1ra-1244/2014 — art.327 alin. 1 CP

1ra-1244/2014 — art.327 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1244/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

23 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători - Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de inculpatul Rufandă Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 06 februarie 2014, în cauza penală în privința lui

Rufandă Eugeniu Ștefan,

născut la 03 decembrie 1982, originar și domiciliat în

r-nul Hîncești, s. Sărata - Galbenă.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Eugeniu a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 327 alin. (1) Cod penal, pe motiv că acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele constitutive ale componenței de infracțiune.

de faptul că exercitînd conform ordinului MAI 315-ef din 22.07.2011, funcția

de ofițer operativ de sector al postului de poliție din s. Sărata – Galbenă, al CP

r-ul Hîncești, fiind persoană cu funcție de răspundere, căreia într-o instituție

de stat i s-au acordat anumite drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorităților publice și totodată fiind persoană publică, contrar

atribuțiilor de serviciu, prevăzute în art. 12, pct. 1) și 3) din Legea nr. 416 – XII

din 18.12.1990 cu privire la poliție, art. 5-10,13 și 15 din Codul de Etică și

deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10

mai 2006, precum și pct. 5 al Instrucțiunii privind modul de primire,

1

înregistrare, evidență și examinare a sesizărilor și altor informații despre

infracțiuni aprobat prin ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din

18.07.2008, precum și pct. 5 din Fișa de post a Șefului de Post, ofițer operativ

de sector, art. 265 și 273 ale Cod de procedură penală, a comis infracțiunea de

abuz de serviciu în următoarele circumstanțe:

La data de 12 septembrie 2012 cet. Solomon Ion s-a adresat inspectorului

de sector Rufandă E. cu plîngere pe faptul sustragerii unui cal de către

persoane necunoscute în noaptea de 11 spre 12 septembrie 2012 de pe imașul

din s. Sărata - Galbenă, r-nul Hîncești;

Ulterior, la data de 16 octombrie 2012 cet. Ghenov Gheorghe s-a adresat

cu plîngere inspectorului de sector Rufandă E. pe faptul sustragerii unui cal

de către persoane necunoscute în noaptea de 11 spre 12 septembrie 2012, din

propria gospodărie din s. Sărata - Galbenă, r-nul Hîncești;

De asemenea, la data de 16 - 25 octombrie 2012, data precisă nefiind

stabilită, cu plîngere s-a adresat cet. Antonovschi Petru inspectorului de

sector Rufandă E. pe faptul sustragerii la 15 octombrie 2012 de către persoane

necunoscute din propria gospodărie din s. Sărata-Galbenă, r-nul Hîncești a

unei mape cu acte de identitate, precum și a unor bunuri. Totodată,

Antonovschi Petru i-a comunicat lui Rufandă Eugeniu că infractorii îl

șantajează cerînd de la el suma de 1000 Euro pentru a-i restitui actele,

amenințînd–ul că în caz contrar vor distruge actele de identitate sustrase.

Astfel, inspectorul de sector ignorînd obligațiile sale de serviciu nu a

înregistrat în modul corespunzător informația cu privire la infracțiunile

comunicate, tăinuind în mod abuziv infracțiunile prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. b) d) și c), art. 189 alin. (1) și art. 360 alin. (2) Cod penal, întrucît luarea

la evidență a acestor crime ar fi sporit nivelul criminogen pe sectorul deservit,

precum și ar fi demascat insuficiența măsurilor de profilaxie întreprinse.

Prin urmare, Rufandă E., acționînd în interes personal urmărind scopul de a

evita înregistrarea unor crime comise de autori necunoscuți și a voalării

incompetenței sale profesionale la elucidarea circumstanțelor comiterii lor și

identificarea autorilor, a decis tăinuirea acestor infracțiuni.

Petru realizarea intențiilor criminale Rufandă E., folosindu-se de situația

de serviciu, în interes personal, profitînd de funcția sa autoritară, a hotărît să

nu primească plîngerile de la Solomon Ion, Ghenov Gheorghe și Antonovschi

Petru, precum și nu a comunicat informația parvenită la Unitatea de gardă a

CP r-ul Hîncești, pentru a fi luată la evidență.

