1ra-1141/2014 — 27, 145 al. 3

1ra-1141/2014 — 27, 145 al. 3 (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1141/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători –Vladimir Timofti, Ion Guzun, Iurie Diaconu, Oleg Sternioală

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu

Ciobanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

martie 2014 și partea vătămată Ion Berzoi, împotriva sentinței judecătoriei Anenii

Noi din 18 iunie 2007 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

martie 2014, în cauza penală în privința lui,

Ghețan Ion Nicon, născut la 06 octombrie 1954,

originar și domiciliat în r-nul Anenii Noi, s. Hîrbovăț,

Hîncu Igor Simion, născut la 03 februarie 1973,

originar din s. Volontiri, r-nul Ștefan Vodă, domiciliat

în r-nul Anenii Noi, s. Hîrbovăț,

Datele referitorare la termenul de examinare al

cauzei:

(prima instanță)

23 iunie 2010 pînă la 11 mai 2012 ; de la 21 martie

2013 pînă la 03 martie 2014 (instanța de apel)

2008; de la 08 octombrie 2012 pînă la 05 februarie

2013; de la 27 mai 2014 pînă la 02 iulie 2014

(instanța de recurs)

(instanța de recurs extraordinar)

C O N S T A T Ă :

încetarea procesului penal în privința lui Ghețan I. și Hîncu I. învinuiți în baza art.

42 alin. (4), 145 alin. (3) lit. e), f), m) Cod penal, în legătură cu renunțarea de bună

voie de la săvîrșirea infracțiunii.

1

Hîncu I. a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 290 alin. (l) Cod

penal din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Acțiunea civilă a părții vătămate I. Berzoi prin care s-a solicitat încasarea

prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată.

primarul Ion Ghețan și juristul primăriei s. Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi, Igor Hîncu

pe de o parte și vice primarul aceleași localități, Iurii Cerneavschi și consilierul

consiliului sătesc, Ion Berzoi, pe de altă parte, s-au stabilit relații ostile.

Relațiile ostile între părți au devenit mai încordate începând cu 24 iunie 2005

când a fost convocată ședința extraordinară a Consiliului sătesc Hîrbovăț la care un

grup de consilieri printre care și Ion Berzoi au solicitat revocarea primarului Ion

Ghețan.

Decizia Consiliului sătesc Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi, a fost anulată prin

hotărârea Judecătoriei Anenii Noi.

Imediat după acesta, juristul primăriei Hîrbovăț - Igor Hîncu, a înaintat un șir

de demersuri adresate organelor de urmărire penală împotriva lui Ion Berzoi, care nu

s-au adeverit fiind adoptate hotărâri de neînceperea urmăririi penale.

La rândul său, procuratura r-nul Anenii Noi, a înaintat în judecătoria Anenii

Noi două ordonanțe cu privire la intentarea procedurii administrative în privința lui

Igor Hîncu, care l-a calomniat pe Ion Berzoi și în privința lui Ion Berzoi care l-a

injurat pe Igor Hîncu, ambii fiind sancționați administrativ. Totodată relațiile ostile

între părți nu au dispărut.

În perioada lunilor februarie - iunie 2006, Veaceslav Berzoi, care este nepotul

lui Iurii Cerneavschi, deseori intra în biroul primarului cu probleme legate de

înstrăinarea terenului. Pe lângă problemele date, încerca să discute chestiuni legate

de relațiile între Ghețan I. pe de o parte și Cerneavschi I. și Ion Berzoi pe de altă

parte.

Astfel, în luna iunie 2006, Veaceslav Berzoi având intentia de a-1 provoca pe

Ghețan I., i-a comunicat că Ion Berzoi are un plan pentru a-1 lichida, iar pe Hîncu I.

să-l maltrateze. Peste două - trei săptămâni Veaceslav Berzoi din nou a intrat la

primărie și din nou a reluat conversația despre Ion Berzoi adăugând, că este dispus

să se ocupe de omorul lui Ion Berzoi. Ghețan I. a refuzat propunerea lui Veaceslav

Berzoi.

În luna august 2006 Hîncu I. a plecat cu Veaceslav Berzoi pentru a se întâlni

cu persoana neidentificată pe nume „Igor”, care presupus urma să-l asasineze pe

Ion Berzoi. Igor Hîncu i-a comunicat lui „Igor” că, nu dorește asasinarea lui Ion

Berzoi deoarece pe Veaceslav Berzoi îl așteaptă pușcăria. ~

Astfel, Igor Hîncu și Ion Ghețan au renunțat de bună voie la săvârșirea

infracțiunii.

