1ra-1223/2014 — Art. 188 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 07 august 2013 Chihaial A.M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. c), d), e) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Chior Alexei Fiodor, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința căruia hotărîrile nu au fost recurate.

Potrivit sentinței, la 02 decembrie 2011, în jurul orei 03.30, prin înțelegerea prealabilă cu Chior A.F. și alte persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, cu scopul sustragerii bunurilor, au pătruns în locuința lui Uzun P.I., amplasată în s. Cazaclia, r-l Ceadîr-Lunga, str. Ostrovschii 27, amenințînd cu un pistol pneumatic de model „Makarov" 11A50493 cal. 4.5 mm/(177) Umarex, i-au atacat pe Uzun P.I., Cuiujuclu (Uzun) I.P. și Uzun F.D., unde le-au aplicat multiple lovituri cu mîinile și picioarele pe toată suprafața corpului, cauzîndu-i: lui Uzun P.I. vătămări corporale medii; lui Uzun F.D. vătămări corporale ușoare; lui Cuiujuclu (Uzun) I.P. vătămări neînsemnate pentru sănătate, după ce deschis au sustras lanțul din aur ce-i aparținea ultimului, astfel cauzîndu-i acestuia daună în mărime de 73.843 lei. Astfel, acțiunile lui Chihaial A.M. au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. c), d), e) Cod penal, adică, tîlhăria, atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe săvîrșită de două sau mai multe persoane mascate, prin pătrundere în locuință cu aplicarea armei și săvîrșite în proporții mari.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Chihaial A.M. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (4) Cod penal, la 10 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, invocînd aprecierea eronată a probelor administrate la caz, ce confirmă vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal. 1

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 martie 2014 a fost admis apelul declarat, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Chihaial A.M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (4) Cod penal, la 9 ani închisoare, în penitenciar de tip închis. Instanța de apel a constatat că, Chihaial A.M. la 02 decembrie 2011, în jurul orei 03.30, prin înțelegerea prealabilă cu Chior A.F., Stefoglo R. și alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, cu scopul sustragerii bunurilor, au pătruns în locuința lui Uzun P.I., din s. Cazaclia, r-l Ceadîr-Lunga, str. Ostrovschii 27, amenințînd cu un pistol pneumatic de „Makarov" 11A50493 cal. 4.5 mm/(177) Umarex, i-au atacat pe Uzun P.I., Cuiujuclu I.P. și Uzun F.D., aplicîndu-lelovituri cu mîinile și picioarele pe toată suprafața corpului, cauzîndu-i lui Uzun P.I. leziuni corporale; lui Uzun F.D. leziuni corporale ușoare; precum și lui Uzun I.P. vătămarări neînsemnate pentru sănătate; după ce deschis au sustras lanțul din aur, astfel cauzîndu-i acestuia daună în mărime de 73.843 lei. Curtea de Apel a conchis că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută, se confirmă printr-un șir de probe verificate de aceasta și apreciate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, și descrise desfășurat în decizia sa adoptată. Instanța de apel a menționat că părțile vătămate Uzun F.D. și Uzun P.I. în ședința instanței de apel au confirmat declarațiile date de ei în cadrul penale și în ședința primei instanțe. Au fost apreciate critic declarațiile inculpatului, precum că el nu a participat la comiterea infracțiunii incriminate, or acestea sunt în contradicție cu materialul probatoriu acumulat în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei în primă instanța. Or, instanța de apel a constatat că acțiunile lui Chihaial A.M. urmează a fi calificate în baza art. 188 alin.(4) Cod penal, cu indicii ,,tîlhăria, atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvîrșit de două sau mai mu persoane mascate prin pătrundere în locuință cu aplicarea, armei și săvîrșite în proporții mari".

Decizia instanței de apel se contestă, cu recurs de către avocatul Turculeț M., în numele inculpatului, în care se solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocînd: - la baza deciziei s-a pus procesul verbal de autodenunțare al lui Stefoglo R. și procesul-verbal de audiere al lui în situația în care acesta a fost recunoscut iresponsabil; - instanța de apel face referire la notificarea Camerei de Comerț și Industrie, cu privire la prețul lănțișorului de aur, nefiind efectuată expertiza merceologică; - inculpatului i-au fost încălcate drepturile la urmărirea penală.