2

Drept urmare a acțiunilor sale Rufandă E. i-a asigurat pe Solomon Ion,

Ghenov Gheorghe și Antonovschi Petru, că v-a întreprinde acțiuni în vederea

depistării autorilor crimelor, însă în realitate s-a eschivat de la exercitarea

întocmai a atribuțiilor și obligațiilor de serviciu.

Prin acțiunile sale intenționate Rufandă Eugeniu a provocat o daună

considerabilă intereselor publice manifestate prin tăinuirea mai multor

infracțiuni și prejudicierea imaginii poliției ca organ de drept al autorităților

publice, menit să apere baza respectării stricte a legilor, inviolabilitatea și

integritatea persoanei fizice și juridice și ale statului de atentate criminale.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a lui

Rufandă Eugeniu în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de

300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția în

organele poliției pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului s-a invocat:

- interpretarea unilaterală a probelor de către instanța de fond;

- vinovăția inculpatului în cele incriminate este dovedită prin cumulul de

probe prezentat de către partea acuzării;

- declarațiile inculpatului fiind în contradicție cu materialele cauzei și cu

declarațiile părților vătămate, urmează a fi apreciate de către instanță critic.

februarie 2014, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o

nouă hotărîre, prin care, Rufandă Eugeniu, a fost condamnat în baza art. 327

alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale,

echivalentul a 4000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

de drept pe un termen de 2 ani.

comiterii infracțiunii de abuz de serviciu invocate în rechizitoriu,

concluzionînd totodată că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vina în

săvîrșirea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe

deplin prin declarațiile părților vătămate Solomon Ion, Ghenov Gheorghe,

Antonovschi Petru, martorilor Pavlovschi Andrei, Alerguș Alexandru,

Roșcovanu Petru și Dumitru Martîniuc, precum și prin materialele cauzei

cercetate în cadrul ședinței instanței de fond și apel.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului calificîndu-le

3

drept o metodă de apărare aleasă de către Rufandă E. în scop de a se eschiva

de la răspunderea penală pentru faptele comise, versiunea acestuia fiind în

contradicție cu celelalte probe administrate pe cauza data.

Astfel, Colegiul penal în urma cercetării probelor sub toate aspectele, cu

respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală a stabilit,

săvîrșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod

penal, adică, folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu,

în interese personale, exprimată prin intenția de a evita înregistrarea unei crime

comise de autori necunoscuți și voalarea incompetenței sale profesionale, care a cauzat

daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice. Instanța de apel a conchis că, daunele

considerabile cauzate intereselor publice constau în știrbirea imaginii

organelor de poliție care sunt obligate să înregistreze informația parvenită cu

privire la infracțiuni și alte evenimente care periclitează securitatea publică, să

reacționeze prompt la sesizările și comunicările despre infracțiuni, în fața

cetățenilor, iar prin faptul că nu s-a purces la descoperirea unor infracțiuni

contra persoanei și bunurilor sale, s-au cauzat daune considerabile drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

În continuare Colegiul penal a concluzionat că prin inacțiunile

angajatului MAI Rufandă E. părților vătămate Solomon I., Ghenov Gh.,

Antonovschi P., li s-a îngrădit accesul la justiție, iar instanța de fond dînd o

tentă legală acestor fapte abuzive a creat premisele unei condamnări a

R. Moldova la CEDO pentru încălcarea art. 6 din Convenție.

La stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, Colegiul penal

a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, privind individualizarea pedepsei,

de asemenea s-a reținut și caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, că

infracțiunea comisă de inculpat se clasifică ca infracțiune mai puțin gravă, că

el anterior nu a fost judecat, este de o vîrstă tînără, necăsătorit, se

caracterizează pozitiv, iar careva circumstanțe agravante nu s-au stabilit.

inculpatul Rufandă Eugeniu, care invocînd temeiurile de drept prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 9) Cod de procedură penală, a solicitat, casarea

hotărîrii contestate cu menținerea sentinței Judecătoriei Hîncești din 28 august

2014.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că instanța de

apel a pus la baza hotărîrii adoptate probe materiale neexaminate în ședința

4

de judecată și anume: procesul –verbal de ridicare din 01.11.2012, procesul –

verbal de examinare din 01.11.2012; copiile de pe registrele nr. 1 și nr. 2 ale CP

r-ul Hîncești pe anul 2012, procesul-verbal de cercetare la fața locului din

12.11.2012; procesul – verbal de ridicare din 12.11.2012; procesul – verbal de

examinare din 12.11.2012; copiile de pe registrele de evidență a infracțiunilor

și audierea cetățenilor pe anul 2012 cu numerele 7787 și 7786; procesul –

verbal de examinare din 03.12.2012; Copiile de pe registrul Procuraturii r-ului

Hîncești de evidență a comunicărilor despre infracțiuni pe anul 2012.