La 16 octombrie 2006 Veaceslav Berzoi și Eugeniu Teacă au încercat din nou

să-i provoace pe Ghețan I. și Hîncu I. la comiterea infracțiunii.

La 31 octombrie 2006, în timpul nopții, Veaceslav Berzoi și Eugeniu Teacă,

sub controlul colaboratorilor MAI au înscenat asasinarea lui Ion Berzoi și sub acest

pretext cereau bani de la Ghețan I. și Hîncu I.

Tot în aceeași seară Ghețan I. și Hîncu I. au fost reținuți de către colaboratorii

MAI.

2

2.1 De către organul de urmărire penală inculpații au fost învinuiți pentru

faptul că, Hîncu I. și Ghețan I. au convenit cu cet. V. Berzoi, ca pentru o

recompensă de 1500 Euro, acesta să organizeze executarea omorului lui I. Berzoi.

La rîndul său, V. Berzoi, avînd scopul verificării intențiilor criminale ale lui

Hîncu I. și Ghețan I. și-a dat acordul.

La 15 august 2006, în apropierea s. Hîrbovăț, Hîncu I. întru confirmarea

intenției sale și a lui Ghețan I. și în scopul de a-l determina pe V. Berzoi să

organizeze executarea omorului lui I. Berzoi, i-a transmis lui V. Berzoi și unei

persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, cu prenumele „Igor”,

suma de 700 dolari SUA în calitate de avans a recompensei promise pentru

organizarea și executarea omorului lui I. Berzoi.

Ulterior, V. Berzoi, convingîndu-se de intențiile criminale ale lui Hîncu I. și

Ghețan I., renunțînd benevol de a săvîrși infracțiunea, i-a comunicat despre aceasta

părții vătămate I. Berzoi, împreună cu care au sesizat organul de urmărire penală.

La 31 octombrie 2006, sub controlul colaboratorilor MAI și sub pretextul că I.

Berzoi a fost omorît, V. Berzoi le-a cerut lui Hîncu I. și Ghețan I. restul banilor

promiși. Ultimii, fiind informați în prealabil, din alte surse, că I. Berzoi ar fi fost

omorît și fiind convinși că și-au îndeplinit scopul urmărit, au fost de acord ca a doua

zi să-i transmită restul banilor.

În așa mod, inculpații au fost puși sub învinuire pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 42, alin. (4) și 145, alin. (3), lit. e), lit. f) și m) Cod penal,

adică instigarea la omorul unei persoane, săvîrșită cu premeditare, asupra unui

reprezentat al autorității publice în legătură cu îndeplinirea de către acesta a

obligațiilor de serviciu, de două persoane și la comandă.

Totodată Hîncu I. a mai fost pus sub învinuire pentru faptul că, în

circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, a procurat 2 cartușe-

calibru 7,62 mm, care au fost depistate și ridicate în procesul efectuării percheziției

din 01 noiembrie 2006 în incinta Primăriei s. Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi, în biroul

de serviciu comun al funcționarilor Primăriei, în masa lui de lucru, care conform

raportului de expertiză nr. 2088 din 08 noiembrie 2006 s-au constat a fi muniții cu

lovitură centrală, confecționate în condiții de uzină și sunt destinate pentru

efectuarea tragerii din diferite pistoale automate și mitraliere.

Astfel, Hîncu I. a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 290 alin. (1) Cod penal, adică purtarea, păstrarea și procurarea munițiilor fără

autorizația corespunzătoare.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care Ghețan I. și Hîncu I. să fie condamnați conform învinuirii

formulate, în baza art. 27, 42,145 alin.(3) lit. c), f), m) Cod penal, stabilindu-le a cîte

18 ani 9 luni închisoare și lui Hîncu I. în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, să-i fie

stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 19 ani închisoare. Procurorul a mai solicitat încasarea în mod

solidar de la inculpați în folosul părții vătămate a prejudiciului moral în mărime de

1.500.000 lei și casarea încheierii judiciare din 08 mai 2007, privind declararea

nulității unor acte procesuale, ca fiind una ilegală;

3

- partea vătămată I. Berzoi, care a solicitat casarea acesteia și condamnarea

inculpaților conform învinuirii formulate deoarece probele cercetate pe cauză

incontestabil dovedeau vinovăția lor;

- avocatul V. Nagacevschi în numele inculpaților, care a solicitat casarea

acesteia în partea încetării procesului penal prin liberarea de răspundere penală în

legătură cu renunțarea de bună voie la infracțiune, rejudecarea cauzei și pronunțarea

a unei hotărîri noi de achitare.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de avocatul V. Nagacevschi în

numele inculpaților și ca inadmisibil în latura penală apelul părții vătămate I.

