1ra-1112/2014 — art. 251 alin. 1, art. 26, 238 alin. 1 CP

1ra-1112/2014 — art. 251 alin. 1, art. 26, 238 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1112/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată recursul ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Florești din 10 iulie 2006 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 20 februarie 2008, declarat de avocatul Silviu Burlacu, în numele

inculpatei

Zatic Svetlana Afanasie, născută la

18 octombrie 1961 în s. Pohoarna, r-nul Șoldănești,

locuitoare a or. Florești, str. M. Costin, 16/12,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei în

instanța de fond: 26 septembrie 2005 – 10 iulie 2006,

instanța de apel: 30 august – 22 noiembrie 2006,

instanța de recurs: 02 martie – 29 mai 2007,

instanța de apel: 03 iulie 2007 – 20 februarie 2008,

instanța de recurs: 27 mai – 15 iulie 2014.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

1

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza art. 251, art. 26, 238, art. 84 Cod penal la amendă în mărime

de 1500 unități convenționale, ce constituie 30.000 lei.

În continuare, instanța a indicat că: ,,în temeiul art. 79 CP, a-i aplica lui

Zatic Svetlana o altă pedeapsă decît cea prevăzută de lege, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 240 ore”.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Igor Doboș a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

manager principal a ,,Svetlana” SRL, a încheiat contract de vînzare-cumpărare cu

Doboș I., premeditat, cunoscînd despre faptul că bunurile sînt puse în litigiu și sînt

sechestrate și gajate, indicînd în contract un preț a bunurilor majorat în scopul

obținerii și majorării proporțiilor creditului”.

Instanța a reținut că la momentul încheierii contractului de vînzare-

cumpărare între Doboș I. și Zatic S., în numele lui I. Zatic, contractele de dăruire

prin care a dobîndit dreptul de proprietate asupra utilajului se considerau anulate și

de facto aparțineau SRL „Svetlana”, fondatorii cărora sînt S. Zatic și C. Ioniță.

Totodată, nu este dovedit faptul însușirii, deoarece din materialele cauzei

rezultă că banii primiți de Zatic S. și Doboș I. de la diferiți cetățeni, au fost depuși

pentru stingerea creditului bancar a SRL „Svetlana”. În același sens, nu a fost

stabilit cu certitudine suma care a transmis-o Doboș I. lui Zatic S.

Inculpata și partea vătămată, pe parcursul la o perioadă îndelungată, au

activat împreună la SRL „Svetlana”. În materialele cauzei penale bunurile: bestia

electrică, utilajul frigorific, cîntarul electric, cîntarul mecanic, ușile de fier în

diverse acte sînt evaluate cu diferite prețuri, cel mai exagerat de mare este indicat

în contractul de vânzare-cumpărare.

Astfel, acțiunile inculpatei urmează să fie recalificate în prevederile art. 251

Cod penal, ca înstrăinarea bunurilor sechestrate sau gajate, de o persoană care era

obligată conform legii să asigure integritatea lor, deoarece Zatic S., reieșind din

extrasul din Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor, la data de 03.04.03

avea funcția de manager principal a întreprinderii SRL „Svetlana” și prin deciziile

Curții de Apel din 13.11.01 și 09.07.02, și contractul de gaj din 17.09.01, bunurile

indicate în contract: bestia electrică, utilajul frigorific, cîntarul electric, cîntarul

mecanic, ușile de fier se aflau în proprietatea SRL „Svetlana” și administrarea

managerului principal Zatic S., dar erau puse în gaj. Totodată, inculpata încheind

contractul în temeiul unor acte juridice nevalabile și indicînd în contract valoarea

bunurilor mărită, pentru a primi un credit avansat, a pregătit săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 26, 328 Cod penal, ca pregătirea de a prezenta informații false în

scopul obținerii unui credit și majorării proporției acestuia, fapt despre care a

recunoscut inculpata și care se confirmă prin probele scrise administrate în ședința

de judecată.

2

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpata este caracterizată

pozitiv, nu are antecedente penale, că circumstanțe agravante nu s-au stabilit.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art.

195 alin. (2) Cod penal.

Apelantul a invocat că inculpata, fiind divorțată prin hotărârea Judecătoriei

Florești din 02.10.2001 de fostul soț Ionița C., căruia, conform deciziei Colegiului

civil al Curții de Apel din 28.11.2002 îi aparținea utilajul abatorului SRL

„Svetlana”, situat în or. Florești, cu scopul însușirii avutului proprietarului, știind

cu certitudine că utilajul abatorului SRL „Svetlana” nu-i aparține, la 03.04.2003,

prin înșelăciune și abuz de încredere a realizat lui I. Doboș utilajul abatorului și

anume: o bestie electrică, un cîntar electric, 3 utilaje frigorifice, un cîntar mecanic

și 9 uși de fier cu prețul total de 221.000 lei, fapt confirmat prin contractul

înregistrat sub nr. 896 din 03.04.2003 la biroul notarial „Radu Marian” din or.