La fel, decizia instanței de apel este bazată pe declarațiile martorilor

A. Alerguș, P. Roșcovanu, D.Martîniuc, care nu au fost audiați în ședința

instanței de apel, precum și nu au fost verificate prin citirea lor în ședința de

judecată;

- Colegiul penal pentru a concluziona că acțiunile lui Rufandă E.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1)

Cod penal, s-a limitat la enumerarea probelor fără a constata care a fost

interesul material sau alte interese personale a inculpatului de a nu înregistra

plîngerile părților vătămate, astfel, consideră că instanța de apel urma să

menționeze care circumstanțe indică la incompetența profesională a

recurentului;

- instanța de apel a invocat că inculpatul a încălcat prevederile fișei de

post fără a fi demonstrat faptul că prevederile acestei fișe i-au fost aduse la

cunoștință;

- Colegiul penal nu a luat în considerație că partea vătămată

P. Antonovschi a declarat că la momentul audierii sale la faza urmăririi

penale era în stare de ebrietate, iar circumstanțele expuse în procesul – verbal

de audiere în calitate de partea vătămată nu corespund adevărului și nu le-a

confirmat în fața instanței de judecată;

La pornirea și desfășurarea urmăririi penale, organul de urmărire

penală a admis încălcări grave, fiind lezate drepturile fundamentale ale lui

Rufandă E. și anume:

- Cauza penală nr. 2012208039 a fost pornită la 31.10.2012 pe faptul

tăinuirii sustragerii cailor de la cet. Solomon I. și Ghenov Gh. precum și a

actelor de identitate de la cet. Antonovschi P. La baza ordonanței de pornire a

urmăririi penale a stat raportul nr. 152 pr/12. Însă, raportul nominalizat a fost

înregistrat doar pe faptul tăinuirii sustragerii cailor de la cet. Solomon I. și

5

Ghenov Gh., prin urmare rezultă că cazul cet. Andronovschi P. indicat în

ordonanța de pornire a urmăririi penale nici nu este înregistrat;

- cererile cet. Antonovschi P., Ghenov Gh. și Solomon I. din 02.11.2012

privind recunoașterea în calitate de părți vătămate pe cazul de tăinuire și

neînregistrare a plîngerilor de către Rufandă E. nu sunt semnate de persoanele

care le-au primit;

- partea vătămată P. Antonovschi nu a fost asigurat cu traducător, deși

acesta a declarat că nu cunoaște perfect limba de stat și nu cunoaște grafia

latină;

- procesele - verbale de audiere a părților vătămate Ghenov Gh. și

Solomon I. din 02.11.2012 au fost întocmite cu abateri de la prevederile art. 260

Cod de procedură penală;

- cercetarea la fața locului în biroul lui Rufandă E. a fost efectuată

contrar prevederilor procesual penale, deoarece ultimul nu a dat acordul la

efectuarea cercetării la fața locului;

- procesul - verbal de ridicare din 12.11.2012 a fost întocmit cu

încălcarea prevederilor art. 131 alin. (2) și (5) Cod de procedură penală.

Totodată în acest proces verbal a fost indicat că examinarea s-a efectuat cu

participarea colaboratorului de poliție și învinuitul Zaporojan Serghei, pe cînd

o astfel de persoană în cauza penală dată nu are nici un statut, unicul învinuit

fiind Rufandă E.;

- în ordonanța de anexare a documentelor din 12.11.2012 nu s-a indicat

numărul de file a copiilor din registrul nr. 7786, care au fost anexate la

materialele cauzei;

- în unele materiale ale cauzei penale inculpatul apare cu datele de

anchetă Rufanda Eugeniu iar în altele Rufandă Eugeniu, nefiind întocmit în

acest sens un proces – verbal de corectare a erorilor în conformitate cu

prevederile art. 249 alin. (3) Cod de procedură penală, din ce rezultă că

materialele cauzei se referă la două persoane diferite.