Berzoi. S-a admis în parte apelul procurorului, s-a casat sentința, s-a rejudecat cauza

pronunțîndu-se o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care, Hîncu I. a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art.209 alin. (l) Cod

penal pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat și în baza art. 390 alin. (2) Cod

de procedură penală a fost obligat organul de urmărire penală să continue urmărirea

penală pentru identificarea făptuitorului în astă parte. Hîncu I. și Ghețan I. au fost

condamnați în baza art. 27, 42 alin. (4), 145 alin. (3) lit. e), f), m) Cod penal,

stabilindu-le pedeapsa cu aplicarea art. 81 alin. (3) Cod penal a cîte 18 ani și 7 luni

închisoare.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca

nefondată.

- procuror, care, invocînd art. 427 alin. (l) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea parțială a acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în partea achitării

lui Hîncu I. de sub învinuirea înaintată în baza art. 290 alin. (1) Cod penal;

- partea vătămată, care a solicitat, casarea parțială a acesteia în latura civilă și

încasarea prejudiciului moral în sumă de 1500 000 lei.

- avocat în numele inculpaților și inculpatul Ghețan I., care, invocînd art. 427

alin. (l) pct. 3), 6) Cod de procedură penală, au solicitat casarea acesteia și a

sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei într-un alt complet de judecată;

decembrie 2008, s-a dispus admiterea recursurilor declarate, cu casarea parțială a

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

căreia acțiunile lui Ghețan I. și Hîncu I. au fost reîncadrate din prevederile art. 27,

42 alin.(4), 145 alin.(3) lit. e), f), m) Cod penal, în cele ale art. 26 alin. (1), 42 alin.

(4), art. 145 alin. (3) lit. e), f), m) Cod penal, stabilindu-le pedeapsă a cîte 8 ani 6

luni închisoare pentru fiecare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Hîncu I. s-a considerat achitat de sub învinuirea în baza art. 290 alin. (1) Cod

penaql, pentru că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă a lui I. Berzoi s-a admis în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

În rest decizia a fost menținută.

în numele ambilor inculpați, solicitînd casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi din

18 iunie 2007, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie

4

2008 și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02 decembrie

2008, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, menționînd că

acestea sunt ilegale.

dispus admiterea recursul în anulare declarat, cu casarea deciziilor instanțelor de

apel și recurs ordinar și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

fost admise apelurile declarate, casată sentința, în afara motivelor invocate și

cererilor formulate, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus încetarea procesului

penal pe învinuirea adusă în baza art. 27, 145 alin. (3) lit. c), f), m) Cod penal,

potrivit art. 391 alin. (1) p. 6 ) Cod de procedură penală.

Inculpatul Hîncu I. a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Potrivit art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost lăsată fără

soluționare acțiunea civilă a părții vătămate I. Berzoi către Hîncu I. și Ghețan I., fapt

ce nu-1 împiedică pe acesta de a o intenta în ordinea procedurii civile.

- procuror, care a solicitat casarea totală a acesteia, cu remiterea cauzei penale

la rejudecare în instanța de apel. Procurorul a motivat, că au fost încălcate

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură;

- partea vătămată, care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei penale

la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată;

- avocat în numele inculpaților, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare a inculpaților, în baza art. art. 27, 42 alin. (4), 145 alin.

(3) lit. e), f) și m) Cod penal, motivînd recursul în baza prevederilor art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

februarie 2013, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată decizia și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

instanței de apel era neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece nu corespundea

prevederilor art. art. 414, 417 Cod de procedură penală, greșit interpretîndu-se și

aplicîndu-se prevederile legislației procesual-penale.

Astfel, întru argumentarea soluției sale, instanța de apel facînd referire la art.

21 din Constituția R.M. și art.7 și 22 Cod de procedură penală, a invocat faptul

expirării de drept a calității de bănuit a lui Hîncu I. și Ghețan I. pînă la punerea lor

sub învinuire.

