1re-156-2014 — Art.132/5 alin.6 CPP

La 19 decembrie 2013 în Judecătoria Hîncești a parvenit demersul procurorului din cadrul Procuraturii Anticorupție, Roman Statnîi, privind autorizarea folosirii datelor obținute în urma efectuării măsurilor speciale de investigații dintr-o cauză penală în alta.

Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 19 decembrie 2013, a fost admis demersul procurorului cu autorizarea folosirii datelor obținute în rezultatul efectuării măsurilor speciale de investigații, documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum și localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziționare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice cu relevarea și fixarea acțiunilor persoanelor implicate la solicitarea transmiterii și primirii sumelor de bani pretinse de la investigatori sub acoperire, executate în cadrul cauzelor penale nr.2013978077 și nr.2013978223 în care au fost cercetate acțiunile persoanelor publice din cadrul Inspectoratului Național de Patrulare al IGP al Ministerului Afacerilor Interne. 2.1 În motivarea soluției instanța a indicat că, conform prevederilor art.1325 alin.(9) Cod de procedură penală, judecătorul de instrucție poate dispune prin încheiere motivată, folosirea datelor obținute în urma efectuării măsurelor special de investigații dintr-o cauză penală în alta, doar dacă infracțiunea săvîrșită este de acelaș gen. Instanța a conchis că, la examinarea demersului s-a stabilit că infracțiunile investigate în cadrul cauzei penale de bază și celei disjunse sînt de același gen, procedurile fiind separate doar după calitatea subiecților și reeșind din subdiviziunea în care aceștia activează. La fel instanța a menționat că aceste rezultate de investigații sînt absolut necesare pentru justa soluționare a cauzei penale nr.2013978223, iar refuzul de a permite utilizarea datelor obținute în rezultatul măsurilor speciale de investigație efectuate în cadrul cauzei penale de bază și în cauza penală disjunsă din aceasta, ar avea un impact nefast la examinarea obiectivă și corectă a celei din urmă și ar crea impedimente nejustificate la clarificarea stării de fapt al cauzei.

Încheierea dată a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva încheierea nominalizate a declarat recurs în anulare avocatul R.Dumneanu în numele lui V.Șoimu, care solicită anularea acesteia, deoarece legislația procesual penală prevede inadmisibilitatea utilizării în calitate de probe a datelor obținute în urma efectuării măsurilor speciale de investigații dintr-o cauză penală în alta în cazul în care a expirat 3 luni 1 de la data obținerii informației respective, astfel că este evident că prin emiterea încheierii date, i se încalcă dreptul cet.V.Șoimu la un proces echitabil, deoarece instanța, contrar drepturilor garantate de art.1325 alin.(9) Cod de procedură penală, a permis utilizarea unor date în procesul penal în care sînt cercetate presupuse acțiuni prejudiciabile comise încă la 04 iunie 2013.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge căile ordinare de atac, aceasta deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea extraordinară de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare. Astfel, modificările survenite în procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de instrucție în ordinea art.313 Cod de procedură penală, nu pot fi examinate în ordinea recursului în anulare. Cele menționate denotă faptul că, în speță, încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Hîncești, adoptată în ordinea prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul R.Dumneanu în numele lui V.Șoimu din motiv că încheierea în cauză nu poate fi contestată cu recurs în anulare.

În conformitate cu art.432, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Dumneanu Radu în numele lui Șoimu Victor, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Hîncești din 19 decembrie 2013, prin care s-a dispus autorizarea folosirii datelor obținute în cauzele penale nr.2013978077 și nr.2013978223. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 2