7.1 Ulterior, la data de 08 iulie 2014, inculpatul a declarat recurs

suplimentar, la recursul ordinar de bază, unde a menționat că instanța de apel

contrar prevederilor legale neîntemeiat a pus la baza hotărîrii de condamnare

probele acumulate în cadrul urmăririi penale, apreciind totodată critic

declarațiile părților vătămate date în cadrul ședinței instanței de fond și de

apel, fără a fi luate în considerație obiecțiile asupra probelor înaintate de către

6

partea apărării. Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că în cadrul

urmăririi penale probele au fost acumulate cu grave încălcări de procedură,

părțile vătămate și martorii nefiind preîntîmpinați de răspundere penală

pentru declarații false, nefiindu-le oferită posibilitatea expunerii

circumstanțelor personal, fără a fi asigurată prezența translatorului, unii fiind

audiați fiind în stare de ebrietate, partea apărării neavînd acces la aceste

probe.

Consideră că faptele sale, nu întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin.(1) Cod penal.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestora, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Recurentul, a invocat în recursul declarat ca temei pentru recurs pct. 6)

8) și 9) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Potrivit pct. 6), 8) și 9) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și inculpatul a fost condamnat pentru o faptă

care nu este prevăzută de legea penală.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,

dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea

judecătorească devenită definitivă.

Însă, Colegiul penal constată că, recursul declarat nu cuprinde o careva

motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor invocate.

Motivul invocat de recurent, precum că decizia instanței de apel este

bazată pe probe care nu au fost verificate în cadrul cercetării judecătorești este

neîntemeiat și urmează a fi respins deoarece, potrivit procesului verbal

al ședinței de judecată a instanței de apel asupra căruia nu au fost făcute

7

obiecții din 06 februarie 2014 (f.d.129, vol. II) se constată că, Colegiul penal a

verificat probele materiale examinate de primă instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, iar careva întrebări din partea participanților la proces nu

au parvenit.

La fel, urmează a fi respins ca fiind declarativ argumentul invocat

precum că decizia contestată a fost bazată pe declarațiile martorilor A.

Alerguș, P. Roșcovanu, D.Martîniuc, care nu au fost audiați în instanța de

apel, iar declarațiile acestora nu au fost examinate în cadrul ședinței de

judecată.

În conformitate cu art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul – verbal.

Potrivit prevederilor alin. (3) al aceluiași articol, în cazul în care declarațiile

persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți la

solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de

apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

Astfel, analizînd procesul - verbal al ședințelor de judecată a instanței

de apel Colegiul penal, remarcă că din partea participanților la proces nu au

parvenit careva demersuri de a fi audiați martorii nominalizați, prin urmare

instanța de apel a fost în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate

de prima instanță de vreme ce ele au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel fapt care a fost consemnat în procesul verbal (f.d.124, vol. II).

Afirmația inculpatului referitor la faptul că instanța de apel nu a

constatat care a fost interesul material sau alte interese personale a

inculpatului de a nu înregistra plîngerile părților vătămate, nu poate fi

reținută și urmează a fi considerată neîntemeiată, din următoarele

considerente.

Prin „alte interese personale” se are în vedere exclusiv năzuința

obținerii unor avantaje nepatrimoniale, cum ar fi avansarea în carieră,

camuflarea „gafelor” comise în serviciu sau a lipsei de profesionalism a

făptuitorului.

La acest capitol, instanța de recurs reține că potrivit materialelor

cauzei s-a constatat că în anul 2012 pe sectorul deservit de inspectorul

E. Rufandă s-a atestat un val considerabil de sustrageri, toate cu autori

necunoscuți, iar faptul că infractorii nu au fost identificați indica direct la

incompetența profesională a recurentului în sfera de activitate legată de

8

măsuri operativ-investigative. Prin urmare, inculpatul pentru a camufla

situația reală a lucrurilor și pentru a nu dezvălui adevărata amploare a

fenomenului infracțional pe sectorul deservit a tăinuit crimele, raportînd

conducerii IP Hîncești doar despre unele cazuri de furturi.