În special instanța de apel a făcut referire la art. 63 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, în conformitate cu ce, calitatea procesuală de bănuit pentru

persoanele reținute nu putea dura mai mult de 72 ore și la art. 63 alin. (3) Cod de

procedură penală, potrivit căruia, la momentul expirării, după caz, a unui termen

indicat în alin. (2) al aceluiași articol, organul de urmărire penală era obligat să

elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă

5

aplicată în privința lui, dispunînd scoaterea lui de sub urmărire, sau punerea lui sub

învinuire.

Instanța de recurs a considerat o asemenea interpretare și aplicare a legii

eronată și neîntemeiată, deoarece într-adevăr, potrivit prevederilor art. 63 alin. (2)

pct. 1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală nu era în drept să

mențină în calitate de bănuit persoana reținută mai mult de 72 de ore, însă potrivit

materialelor cauzei penale, la expirarea termenului de 72 de ore, Hîncu I. și Ghețan

I. nu mai erau persoane reținute, ci arestate preventiv ca bănuiți.

Prin urmare, calitatea de bănuit nu a încetat de drept în temeiul art. 63 alin. (6)

Cod de procedură penală (actualmente exclus), iar art. 63 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală nu avea tangență în speță, avînd în vedere că procurorul, reieșind

din circumstanțele cauzei și constatînd necesitatea de a alege în privința bănuiților

măsura preventivă - arestarea preventivă, pînă la expirarea termenului de reținere de

72 ore, a înaintat în acest sens demersuri judecătorului de instrucție în conformitate

cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală, care prevede expres și clar în alin.

(l) că, constatînd necesitatea de a alege în privința bănuitului măsura arestării

preventive sau a arestării la domiciliu, procurorul, din oficiu sau la propunerea

ofițerului de urmărire penală, înaintează în instanța judecătorească un demers

privind alegerea măsurii preventive.

În urma examinării demersurilor, judecătorul de instrucție în conformitate cu

prevederile art. 307 alin.(4) și (5) Cod de procedură penală a eliberat în privința

bănuiților Hîncu I. și Ghețan I. mandate de arestare pe un termen de 10 zile.

Mai mult ca atît, potrivit prevederilor alin. (5) al art.307 Cod de procedură

penală, termenul ținerii în stare de arest a bănuitului nu va depăși 10 zile.

Prin urmare, legiuitorul a oferit posibilitatea menținerii în calitate de bănuit a

persoanei pînă la 10 zile, în cazul în care în privința persoanei reținute, pînă la

expirarea termenului de 72 de ore, a fost aplicat arestul, ceea ce și s-a întîmplat în

cazul dat, procurorul înaintînd învinuirea inculpaților în interiorul termenului de 10

zile.

De asemenea a fost considerată neîntemeiată, cu referire la speță și trimiterea

instanței de apel la art.63 alin. (3) Cod de procedură penală (citat mai sus), deoarece

la expirarea termenului de 72 de ore Hîncu I. și Ghețan I. nu mai erau bănuiți

reținuți ci arestați, dispărînd astfel obligația organului de urmărire penală, ca în

interiorul acestui termen (72 ore), să elibereze reținuții ori să revoce, în modul

stabilit de lege, măsura preventivă neprivativă de libertate, dispunând scoaterea lui

de sub urmărire sau punerea lor sub învinuire.

S-a constatat că instanța de apel a neglijat prevederile art. 63 alin. (5) Cod de

procedură penală, care prevedea expres momentul încetării calității de bănuit și

anume, calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reținutului, revocării

măsurii preventive aplicate în privința lui ori, după caz, anulării ordonanței de

recunoaștere în calitate de bănuit și scoaterii lui de sub urmărire, sau din momentul

emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanței de punere sub învinuire.

Din materialele cauzei rezulta că bănuiții Hîncu I. și Ghețan I. nu au fost

eliberați ci arestați și, prin urmare, calitatea lor ca bănuiți nu putea înceta la

expirarea termenului de 72 de ore, ea (calitatea procesuală de bănuit) încetînd corect

6

la momentul punerii sub învinuire a arestaților sus-numiți, în interiorul termenului

de 10 zile.

Prin astfel de interpretări și aplicări eronate ale prevederilor articolelor sus-

menționate din Codul de procedură penală, instanța de apel a neglijat și practica

judiciară formată la examinarea cauzelor penale, conform căreia în cazul în care s-

a dispus arestarea bănuitului, termenul pentru punerea sub învinuire a acestuia se

extinde pînă la expirarea termenului de arest.

