale întreprinderii și ștampila fără
acordul directorului SC„Panayir-Com" SRL.
Instanța de apel a reținut și faptul că, prin sentința Judecătoriei Comrat din 27
decembrie 2012, Sarî Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.238
Cod penal, pentru faptul dobîndirii aceluiași credit în mărime de 245 000 lei prin
înșălăciune de la BC „Moldova-Agroindbank" SA din numele persoanei juridice
SC„Panayir-Com" SRL, fără a i se imputa și faptul că fapta a fost săvîrșită prin
înțelegere prealabilă de două persoane.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 februarie 2013 a fost respins, ca
inadmisibil, recursul procurorului împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din
15.12.2011 în cauza penală în privința persoanei juridice SC"Leux-Com" SRL, cu
menținerea hotărîrii atacate, prin care a fost achitată persoana juridică SC"Leux-
Com" SRL de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.238 Cod
penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. În sarcina SC"Leux-Com"
SRL organul de urmărire penală i-a imputat aceleași fapte de obținere a unui credit
prin înșelăciune de la BC „Moldova-Agroindbank" SA, prin care s-a stabilit că
același Sarî Ivan a prezentat la bancă actele false pentru primirea creditului din
numele SC"Leux-Com" SRL.
În consecință, instanța de apel a conchis că învinuirea înaintată persoanei
juridice se bazează pe presupuneri, care nu au fost înlăturate, iar potrivit art.8 Cod
de procedură penală condamnarea acesteia nu poate fi bazată doar pe presupuneri.
4
Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar procurorul care,
invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a
solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță,
invocînd repetat aceleași motive cum au fost invocate în apel și descrise la pct.3 al
prezentei hotărîri.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
9.1. Potrivit textului recursului declarat de procuror, din temeiurile de casare a
deciziei instanței de apel rezultă art.427 alin.(1) pct.6)Cod de procedură penală,
care stipulează că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că
temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere
al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în
sensul casării deciziei instanței de apel, or instanța de apel a verificat legalitatea și
temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417
Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se
respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de
probe prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea
prevăzută de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită.
Din textul recursului se vede că autorul critică aprecierea probelor
administrate de instanțe, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt
ale cauzei.
Conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei
judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma
examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de
lege.
Instanța de fond, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală,
judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți,
a audiat reprezentantul persoanei juridice, martorii, precum a examinat și
documentele cauzei și ținînd cont de stipulările art.27 Cod de procedură penală, le-a
5
apreciat în mod obiectiv, care au format convingerea judecătorului că vinovăția
persoanei juridice - SC „Panayir-Com" SRL în cele imputate nu este dovedită.
Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a
supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra
temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță privind achitarea persoanei juridice
SC „Panayir -Com" SRL de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de
art.238 Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, deoarece
argumentele procurorului aduse în probarea învinuirii nu și-au găsit confirmare în
ședința de judecată, iar în instanța de apel nu au fost prezentate probe noi ce ar
confirma vinovăția ei în cele imputate.
Colegiul penal constată că instanța de apel, ținînd cont de prevederile legilor
sus menționate, a dat o apreciere corectă declarațiilor reprezentantului persoanei
juridice A.Stanciu, și martorilor I.Sarî, L.Condratova, E.Jecov, T. Avramova,
G.Suhaițchi, A. Ivanova ,care, analizate în ansamblu, exclud vina acesteia în cele ce
i se incriminează.
Colegiul reține și faptul că, fiind cercetate complet și obiectiv probele
prezentate de către procuror, după cum se observă din procesul-verbal al instanței
de apel (f.d.254-255 v.2) și apreciate sub aspect comparativ cu cele ce confirmă
nevinovăția persoanei juridice SC „Panayir-Com" SRL, instanța de apel întemeiat a
statuat asupra soluției de achitare a acesteia, avînd ca suport cele elucidate la
pct.4.1. din prezenta decizie.
Instanța de apel corect a menționat că, reieșind din raportul de expertiză
grafologică nr.772-775 din 07.04.2010 și din declarațiile martorului Sarî I., că
contractul de credit, rapoartele financiare pe perioada anilor 2006,2007, 2008,
contractul de mandat, contractul de cesiune, contractul de cauțiune, contractul de gaj
nu au fost semnate de directorul întreprinderii SC„Panayir- Com" SRL Stanciu C, ci
au fost executate de către Sarî I. din numele lui Stanciu C. prin intermediul
mijloacelor tehnice, prin intermediul unui clișeu (facsimil), iar în acest sens,
procurorul nu a adus ca probă acordul reprezentantului persoanei juridice, prin care
dînsul ar fi permis semnarea contractelor menționate cu utilizarea mijloacelor
tehnice.