Inculpatul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către procuror, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea deciziei 2 instanței de apel, deoarece aceasta cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală a examinat cauza sub toate aspectele, probelor prezentate le-a dat o apreciere corectă și just a ajuns la concluzia încadrării acțiunilor inculpatului în baza art. 188 alin.(4) Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul în recursul său invocă dezacordul cu recalificarea acțiunilor inculpatului de către instanța de apel din art. 188 alin.(2) lit.c), d), e) în art. 188 alin.(4) Cod penal. La acest capitol Colegiul constată că instanța de apel analizînd un cumul de probe administrat la dosar și verificat de aceasta a conchis întemeiat că la adoptarea sentinței instanța de fond a dat o apreciere unilaterală probelor administrate, și incorect a ajuns la concluzia prin care a fost recunoscut vinovat Chihaial A.M. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit.c), d), e) Cod penal. În opinia Colegiului, instanța de apel just a luat în considerație declarațiile inculpatului date în cadrul urmăririi penale, or aceste sunt în concordanța cu declarațiile părților vătămate și materialele cauzei. Pretinsele încălcări, admise de organul de urmărire penală la interogarea lui în calitate de bănuit nu au fost constatate. Colegiul consideră justificată și concluzia instanței de apel, precum că a fost dovedit și faptul sustragerii de la partea vătămată Uzun I. (Șelcunov) a lanțului din aur în sumă totală de 73.843 lei ce-i aparține ultimului, menționînd în acest sens declarațiile lui Chihaial A.M., în calitate de bănuit, declarațiile părților vătămate Uzun I. (Șelcunov), Uzun P. și Uzun F., martorilor Terzi V.A. și Chiosea L.I., precum și actul de predare benevolă a lanțului de aur de fratele inculpatului Chior A.F. - Ghior G. Conform concluziei expertului Camerei de Comerț și Industrie din 08 decembrie 2011 rezultă că prețul comercial a lanțului din aur, care a fost predat de Chior G. constituie 73.843 lei. Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 08 decembrie 2011 lanțul din aur a fost recunoscut drept corp delict și anexat la cauză. Astfel, Colegiul constată că notificarea Camerei de Comerț și Industrie, cu privire la prețul lănțișorului de aur, este corectă și legală, emisă de un organ abilitat, specializat și eliberată nu din propria inițiativă, ci ca răspuns la ordonanța ofițerului de urmărire penală din 08 decembrie 2011, pe cauza dată. Mai mult ca atît, prețul lănțișorului de aur a fost menționat și susținut de către partea vătămată Uzun I. (Șelcunov), în jurul sumei de 7500 dolari SUA, fapt ce a dus la respingerea argumentului recurentului cu referire la netemeinicia notificării menționate. Alt argument invocat în recurs este aprecierea declarațiilor lui Stefoglo R. în calitate de bănuit, în situația în care el este recunoscut iresponsabil. La acest argument 3 Colegiul menționează că, în decizia Curții de Apel din 27 martie 2014, în șirul de probe verificat de instanță, la rînd cu alte probe sunt enumerate și procesul-verbal de autodenunțare prezentat de către Stefoglo R. din 04 decembrie 2011 și procesul-verbal de audiere suplimentară a bănuitului Stefoglo R. din 05 decembrie 2011 (f.d. 290, v.4). Însă Colegiul evidențiază că, instanța de apel de fapt nu le-a descris, cu argumentarea circumstanțelor ce confirmă aceste probe. Instanța de apel în argumentarea concluziei sale privind vinovăția inculpatului, s-a axat nu pe acestea probe, dar pe altele, argumentate detaliat, care sunt în coroborare, cum ar fi: declarațiile lui Chihaial A.M. în calitate de bănuit, părților vătămate Uzun I. (Șelcunov), Uzun P. și Uzun F., martorilor Terzi V.A. și Chiosea L.I., precum și actul de predare benevolă a lanțului de aur de către Ghior G. Mai mult ca atît, Colegiul specifică faptul că partea apărării nu a declarat apelul, cu criticele aduse situației faptice stabilite de instanța de fond, ea a declarat recurs invocînd dezacordul cu calificativul prevăzut la alin. (4) al art. 188 Cod penal – proporții mari, fapt legat de valoarea obiectului de aur sustras. Astfel, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 188 alin.(4) Cod penal, nu rezultă din declarațiile lui Stefoglo R., declarat iresponsabil, ci din valoarea obiectului sustras - 73.843 lei, fapt ce a dus la neincidența argumentului invocat în cazul supus judecării. Critica recurentului în sensul că inculpatului i-au fost încălcate drepturile la urmărirea penală, este de asemenea neîntemeiată, fapt în viziunea Colegiului dezbătut argumentat de către instanța de apel în decizia sa, și anume că, inculpatul și avocatul acestuia, constatînd încălcarea drepturilor și libertăților sale constituționale, nu au fost lipsiți de dreptul, de a contesta în temeiul art.313 Cod de procedură penală, legalitatea acțiunilor procesuale ale organului de urmărire penală, ceea ce nu s-a efectuat. De asemenea, instanța de apel constatînd că la etapa finisării urmăririi penale, după prezentarea materialelor cauzei penale inculpatului și avocatului acestuia, careva cereri sau demersuri nu au fost înaintate, corect a conchis că, dînșii au pierdut dreptul de a contesta acțiunile menționate, nefiind respectate prevederile art. 251 alin.(4) Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul reține că încălcările menționate nu au fost invocate la etapa corespunzătoare. Mai mult, apărătorul în textul recursului declarat nu a dezvăluit sensul încălcărilor invocate, iar la etapa examinării apelului inculpatul a declarat că nu a fost supus unor influențe fizice și psihice. Deci, verificînd temeinicia cerințelor formulate de recurent în raport cu materialele cauzei penale, instanța de recurs constată că acestea nu și-au găsit confirmare. Rezumînd cele menționate Colegiul atestă faptul că, Curtea de Apel a efectuat o analiză amplă asupra tuturor circumstanțelor cazului supus judecării, ajungînd la ferma convingere despre vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(4) Cod penal, stabilind cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate în mărime de 73.843 lei. În recursul declarat, recurentul a invocat prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Însă, presupusele erori de drept nu au fost stabilite la examinarea recursului, fapt care ar da temei de implicare a instanței de recurs în 4 sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 martie 2014, de către avocatul, Turculeț Mariana, în numele inculpatului, Chihaial Alexandr Mihail, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 5