Mai mult, instanța de recurs a indicat că motivarea deciziei instanței de apel în

partea încetării procesului penal pe motiv că există circumstanțe care exclud

tragerea la răspundere penală era bazată pe interpretarea eronată și tendențioasă a

legii procesual penale și respectiv ducea la formarea unei practici judiciare vicioase

în acest sens.

Din lucrările cauzei s-a constatat că toate acțiunile procesuale au fost

efectuate în termenul de urmărire penală, deoarece prevederile art. 307 alin. (5) Cod

de procedură penală stipulează că termenul ținerii în stare de arest a bănuitului nu

va depăși 10 zile.

Prin Hotărârea Curții Constituționale Nr. 26, din 23.11.2010, publicată în

Monitorul Oficial Nr. 235-240, din 03.12.2010 a fost declarat drept neconstituțional

alin. (6) al art. 63 din Cod de procedură penală.

Astfel, pînă la data declarării neconstituționale a prevederilor art. 63 alin. (6)

Cod de procedură penală, acesta stipula că, „dacă pînă la expirarea termenilor

indicate în alin. (2), nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau

punerea sub urmărire, calitatea de bănuit încetează de drept. Încetarea de drept a

calității de bănuit în legătură cu expirarea termenilor indicate în alin. (2), în cazul

acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub

învinuire pentru același fapt”.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) al Legii cu privire la Curtea

Costituțională „Actele normative sau unele părți ale acestora declarate

neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărîrii

respective a Curții Constituționale”.

Astfel, rezulta că, efectele recunoașterii neconvenționalității prevederilor art.

63 alin. (6) Cod de procedură penală, sub aspectul jurisprudenței CtEDO, spre

deosebire de cazul recunoașterii neconstituționalității lor, se răsfrîng asupra

situațiilor de fapt nu de la momentul stabilirii circumstanțelor de drept, ci din

momentul adoptării textului legal pus în discuție.

Anume asupra acestor norme instanța de apel a omis să se expună, apreciind

ca veridice doar concluziile sale din oficiu.

În atare situație calitatea de bănuit a inculpaților a încetat de drept la expirarea

termenului de 72 ore, fiind înaintată învinuirea fără a-i recunoaște suplimentar în

calitate de bănuiți, deoarece prevederile art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală

permiteau la acel moment efectuarea acestor acțiuni procesuale.

Prin urmare, reieșind din cele expuse mai sus, rezulta că declararea

neconstituționalității primei propoziții a alin. (6) al art. 63 Cod de procedură penală

nu putea avea drept cauză, încetarea urmăririi penale în baza art. 391 alin. (l) pct. 6)

și art.332 alin. (1) raportat la art.275 pct. 9) Cod de procedură penală, deoarece prin

simpla încetare de drept a calității de bănuit și omisiunea emiterii unui act procesual

7

în acest sens nu s-a încălcat principiul expus la art. 22 Cod de procedură penală, care

consacră dreptul de a nu fi urmărit, judecat și pedepsit de două ori pentru una și

aceiași faptă și nu afecta admisibilitatea probelor în sensul art. 94-95 Cod de

procedură penală, dacă aceste prevederi au fost respectate.

De asemenea, instanța de apel, a mai făcut trimitere și la încălcarea

prevederilor art. 21 și art. 104 alin. (l) Cod de procedură penală, motive care nu

aveau nici un suport probatoriu, deoarece nu au lezat drepturile inculpaților, iar

acestea nu au invocat nici la urmărirea penală, nici în instanța de fond, nici în apel

că le-au fost încălcate drepturile și nu au solicitat declararea nulă a lor. Mai mult,

ultimii nu au recunoscut vina și nu s-au autoincriminat, or, instanța de apel, fiind la

faza de rejudecare după instanța de recurs, din oficiu și tendențios a constatat și

declarat nule aceste acte procesuale.

Potrivit art. 414 alin. (1), (3), 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în

care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului.

După cum rezulta din conținutul deciziei instanței de recurs din 29 martie

2010, la rejudecarea cauzei instanța de apel urma să se expună asupra tuturor

motivelor invocate în apelul și recursul ordinar al procurorului și ale tuturor

apelanților și recurenților.

Însă, ignorînd prevederile normelor procedurale enunțate, instanța de apel nu

a îndeplinit indicațiile instanței de recurs, astfel, nu s-a pronunțat asupra nici unui

motiv invocat de către procuror în apel și recurs ordinar, nici asupra motivelor

deciziei Curții Supreme de Justiție ce au stat la baza casării deciziei anterioare a

instanței de apel.