Cele relatate mai sus rezultă și din declarațiile martorilor Condratova L, Jecov
E., care au declarat că din numele întreprinderii cu privire la eliberarea creditului a
înaintat demers Sarî I., el a prezentat setul de acte pentru eliberarea creditului. Mai
mult ca atît, chiar însăși Sarî I. a recunoscut faptul că a luat actele statutare ale
întreprinderii și ștampila fără acordul directorului SC„Panayir-Com" SRL, ca de alt
fel nu s-a confirmat că Stanciu C. l-ar fi împuternicit pe Sarî I. să reprezinte
interesele SC„Panayir- Com" SRL în instituțiile bancare, o procură în acest sens nu
a fost prezentată.
6
Astfel, argumentele recurentului, precum că probele prezentate de procuror
nu au fost apreciate de instanță la justa valoare, sunt neîntemeiate. Colegiul
menționează, că ambele instanțe, în conformitate cu prevederile art.394 alin.(3) Cod
de procedură penală, au făcut o analiză amplă a probelor acumulate, au indicat
pentru care motive s-au admis unele probe și s-au respins altele, au argumentat
detaliat, cu trimitere la legile respective, de ce s-au respins probele ce au fost aduse
în suportul învinuirii persoanei juridice. Toate probele administrate au primit o
apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanțele inferioare rezultă
din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.
Opinia procurorului expusă în recurs, precum că instanțele de judecată urmau
să aprecieze critic declarațiile reprezentantului persoanei juridice A. Stanciu, a
martorului I. Sarî, nu poate fi temei de casare a soluției instanței de apel, deoarece
după cum au menționat instanțele, poziția persoanelor date este una consecventă și
nu vine în contradicție cu alte probe ale cauzei.
Motivele aduse de către autorului recursului, referitor la dezacordul său cu
aprecierea probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt
prevăzute ca temei pentru recurs prevăzute în art.427 Cod de procedură penală.
Totodată, Colegiul penal menționează, că argumentele invocate în recursul
procurorului au fost deja obiectul de judecare în instanța de apel, iar aceasta, după
cum s-a menționat mai sus, respectînd prevederile art.414 alin.(3) și 417 alin.(1)
pct.7) și 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat asupra tuturor
motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în recurs procurorul nu a
indicat.
Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor
ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor de fond și apel.
La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control asupra
fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material și de
procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de
apel, care se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs și numai în
acest aspect este competentă a se pronunța.
Mai mult ca atît, e de menționat și faptul că, prin sentința Judecătoriei Comrat
din 27 decembrie 2012, Sarî Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza
art.238 Cod penal, pentru faptul dobîndirii aceluiași credit în mărime de de 245 000
lei prin înșelăciune de la BC „Moldova-Agroindbank" SA din numele persoanei
juridice SC„Panayir-Com" SRL, fară a i se imputa și faptul că fapta a fost săvîrșită
prin înțelegere prealabilă de două persoane, iar prin decizia Curții Supreme de
Justiție din 12 februarie 2013 a fost respins, ca inadmisibil, recursul procurorului
împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 15.12.2011 în cauza penală în privința
persoanei juridice SC"Leux-Com" SRL, cu menținerea hotărîrii atacate, prin care a
7
fost achitată persoana juridică SC"Leux-Com" SRL de sub învinuirea de săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art.238 Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de
inculpat. În sarcina SC"Leux-Com" SRL organul de urmărire penală i-a imputat
aceleași fapte de obținere a unui credit prin înșelăciune de la BC „Moldova-
Agroindbank" SA, prin care s-a stabilit că același Sarî Ivan a prezentat la bancă
actele false pentru primirea creditului din numele SC"Leux-Com" SRL.
Astfel, Colegiul penal atestă că, în conformitate cu prevederile art.8 și 389
Cod de procedură penală, o hotărîre de condamnare se adoptă numai în condiția în
care vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un
ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu
poate fi bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele instanțe de judecată au
ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul, că toate îndoielile
apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și au adoptat
soluții întemeiate.
În această ordine de idei Colegiul penal concliuzionează, că temeiul prevăzut
de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură, nu și-a găsit confirmarea în recursul
declarat de acuzatorul de stat și acesta urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sîrbu, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Cahul din 12 martie 2014, în privința persoanei juridice „Panayir-
Com” SRL, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 08 octombrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
8