1re-118/2014 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-118/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco și Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov, împotriva încheierii judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 23 decembrie 2013, privind

anularea ordonanțelor procurorului în Procuratura mun.Chișinău, O.Pavlovschi din 17

ianuarie 2013, a procurorului în Secția conducere a urmăririi penale în organele

centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale, R.Recean și din 03 decembrie 2013

emisă de procurorul, șef al Secției conducere a urmăririi penale în organele centrale

ale MAI și SV a Procuraturii Generale, V.Morari.

C O N S T A T Ă :

mun.Chișinău, O.Pavlovschi, s-a dispus de a preda la păstrare Inspectoratului Fiscal

de stat din mun.Chișinău mijloacele bănești recunoscute în calitate de corp delict în

baza ordonanței menționate, pe cauza penală nr.2012028109.

conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii

Generale, R.Recean, cererea lui V.Harti privind restituirea banilor în sumă de 185 000

euro a fost respinsă, ca neîntemeiată, iar la 03 decembrie 2013, prin ordonanța emisă

de procurorul, V.Morari, șef al Secției conducere a urmăririi penale în organele

centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale, a fost respinsă, ca neîntemeiată,

plîngerea lui V.Harti împotriva ordonanței din 19 noiembrie 2013.

parvenit plîngerea avocatului O.Televca, în numele petiționarului V.Harti, depusă în

ordinea art.313 CPP, în care acesta a solicitat anularea:

- ordonanței din 17 ianuarie 2013, emisă de procurorul Procuraturii

mun.Chișinău, O.Pavlovschi, pe cauza penală nr.2012028109 privind recunoașterea în

calitate de corp delict a mijloacelor bănești, indicate în partea descriptivă a ordonanței

respective;

- ordonanței din 19 noiembrie 2013, emisă de procurorul Procuraturii Generale,

R.Recean, prin care s-a respins cererea lui V.Harti de restituire a mijloacelor bănești;

- ordonanței din 03 decembrie 2013, emisă de procurorul, V.Morari, prin care a

fost respinsă, ca neîntemeiată, plîngerea lui V.Harti depusă în ordinea prevăzută de

art.299/1 CPP, prin care s-a contestat ordonanța procurorului în Secția conducere a

urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV, R.Recean, din 07 noiembrie

2013.

mun.Chișinău din 23 decembrie 2013, plîngerea înaintată de avocatul O.Televca, în

1

numele petiționarului V.Harti, a fost admisă parțial, cu dispunerea anulării:

- ordonanței din 17 ianuarie 2013, emisă de procurorul Procuraturii

mun.Chișinău, O.Pavlovschi, pe cauza nr.2012028109 privind recunoașterea în

calitate de corp delict a mijloacelor bănești, indicate în partea descriptivă a ordonanței

date;

- ordonanței din 19 noiembrie 2013, emisă de procurorul Procuraturii Generale,

R.Recean, prin care s-a respins cererea lui V.Harti de restituire a mijloacelor bănești;

- ordonanței din 03 decembrie 2013, emisă de procurorul ierarhic superior a

Procuraturii Generale, V.Morari, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plîngerea lui

V.Harti împotriva ordonanței din 19 noiembrie 2013, a procurorului Procuraturii

Generale, R.Recean.

Totodată s-a dispus restituirea mijloacelor financiare ridicate în baza

procesului-verbal de percheziție din 09 noiembrie 2012 și anexate ca corp delict în

baza ordonanței din 17 ianuarie 2013, emisă de procurorul Procuraturii mun.

Chișinău, O.Pavlovschi, pe cauza nr.2012028109.

În rest, cerințele petiționarului V.Harti au fost respinse, ca nefondate.

nr.2012028109, la 09 noiembrie 2012, au fost efectuate percheziții la domiciliul lui

V.Gurev, precum și în sediul firmei administrate de către acesta - SRL”CSV-Vandis-

grup” situată în mun.Chișinău, bd.Ștefan cel Mare 130, cu participarea lui V.Gurev și

a altor lucrători ai societății, fiind întocmit procesul-verbal de percheziție, prin care au

fost ridicate mijloace financiare.

Prin ordonanța din 17 ianuarie 2013 emisă de către procurorul Procuraturii

mun.Chișinău, O.Pavlovschi, mijloacelor bănești ridicare au fost recunoscute în

calitate de corp delict și predate la păstrare.

Instanța de judecată a reținut că, potrivit materialelor dosarului s-a constatat că,

la 07 noiembrie 2012, petiționarul V.Harti, în calitate de „împrumutător” i-a transmis

cu titlu de împrumut lui V.Gurev bani în sumă de 185 000 euro pe un termen de pînă

la data de 07 noiembrie 2014.