Astfel, instanța de apel a comis erori de drept cuprinse în temeiurile prevăzute

în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ce a condus la admiterea

recursului procurorului și a părții vătămate cu casarea deciziei instanței de apel și

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, întrucît erorile judiciare nu puteau

fi corectate în instanța de recurs.

La fel, a fost admis și recursul avocatului în numele inculpaților, întrucît o

eventuală respingere a lui ar afecta dreptul la un proces echitabil al inculpaților și

accesul lor la actul de justiție.

2014, care a fost pronunțată integral la 15 aprilie 2014, au fost respinse ca nefondate

apelurile procurorului și ale părții vătămate și admis apelul avocatului în numele

inculpaților, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpații au fost achitați de sub învinuirea în baza

art. art. 27, 42 alin. (4), 145 alin. (3) lit. e), f) și m) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptului infracțiunii.

fond, la aprecierea probelor, nu a ținut cont de prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, concluzie care se întemeia pe întreaga sistemă de probe analizată și apreciată

în cadrul ședințelor instanței de apel.

Totodată instanța de apel a apreciat că alegațiile privind nevinovăția

inculpaților erau consecvente și corespundeau adevărului, deoarece se confirmau pe

deplin și coroborau cu declarațiile martorilor Hîncu Victoria, Vrabie Ivan,

8

Verebceanu Vladimir, Calmîc Ana, Purcica Sergiu, Garștea Veaceslav, Larionov

Vasile, Eduard și Spartac, Ceban Gheorghe, Radu Dumitru, Dogari Liuba, Purice

Iurie, Larionov Timofei și demonstrau cu certitudine că anume Veaceslav Berzoi a

acționat atît din propria inițiaivă, cît și la indicațiile lui Cerneavschi I., Berzoi I., și

Curbet Vorfolomei, pentru a înscena comiterea omorului la comandă a lui Berzoi I.

de către inculpați și că anume ultimul se străduia să-l împiedice pe Ghețan I. să

exercite mandatul de primar în s. Hîrbovăț.

La fel, versiunea sus vizată se confirma și prin declarațiile martorilor Zatic

Ana, Lungu Elena, Sertinean Ghenadie și Zinchevici Natalia, care mai confirmau și

faptul că inculpații, pe lîngă lipsa intenției de comitere a omorului lui Berzoi I., au

avut chiar intenția de a-l demasca pe acesta, care încerca de a-l înlătura pe Ghețan I.

din funcția de primar al s. Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi, prin înscenarea propriului

omor la comandă de către inculpați.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Berzoi I., a

martorilor Berzoi V., Teacă E., Cerneavschi I și Curbet V., deoarece s-a stabilit că

aceștia erau în relații ostile cu inculpații, iar declarațiile martorilor Berzoi V. și

Teacă E. nu puteau constitui suport probatoriu pentru condamnarea inculpaților

deoarece erau contradictorii, aceștia la diferite etape ale procesului penal depunînd

declarații diferite referitor la suma promisă pentru presupusul omor – între 1500

dolari SUA și 1500 euro; suma avansului – între 800, 700 și 300 dolari SUA;

momentul primirii hotărîrii interceptării convorbirilor inculpaților; stabilirea cu

certitudine a faptului că dictofonul nu a fost procurat în perimetrul locului indicat

de către Berzoi V.; existența contradicțiilor esențiale din care rezulta că cele expuse

de către ultimul nu se confirmau cu cele expuse de către Teacă E.

În acest sens, dubiile cu privire la autenticitatea acestor declarații, nu au putut

fi înlăturate și au fost interpretate în favoare inculpaților.

Acuzatorul de stat a mai invocat un șir de probe materiale administrate în

cauza dată, la ce instanța de apel a constatat că prin prisma art. art. 6 pct. 29 și 251

alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de fond a considerat nule prin încheierea

sa din 08 mai 2007 (V. II, f.d. 478-483), următoarele acte procedurale:

- procesul-verbal de interceptare a convorbirilor din 01.11.2006, procesul-

verbal de examinare a obiectuli din 01.11.2006, precum și interceptările examinate

în baza acestor documente (V. I. f.d. 40-46); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 01.11.2006 și imprimarea video examinată în baza acestui proces-

verbal (V. I, f.d. 47); ordonanța ofițerului de urmărire penală din 13.11.2006 cu

privire la recunoașterea înregistrărilor operative de imagini video și interceptarea

convorbirilor audio drept mijloace de probă și anexate la cauza penală (V. I, f.d. 48);

procesul-verbal de percheziție în Primărie din 01.11.2006 (V. I, f.d. 92); procesele-

verbale de audiere a bănuitului Ghețan Ion din 01.11.2006 (V. I, f.d. 115-116);

procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșire a

infracțiunii ( V. I, f.d. 114); interceptările neautorizate efectuate de către Berzoi V.