În privința afirmației recurentului, precum că, instanța de apel a

indicat că inculpatul a încălcat prevederile fișei de post,fără a demonstra că

acestuia i-au fost aduse la cunoștință atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa

de post sunt neîntemeiate. Astfel, Colegiul remarcă că fiind audiat atît în

ședința instanței de fond cît și în cea de apel, inculpatul a relatat că cunoaște

obligațiile polițistului (f.d.117, vol. II), iar la întrebările adresate de procuror,

Rufandă E. a comunicat „În atribuțiile de serviciu intră primirea cetățenilor

în audiență, primirea plîngerilor de săvîrșirea a infracțiunilor atît verbale cît

și scrise. Sunt obligat să primesc plîngerile”(f.d.55, vol. II).

Prin urmare, insinuările aduse de recurent referitor la faptul că

inculpatului nu i-au fost aduse la cunoștință atribuțiile de serviciu conform

fișei de post și ultimul nu le cunoștea, sunt declarative.

Referitor la argumentul precum că instanța de apel nu a luat în

considerație că partea vătămată P. Antonovschi a declarat că la momentul

audierii sale în cadrul urmăririi penale era în stare de ebrietate, iar

circumstanțele expuse în procesul verbal de audiere la etapa urmăririi penale,

nu corespund adevărului și nu le-a confirmat în fața instanței de judecată,

Colegiul penal statuează că în decizia adoptată instanța de apel s-a pronunțat

asupra argumentului dat, menționînd că Rufandă E. în virtutea obligațiilor de

serviciu era obligat să înregistreze informația cu privire la sustragerea actelor

lui Antonovschi P., chiar și în cazul cînd informația a fost comunicată de o

persoană terță.

Încălcările de la urmărirea penală la care se referă în recurs recurentul,

nu pot servi temei de achitare a inculpatului, deoarece nu sunt atît de

esențiale, suplimentar încălcările menționate urmau a fi puse în discuție la

faza de urmărire penală, sau după ce au luat cunoștință cu materialele cauzei

(art. 251 alin.(4) Cod de procedură penală), ceea ce nu a avut loc.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

9

Din materialele cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi avut careva obiecții

asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapa respectivă.

Totodată, Colegul remarcă că, nici la urmărirea penală și nici la

examinarea cauzei în instanța de fond și de apel partea apărării nu a solicitat

excluderea unor probe, în conformitate cu prevederile art. 94 Cod de

procedură penală.

Referitor la motivul invocat că în unele materiale ale cauzei la etapa

urmăririi penale, inculpatul apare cu numele Rufandă, iar în altele Rufanda,

Colegiul penal menționează, că s-a format o eroare materială care urmează a fi

corectată, deoarece corect este Rufandă Eugeniu, conform buletinului de

identitate – vol. I, f.d.98 și acest nume urmează a fi utilizat în prezenta cauză.

Ceia ce ține de motivul invocat în recurs cu privire la faptul că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

Colegiul penal îl consideră irelevant.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul

pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale

cât și în cadrul ședințelor de judecată, atât ale apărării cât și ale acuzării, fapt

ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Rufandă E. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod Penal, să fie justă și întemeiată.

Astfel, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată

desfășurat și minuțios în textul deciziei instanței de apel, și anume: declarațiile

părților vătămate Antonovschi Petru, Solomon Ion, Ghenov Gheorghe,

martorilor Alerguș Alexandru, Roșcovanu Petru, Martîniuc Dumitru,

Pavlovschi Andrei cît și înscrisurile – proces verbal de ridicare din 01.11.2012;

- proces – verbal de examinare din 01.11.2012, Copiile de pe registrele nr. 1 și

nr. 2 ale CPR Hîncești pentru anul 2012, procesul verbal de cercetare la fața

locului din 12.11.2012; - procesul – verbal de ridicare din 12.11.2012; procesul

verbal de examinare din 12.11.2012; copiile de pe registrele de evidență a

infracțiunilor și audierea cetățenilor pentru anul. 2012 cu numerele 7787 și

7786; procesul verbal de examinare a obiectului din 03.12.2012; copiile de pe

registrul Procuraturii r-lui Hîncești de comunicări despre infracțiuni pentru

anul 2012; copia rechizitoriului pe cauza penală nr. 2011200814 intentată în

privința lui Moisei Mihail; ordonanța procurorului din 02.11.2012, plîngerea

cet. Pascaru A., ordonanța procurorului din 26.10.2012; informația eliberată de

10

Inspectoratul de poliție Hîncești nr. 2539 din 17.05.2013. Temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Sub aspect doctrinar, în viziunea instanței de recurs se regăsesc în

acțiunile ce i se incriminează lui Rufandă Eugeniu, elementele laturii obiective

a componenței de infracțiune prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal atestă că latura obiectivă a abuzului de serviciu se

realizează printr-o acțiune în cazul îndeplinirii defectuoase a unui act sau

printr-o inacțiune în cazul neîndeplinirii unui act care urma să fie îndeplinit.