Soroca.

Inculpata nu poate fi subiect al infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal,

deoarece ultima nu era proprietar al acestor bunuri și acestea nu i-au fost

încredințate spre păstrare. Bunurile sechestrate prin încheierea instanței de judecată

din 05.11.2001 au fost transmise spre păstrare lui C. Ionița.

Privitor la înstrăinarea bunurilor gajate băncii la fel cet. Zatic S. nu poate fi

subiect al infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, deoarece la momentul

realizării bunurilor lui I. Doboș creditul era deja achitat integral și deci bunurile nu

se aflau sub gaj.

În cazul reîncadrarea acțiunilor inculpatei în baza art. 26 alin. (1), 238 Cod

penal, instanța nu a ținut cont de cumulul probelor administrate în cadrul urmăririi

penale și instanței de judecată, dar a pus la baza sentinței doar depozițiile date de

inculpată și a pronunțat o sentință, care este contrară legii.

3.1. A declarat apel și partea vătămată I. Doboș, în care a solicitat casarea

sentinței în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care să se încaseze de la inculpată prejudiciul material în sumă de 178.400 lei,

cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 1916 lei și procură însumă de 41

lei.

Apelantul a indicat că temeinicia și cuantumul cerințelor sale au fost integral

constatate și concretizate pe parcursul examinării cauzei, iar prima instanță urma să

încaseze de la inculpată suma restantă a prejudiciului și cheltuielile de judecată

solicitate, însă instanța a procedat altfel, orientînd fără nici un temei spre pornirea

unui nou proces, deja civil, care riscă să dureze la infinit.

3.2. Avocatul Mihai Belous la fel a declarat apel, solicitînd casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie

achitată.

Apelanta a indicat că utilajul abatorului, care se afla în încăperea arendată, a

fost donat de ea și fostul soț C. Ionița feciorului Iurie Zatic, reieșind din aceea că

aproape tot acest utilaj a fost procurat de ea pe banii luați în credit.

La momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare dintre ea și I.

Doboș, utilajul abatorului nu era gajat și nici nu se afla sub sechestru, fiindcă

3

nimeni nu i-a făcut cunoștință cu vreun act procesual care confirmă punerea

sechestrului pe utilajul abatorului.

2006, toate apelurile au fost respinse ca fiind depuse peste termen.

Instanța de apel a reținut că, sentința a fost pronunțată integral în prezența

tuturor apelanților la 10.07.2006, pe cînd acuzatorul de stat, pătimitul și

reprezentantul acestuia au depus apelul la 09.08.2006, iar apărarea la 03.08.2006,

adică cu depășirea termenilor pentru atac.

Temei legali pentru repunerea apelurilor înaintate în termn lipsește.

casarea sentinței și deciziei instanței de apel în latura civilă și pronunțarea unei noi

hotărîri de încasare de la inculpată a prejudiciului material în sumă de 178.400 lei

și a cheltuielilor de judecată.

Recurentul a invocat că lui i-a fost comunicată sentința motivată la

08.08.2006 și termenul de atac el nu l-a încălcat.

2007, recursul a fost admis, casată decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel.

Instanța de recurs a statuat că circumstanțele cauzei urmau a fi verificate

minuțios de instanța de apel înainte de adoptarea soluției privind respingerea

apelului declarat de partea vătămată ca depuse peste termen, ceea ce nu a fost

îndeplinit.

La rejudecarea apelurilor, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală.

2008, apelurile părții vătămate I. Doboș și apărării au fost respinse ca nefondate.

A fost admis apelul procurorului, casată sentința Judecătoriei Florești din

„10 iulie 2007” în latura penală, cu pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

pentru primă instanță.

Zatic Svetlana a fost condamnată în baza art. 195 alin. (2) Cod penal la 10

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare și

management în întreprinderi, indiferent de genul de activitate și forma statutară a

acestora, pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar pentru femei, de la

reținere.

În latura civilă sentința a fost menținută fără modificări.

Instanța de apel a statuat că inculpata în ședința instanței de apel nu s-a

prezentat. Conform datelor administrate, dînsa, încălcînd măsura perventivă, a

părăsit locul de trai și a plecat peste hotarele țării.

Vinovăția inculpatei de săvîrșirea infracțiunii incriminate este dovedită pe

deplin prin probele acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul

cercetării judecătorești.