În acest context, instanța de apel a indicat că încheierea sus vizată este în

vigoare și pînă în prezent, iar referirea procurorului și părții vătămate la careva

înregistrări audio, din conținutul cărora, presupus rezulta că inculpatul Ghețan I. ar

fi comandat omorul lui Berzoi I. nu era fondată și nu putea fi probată prin careva

probe legale, astfel fiind respinse.

9

S-a mai menționat și faptul că din conținutul declarațiilor martorilor Teacă E.

și Berzoi V. rezulta că mai exista un executor al presupusului omor la comandă (o

persoană neidentificată pe nume Igor). Acesta potrivit versiunii acuzării de stat a

primit avansul în vederea omorului lui Berzoi I. și s-ar putea ca și la momentul de

față să execute omorul. În asemenea circumstanțe, organul de urmărire penală nu a

efectuat careva acțiuni procesuale pentru identificarea acestei persoane, nu a

disjungat dosarul penal în privința lui, iar partea vătămată nu a depus nici o cerere

privind stabilirea indentității persoanei, care ar fi executorul omorului lui. Toate

aceste circumstanțe au determinat instanța de apel să constate că provocarea a fost

organizată și înscenată de către Berzoi V., care a acționat atît din inițiativă proprie,

cît și la indicațiile lui Cerneavschi I., Berzoi I și Curbet V.

În concluzie, instanța de apel a indicat că atît la urmărirea penală, cît și la faza

cercetărilor judecătorești, partea acuzării nu a prezentat probe concludente,

pertinente și utile care ar fi demonstrat intenția inculpaților în săvîrșirea

infracțiunilor incriminate, constatînd necesitatea dispunerii achitării inculpaților pe

învinuirea în baza art. art. 27, 42 alin. (4), 145 alin. (3) lit. e), f) și m) Cod penal, din

motiv că nu s-a constatat existența faptului infracțiunii.

care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 13 mai 2014 și

care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea parțială a acesteia în privința lui Ghețan Ion și Hîncu Igor, cu

remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat indică că contrar argumentelor

expuse de către instanțele de judecată în hotărîrile sale, vina inculpaților se

dovedește pe deplin prin declarațiile părții vătămate Berzoi I., martorilor Berzoi V.,

Teacă E., Cerneavschi I., Curbet V., Berzoi T., Calmîc A. și Garștea V., cît și prin

probele materiale anexate la dosar.

La fel, procurorul consideră că probele acuzării au fost ignorate, instanțele

judecătorești limitîndu-se la declarațiile inculpaților, care nu și-au recunoscut vina,

iar motivul că ar fi fost o provocare din partea organelor de drept nu este

argumentată de către instanța de apel, această instanță limitîndu-se doar la

descrierea noțiunii de provocare și la unele exemple din jurisprudența CtEDO, fără a

indica care anume acțiuni și ale cui constituie provocare.

Privitor la învinuirea inculpatului Hîncu I. în baza art. 290 alin. (1) Cod penal,

procurorul opinează că instanțele de judecată nu au analizat și nu au dat apreciere

corectă probelor administrate în acest sens și greșit au concluzionat că la masa de

lucru a inculpatului au avut acces mai multe persoane, în așa mod nefiind dovedită

vinovăția ultimului.

Astfel, se indică că printre alte lucruri ce aparțin inculpatului, în masa sa au

fost depistate și munițiile respective, iar faptul că acesta și martorii Calmîc, Secară

și Vrabie indică că la acea masă au avut acces mai multe persoane, nu confirmă

faptul că munițiile aparțin altor persoane, sau cineva le-ar fi pus la păstrare în acel

loc, aceasta fiind poziția de apărare a inculpatului, care urmează a fi apreciată critic

în raport cu probele prezentate de către partea acuzării.