În speță inculpatul era obligat să înregistreze comunicările despre

infracțiuni în ordinea instituită de „Instrucțiunea privind modul de primire,

înregistrare, evidență și examinare a sesizărilor și a altor informații despre

infracțiuni”, aprobat prin ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din

18 iulie 2008, cu toate acestea inculpatul nu a înregistrat plîngerile și nu a

anunțat Unitatea de Gardă a IP Hîncești, pentru ca infracțiunile să fie luate la

evidență în R-II a IP Hîncești.

Latura subiectivă a infracțiunii date se caracterizează prin vinovăția lui

Rufandă Eugeniu în formă de intenție directă, scopul urmărit de acesta fiind

de a ascunde incompetența sa în sfera de activitate legate de măsurile

operativ-investigative.

La fel, Colegiul penal, reține ca fiind corectă concluzia instanței de apel

referitor la faptul că prin inacțiunile sale inculpatul a cauzat daune

considerabile intereselor publice care constau în știrbirea imaginii organelor

de poliție precum și a îngrădit accesul liber a justiție a părților vătămate.

Instanța de recurs conchide că totalitatea argumentelor invocate de

recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului și ca urmare

acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea

influența legalitatea concluziilor instanței de apel. Totodată constatîndu-se

că instanța de apel a examinat cauza penală prezentă fără careva abateri

de la normele de procedură și corect a apreciat probele cercetate sub toate

aspectele, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

Colegiul mai conchide precum că, instanța de apel în hotărârea adoptată

a realizat o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, decizia

adoptată fiind legală, întemeiată și riguros argumentată, faptelor comise de

inculpat li s-a dat o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind

bazată pe probele administrate în cadrul procesului penal, pedeapsa

11

fiind stabilită de instanța de fond argumentat, luându-se în considerare

prevederile legale ce reglementează acest aspect.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de

către recurent în recursul declarat sunt neîntemeiate, fapt ce determină

incontestabil concluzia privind inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat.

8.1 Referitor la recursul suplimentar declarat de inculpatul Rufandă

Eugeniu, Colegiul penal conchide că acesta, urmează a fi declarat inadmisibil,

din motiv că este depus peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală

(modificat în redacția Legii nr. 66 din 05.04.2012, care a intrat în vigoare la

27.10.2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

februarie 2014, care se contestă a fost pronunțată integral la 21 martie 2014, iar

recursul suplimentar declarat de inculpat a fost înregistrat la Curtea Supremă

de Justiție la 08 iulie 2014 (f.d.168-171 vol. II), după expirarea termenului legal

de declarare a recursului ordinar.

În speță, durata termenului de recurs de 30 zile se calculează începînd

cu 22 martie 2014 și se epuizează la 22 aprilie 2014.

Colegiul penal remarcă că, legea procesual-penală nu face careva

mențiuni referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu

stabilește alte termene pentru actele suplimentare, decît cele prevăzute la art.

422 Cod de procedură penală.

De aceea, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de procedură

penală, care au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus

recursuri suplimentare, acestea se vor considera ca depuse în termen, dacă ele

se încadrează în 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal conchide că, recursul suplimentar declarat de inculpatul

Rufandă E., este depus peste termenul legal, prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală, deoarece termenul de declarare a recursului împotriva

deciziei instanței de apel a expirat la data de 22 aprilie 2014.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului suplimentar declarat de

inculpatul Rufandă E., ca fiind declarat peste termen.

12

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Rufandă

Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06

februarie 2014, în cauza penală în privința lui Rufandă Eugeniu Ștefan, ca

fiind vădit neîntemeiat, iar cel suplimentar deoarece este declarat peste

termen.

Decizia este irevocabilă, publicată la 22 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

13