Argumentul apărării că relațiile dintre inculpată și partea vătămată poartă un

caracter civil, este lipsit de temei și contravine probelor pe caz.

Totalitatea probelor administrate confirmă, că inculpata, avînd bună

cunoștință că utilajul abatorului nu-i aparține cît ei, atît și feciorului minor pe care

î-1 reprezenta, prin înșelăciune și abuz de încredere a vîndut utilajul abatorului

4

contra valorii de 221.000 lei părții vătămate, însușind astfel suma menționată,

acțiunile ei urmînd a fi încadrate în baza art. 195 alin.( 2) Cod penal, ca însușirea

prin escrocherie a bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari.

Totodată, apelul părții vătămate este neîntemeiat.

Inițial, partea vătămată a înaintat acțiune civilă cu valoarea de 221.000 lei.

Ulterior, a cerut excluderea din această valoare a sumei de 42.600 lei ca o datorie a

inculpatei către soții Cașprov, care de fapt nu au atitudine la cazul dat. Chestiunea

existenței datoriei între inculpată, partea vătămată și alte persoane, nu a fost obiect

de cercetare în cadrul cazului. Astfel, nu a fost posibil de apreciat cu exactitate

cuantumul despăgubirii și instanța de fond corect a lăsat acțiunea civilă pentru

soluționare în ordinea prevăzută de procedura civilă.

totală a sentinței și deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel.

Recurentul a invocat că inculpata și partea vătămată au declarat unanim că

bunurile care au fost vîndute și anume: o bestie electrică, un cîntar electric, un

cîntar mecanic, trei utilaje frigorifice de marca „TAL-2107” și nouă uși de fier,

sunt sechestrate și gajate la BC ,,Moldindconbank” SA. Acest fapt este confirmat și

de către Liudmila Bezvuzciac, care fiind contabil-șef la filiala ,,Moldindconbank”

din Florești a declarat, că a primit sume de bani de la SRL ,,Svetlana” pentru

stingerea creditului. La 03.04.2003 Zatic S. era manager principal la SRL

,,Svetlana” și ultima fiind persoana responsabilă de aceste bunuri, cunoscînd

despre faptul, că bunurile care au fost vîndute în baza contractului de vînzare-

cumpărare nr. 896 din 03.04.2003 sînt puse sub sechestru și sunt gajate, fiind și în

litigiu a înstrăinat aceste bunuri lui I. Doboș. Despre faptul, că bunurile care

urmează a fi vîndute sunt gajate și sechestrate i-a fost adus la cunoștință lui I.

Doboș, care a acceptat acest fapt. În acest sens, acțiunile lui Zatic S. nu pot fi

calificate în baza art. 195 alin. (2) Cod penal după semnele calificative - însușirea

în proporții deosebit de mari a bunurilor, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, deoarece careva elemente ale

infracțiunii de escrocherie în acțiunile lui Zatic S. lipsesc.

Relațiile dintre Zatic S. și I. Doboș sunt din categoria unor civile, ce este

confirmat și prin actul juridic - contractul nr. 896 din 03.04.2003, autentificat

notarial.

În cadrul examinării apelurilor în lipsa inculpatei, au fost cercetate probe noi

cu martori și documente, care nu au fost supuse cercetării judecătorești în primă

instanță și cu aceste probe inculpata nu a făcut cunoștință, lipsind de la ședințe ș i

fiind în imposibilitate de a-și realiza dreptul său la apărare, participarea ei fiind una

obligatorie.

Zatic S. a fost extrădată și a ajuns în R. Moldova la 18.04.2014. Ulterior a

fost transportată la IP Florești și la 19.04.2014 i-a fost adusă oficial la cunoștință

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20.02.2008.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 4) și 6) Cod de

procedură penală – judecata a avut loc fără participarea inculpatului, cînd

participarea lui era obligatorie potrivit legii, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

5

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

În conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1), 53 alin. (1) Cod de procedură

penală, la examinarea cauzei penale în instanța de judecată, procurorul este unica

persoană abilitată de drpet cu atribuții de a reprezintă învinuirea în numele statului.

Potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs

sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea

apelului. Conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel. În corespundere cu art.

436 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, cînd hotărîrea este casată numai cu

privire la unele fapte sau persoane ori numai în ce privește latura penală sau civilă,

instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care hotărîrea a fost casată. La

rejudecarea cauzei este interzisă aplicarea unei pedepse mai aspre sau aplicarea

legii privind o infracțiune mai gravă decît numai dacă hotărîrea inițială a fost

casată în baza recursului declarat de procuror sau în interesul părții vătămate din

motivul că pedeapsa fixată era prea blîndă, sau în baza recursului procurorului care

a solicitat aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă.

Instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept enunțate.

Astfel, se atestă că procurorul nu a atacat cu apel sentința instanței de fond

prin care s-a constatat că în acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și prevăzute la art. 195 alin. (2) Cod penal

și, din aceste considerente, acțiunile ei au fost recalificate la art. art. 251, art. 26,

238 Cod penal. Or, declararea de procuror a apelului peste termen și nedeclararea

ulterioară de către el a recursului ordinar, echivalează cu neutilizarea de către

acuzatorul de stat a căilor ordinare de atac în speță (pct. 1-5 din decizie).

Rezultă, că procurorul a fost de acord cu soluția că învinuirea formulată

inculpatei prin rechizitoriu, adică în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, este una

neîntemeiată și a omis să susțină în continuare acuzarea inițială.

Mai mult, instanța de recurs a admis recursul ordinar al părții vătămate,

declarat doar în latura civilă, apelul părții vătămate fiind la fel declarat numai în

latura civilă, și a dispus, prin urmare, rejudecarea cauzei de către instanța de apel

doar în acest aspect (pct. 3.1-6 din decizie).

Astfel, casînd în totalitate sentința instanței de fond, rejudecînd cauza

potrivit regulilor generale și recunoscînd inculpata vinovată de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute la art. 195 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a adoptat o

hotărîre neîntemeiată, deoarece a admis un apel al procurorului declarat peste

termen, fapt confirmat de procuror prin neatacarea deciziei instanței de apel din 22

6

noiembrie 2006 cu recurs ordinar, deci în lipsa reprezentării de către procuror a

învinuirii, în numele statului, a inculpatei pe art. 195 alin. (2) Cod penal (pct. 7 din

decizie).

Pe lîngă aceasta, instanța de apel, în cadrul rejudecării cauzei, a depășit

nefondat limitele în care decizia precedentă a instanței de apel a fost casată de

instanța de recurs doar în latura civilă, și a condamnat inculpata pentru săvîrșirea

unei infracțiuni mai grave, în pofida faptului că hotărîrea inițială nu a fost casată în

baza recursului declarat de procuror sau în interesul părții vătămate din motivul că

pedeapsa fixată era prea blîndă, sau în baza recursului procurorului care a solicitat

aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă.

Pentru aceleași motive, este neîntemeiată și soluția privind respingerea

apelului avocatului M. Belous ca nefondat, instanța de apel neavînd temei legal de

a se pronunța asupra acestui apel, dat fiind că decizia instanței de apel din 22

noiembrie 2006 nu a fost casată la recursul apărării, sau în latura penală (pct. 3-6 din

decizie).

Împrejurările nominalizate relevă că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția de respingere a apelului avocatului M.

Belous ca nefondat și de condamnare a inculpatei în baza art. 195 alin. (2) Cod

penal, adică că apelul procurorului a fost greșit admis.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează parțial hotărîrea atacată și menține hotărîrea primei

instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, se impune soluția casării parțiale a hotărîrii contestate, adică

în partea privind condamnarea inculpatei în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, cu

menținerea sentinței în acest sens.

În rest, decizia contestată urmează a fi menținută, deoarece nu a fost

contestată de partea vătămată, iar apărarea nu a folosit față de sentință căile

ordinare de atac.

Or, apărarea nu a contestat decizia instanței de apel din 22 noiembrie 2006,

prin care apelul ei a fost respins ca declarat peste termen, iar instanța de recurs a

casat decizia menționată doar la recursul ordinar al părții vătămate, ceea ce

echivalează cu neutilizarea de către apărare a căilor ordinare de atac (pct. 3-6 din

decizie).

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

7

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Silviu Burlacu, casează decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2008 în partea privind -

respingerea apelului avocatului M. Belous ca nefondat și admiterea apelului

procurorului A. Popescu, casarea sentinței Judecătoriei Florești din „10 iulie 2007”

și condamnarea inculpatei Zatic Svetlana Afanasie în baza art. 195 alin. (2) Cod

penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții administrative

și management în întreprinderi indiferent de genul de activitate și forma statutară a

acestora pe termen de 5 ani, cu executare în penitenciar pentru femei, cu

schimbarea măsurii preventive în arest, urmînd a fi luată sub gardă din momentul

reținerii - pe motiv că apelul procurorului a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Florești din 10 iulie 2006, în privința

inculpatei Zatic Svetlana Afanasie.

În rest, decizia contestată se menține.

Zatic Svetlana Afanasie urmează a fi eliberată din Penitenciar, dacă nu

execută alte hotărîri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 15 august 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

8