15.1. Hotărîrile instanțelor de fond și apel sunt atacate și de către partea

vătămată, care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 13

10

mai 2014 și care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală solicită casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale partea vătămată s-a limitat doar la expunerea

criticii privind modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și apel,

indicînd că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

La fel, a fost indicat și faptul refuzului de a audia în instanța de apel, doi

martori (Iliev Valeriu și Nercaș Victor) la solicitarea părții vătămate.

15.2. Pe cauză a fost depusă referință de către inculpatul Hîncu I., care a

solicitat dispunerea inadmisibilității recursurilor declarate, considerînd că

argumentele expuse în acestea nu corespund realității.

cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca

inadmisibile din următoarele considerente.

16.1. Cu referire la argumentele procurorului în partea criticii formulate

asupra capătului de acuzare a inculpatului Hîncu Igor în baza art. 290 alin. (1) Cod

penal, Colegiul penal lărgit apreciază netemeinicia acesteia, lăsînd-o fără examinare,

odată ce soluția în această parte nu a fost contestată de către procuror după

rejudecarea cauzei de către instanța de apel la 11 mai 2012, luînd în considerație

limitele rejudecării și principiul neagravării situației în propriul recurs, precum și

faptul că pe acest episod este o decizie irevocabilă necontestată de acuzarea de stat

(V. 5, f.d. 9). Astfel, instanța de apel corect a examinat cauza doar în partea acuzării

lui Ghețan Ion și Hîncu Igor pe art. 27, 145 alin. (3) lit. c), f) și m) Cod penal.

16.2. Cu referire la critica formulată de către partea vătămată privind omiterea

întreprinderii unor măsuri de către instanța de apel de a audia martorii solicitați

(Ivlev V. și Nercaș V.), Colegiul penal lărgit o consideră neîntemeiată din

următoarele considerente.

Astfel, din lucrările cauzei rezultă că în instanța de apel, partea vătămată a

solicitat doar audierea martorului Ivlev V., fără a fi înaintată vreo cerere privind

audierea martorului Nercaș V.. Această din urmă cerere a fost admisă, fiind dispusă

citarea lui Ivlev V., citație pe care acesta a primit-o la 13.12.2013 (V. 5, f.d. 109-

110), însă nu s-a prezentat la data stabilită în ședința instanței de apel. Totodată,

nefiind ulterior înaintate careva cereri în acest sens și în momentul în care a fost

pusă în discuție posibilitatea finisării cercetării judecătorești, partea vătămată a

considerat-o posibilă (V. 5, f.d. 146).

În acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că din sensul normelor

prevăzute la art. art. 331; 351 alin. (2) pct. 4); 362 alin. (2) și 364 alin. (2) Cod de

procedură penală, sarcina prezentării probelor propuse de către părți le revine

acestora. Dacă una din părți este în imposibilitate de a asigura prezența vreunei

persoane ea poate solicita, prin cerere, citarea acestor persoane de către instanța de

judecată. Totodată, luînd în considerație faptul că după solicitarea inițială a părții

vătămate privind audierea martorului Ivlev V., prima nu a mai intervenit cu careva

acțiuni în vederea asigurării prezenței acestuia în ședința judiciară, precum și nu a

solicitat intervenția instanței de apel, rezultă că omiterea audierii acesteia nu-i poate

fi imputată ultimei.

11

16.3. Cu referire la celelalte argumente invocate de către procuror și partea

vătămată, Colegiul penal lărgit constată că din conținutul lor s-a evidențiat că

recurenții nu sunt de acord cu modalitatea de apreciere a probelor și a concluziilor

de nevinovăție a inculpaților.

Astfel, rezultă că criticele formulate au format obiect de discuție la judecarea

cauzei în instanța de apel și cărora aceasta le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă, pe care instanța de recurs și-a însușit-o pe deplin și a

cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că hotărîrile atacate au fost

verificate și în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în

sensul că nu s-au identificat și alte motive care să ducă la casarea acestora.

Totodată, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de

recurenți nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării hotărîrilor contestate, ca

fiind ilegale.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor care au fost puse la baza hotărîrii instanței de fond, apoi verificate de

instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal lărgit constată că hotărîrea instanței

de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, iar asupra recursurilor în cauză urmează să pronunțe soluția

prevăzută de la art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală – respingerea

recursurilor ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul adjunct

al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu și partea

vătămată Ion Berzoi, în cauza penală în privința lui Ghețan Ion Nicon și Hîncu

Igor Simion, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 martie 2014.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Ion Guzun

Iurie Diaconu

Oleg Sternioală

12