Petiționarul V.Harti a depus o cerere către Secția conducere a urmăririi penale

în organele centrale ale MAI și SV, prin care a solicitat restituirea banilor în sumă de

185000 euro, în diferită valută, împrumutate de către el la data de 07 noiembrie 2012

lui V.Gurev, destinate construcției unui edificiu.

Prin ordonanța din 19 noiembrie 2013, emisă de procurorul în Secția conducere

a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV, R.Recean, a fost respinsă

cererea petiționarului V.Harti în partea ce ține de restituirea banilor în sumă de

185000 euro, ca fiind neîntemeiată.

Ordonanța nominalizată a fost contestată la 29 noiembrie 2013, de către

petiționarul V.Harti, în ordinea prevăzută de art.299/1 CPP la procurorul ierarhic

superior, iar la 03 decembrie 2013, cererea a fost respinsă prin ordonanța procurorului

Șef al Secției conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV,

V.Morari.

Prin urmare, instanța de judecată a ajuns la concluzia că argumentele părții

apărării sînt pertinente pentru judecarea cauzei, urmînd a admite plîngerea parțial,

respingînd doar cerința petiționarului de a restitui suma de 185000 euro, întrucît nu se

poate pronunța asupra unor sume exacte de bani și asupra destinatarului, însă, numai

2

doar prin restituirea mijloacele financiare ridicate în baza procesului-verbal de

percheziție din 09 noiembrie 2012 și anexate ca corp delict în baza ordonanței din 17

ianuarie 2013, emisă de procurorul Procuraturii mun.Chișinău O.Pavlovschi, pe cauza

nr.2012028109.

General Adjunct, Ig.Serbinov care, cu trimitere la art.453 alin.(1) CPP, solicită

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care cererea

să fie respinsă ca neîntemeiată.

În argumentarea recursului declarat, procurorul invocă faptul că, instanța de

judecată la adoptarea hotărîrii din 23 decembrie 2013 și-a depășit în mod vădit

competențele

atribuite prin lege, deoarece nu a luat în considerație faptul, că legalitatea

ordonanței indicate supra, nu a fost contestată de către petiționar la procuror în

conformitate cu prevederile art.299 – 2991 CPP. Astfel, expunîndu-se asupra

legalității ordonanței din 17 ianuarie 2013, instanța de judecată a ignorat flagrant

prevederile art.313 CPP și Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.7 din

04.07.2005 "Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către

judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale".

Recurentul menționează că, instanța de judecată nu a analizat argumentele

invocate în susținerea poziției procurorului, ori în încheierea instanței de judecată a

fost indicat, la general, că procurorul a pledat pentru respingerea plîngerii ca fiind

neîntemeiată și temeiuri de anulare nu sînt, dar a oferit credibilitate afirmațiilor

avocatului și petiționarului, care nu au prezentat careva probe întru confirmarea lor.

Unicul motiv indicat în încheierea instanței de judecată, care a stat la baza

declarării nulității ordonanțelor contestate, a fost următorul: "Actele procesuale

contestate au fost adoptate prematur, fără examinarea multilaterală a afirmațiilor

petiționarului invocate în plîngerea inițială, cum și invocate în ședința de judecată de

către avocatul petiționarului."

Totodată, recurentul invocă că nu este clar pct.4) din încheierea judecătorului

de instrucție, și anume care mijloace financiare urmează a fi restituite și cine este

destinatarul restituirii mijloacelor financiare, odată ce V.Harti pretinde doar la suma

de 185 000 euro.

Prin urmare, hotărîrea instanței este una nemotivată și neclară, iar cele invocate

supra, denotă cu certitudine caracterul ilegal al încheierii instanței de judecată la

examinarea cererii avocatului O.Televca în interesele lui V.Harti, fiind astfel încălcate

principiile generale ale procesului penal prevăzute de art.7 și 24 Cod de procedură

penală - legalitatea procesului penal și principiul contradictorialității în procesul

penal, încălcări care constituie erori de drept, ce nu pot fi corectate decît prin anularea

hotărîrii contestate.

baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide

că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din

05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401

alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

3

Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-

menționate, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în

scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge căile

ordinare de atac, aceasta deși a devenit irevocabilă, nu dispune de calea

extraordinară de atac, adică nu poate fi contestată cu recurs în anulare.

Astfel, modificările survenite în procedura penală, permit de a conchide că

hotărîrile adoptate de judecătorul de instrucție în ordinea art.313 Cod de procedură

penală, nu pot fi examinate în ordinea recursului în anulare.

Cele menționate denotă faptul că, în speță, încheierea judecătorului de

instrucție al Judecătoriei Centru, mun.Chișinău, adoptată în ordinea prevăzută de

art.313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri

irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi

contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție.

În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității

recursului în anulare declarat de Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov, din motiv

că încheierea în cauză nu poate fi contestată cu recurs în anulare.

Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Procurorul General Adjunct,

Igor Serbinov, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău din 23 decembrie 2013.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 mai 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

4