1ra-620-2014 — art.151 alin.1 CP

1ra-620-2014 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra–620/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Talmaci Tudor Andrei, născut la 24 martie

1949, originar și domiciliat în mun.Chișinău,

or.Trușeni, str.A.Donici 22;

Termenul examinării cauzei:

1.12.04.2012 - 06.09.2013 - prima instanță,

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Dumitru Graur, care a solicitat admiterea recursului în sensul declarat,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Avocatul Vasilisa Zaporojan și inculpatul, s-au pronunțat pentru respingerea

recursului declarat și menținerea hotărîrilor atacate.

Partea vătămată Slavic Talmaci, a solicitat respingerea recursului declarat de

procuror, cu menținerea sentinței.

Asupra recursului declarat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Talmaci Tudor, a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.156 Cod penal, la 3 ani închisoare.

În baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un

termen de probă de 1 an.

februarie 2012, aproximativ la orele 16.20, aflîndu-se la domiciliul său din

mun.Chișinău, or.Trușeni, str.A.Donici 22, în rezultatul unui conflict apărut între dînsul

și fiul său Talmaci Slavic, cu care conlocuiește pe aceiași adresă, acționînd cu intenție

directă, a luat un cuțit de pe masa din bucătărie, cu care i-a aplicat ultimului multiple

lovituri în diferite regiuni ale corpului, provocîndu-i leziuni corporale grave.

acesteia și rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

T.Talmaci, să fie recunoscut vinovat și condamnat conform învinuirii - în baza art.2011

alin.(3) lit.a) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, din motiv că instanța ilegal și vădit neîntemeiat, a recalificat acțiunile

1

inculpatului din prevederile art.2011 alin.(3) lit.a) în cele ale art.156 Cod penal, iar

concluziile instanței nu corespund circumstanțelor de fapt stabilite în cadrul cercetării

judecătorești și caracterului faptei comise; instanța nu a ținut seama că, conform

raportului de expertiză psihiatrico-legală staționară în privința inculpatului T.Talmaci nu

s-a indicat care a fost starea psihologică a acestuia la momentul săvîrșirii infracțiunii și

nu s-a menționat despre starea de afect a acestuia, circumstanțe care au fost comunicate

de specialist, nu psiholog, doar în timpul audierii în cadrul cercetării judecătorești,

declarațiile căruia sînt contradictorii și nu corespund materialelor cauzei și declarațiilor

inculpatului; instanța neîntemeiat a pus la baza hotărîrii doar concluzia specialistului

psiholog, fără a lua în considerație caracterul agresiv și violent al faptei comise de

inculpat, ceea ce denotă că T.Talmaci a acționat cu discernămînt, dîndu-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lui și admițînd în mod

conștient survenirea acestora, adică a comis intenționat infracțiunea imputată și acțiunile

urmau a fi corect încadrate în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal.

s-a dispus admiterea apelului declarat de procuror, cu casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care T.Talmaci, a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal, la 3 ani

închisoare.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, Talmaci

Tudor, la 20 februarie 2012, aproximativ la orele 16.20, aflîndu-se la domiciliul său din

mun.Chișinău, or.Trușeni, str.A.Donici 22, în rezultatul unui conflict apărut cu fiul său

Talmaci Slavic, cu care conlocuiește pe aceiași adresă, acționînd cu intenție directă, a

luat un cuțit de pe masa din bucătărie, cu care i-a aplicat ultimului multiple lovituri în

diferite regiuni ale corpului, provocîndu-i conform concluziei raportului de expertiză

medico-legală nr.783/D din 28 martie 2012, leziuni corporale grave.

Instanța de apel a considerat necesar a încadra acțiunile intenționate ale lui

T.Talmaci în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, adică în infracțiunea de vătămare

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru

viață, menționînd că prin reîncadrarea acțiunilor inculpatului de la art.2011 alin.(3) lit.a)

Cod penal, la art.151 alin.(l) Cod penal, nu se încalcă dreptul la apărare a inculpatului,

iar sancțiunea prevăzută de art.151 alin.(1) Cod penal, este mai blîndă decît sancțiunea

legii imputate în actul de învinuire.

Or, instanța de apel, a conchis că pe parcursul judecării cauzei nu au fost

prezentate probe, precum că inculpatul și partea vătămată sînt membri de familie în

sensul prevăzut de art.1331 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a specificat că faptul locuirii inculpatului și părții

vătămate pe aceiași adresă nu probează conlocuirea acestora ca membri de familie, or

lipsesc probe ce ar demonstra, precum că inculpatul și partea vătămată conlocuiesc, că

duc o gospodărie în comun, că posedă sau că dispun de veniturile comune și buget

comun.

Instanța a menționat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.151 alin.(l) Cod penal, a fost dovedită prin declarațiile inculpatului, declarațiile

părții vătămate S.Talmaci, declarațiile martorului O.Talmaci și actele cauzei - raportul

de expertiză medico-legală nr.783/D din 28.03.2012, raportul de expertiză psihiatrico-

2

legală staționară nr.99sn-2012 din 22.10.2012, înștiințările „902” și „903” din

20.02.2012, certificatul de vizită nr.13053 din 20.02.2012 a lui S.Talmaci, trimitere-

extras pe numele acestuia din 20.02.2012, procesul-verbal de cercetare la fața locului din

20.02.2012 cu foto-tabel, procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.03.2012.

Așadar, Colegiul penal a remarcat că, circumstanțele de fapt reținute în sarcina

inculpatului T.Talmaci referitor la comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1)

Cod penal, s-au adeverit din totalitatea de probe administrate în cauză, care fiind

apreciate în ansamblu prin prisma prevederilor din art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, coroborează între

ele și demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de

vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă

pentru viață.

Subsidiar, instanța de apel a menționat că, concluzia psihologului expusă în

raportul de expertiză psihiatrico-legală staționară nr.99sn-2012 din 22.10.2012, precum

că inculpatul T.Talmaci la momentul comiterii infracțiunii se afla într-o stare de excitație

emoțională profundă manifestată sub forma unei explozii afective (subit), care i-a

modificat comportamentul, nu corespunde prevederilor legale, or, în materialele

dosarului, inclusiv la raportul de expertiză nu a fost anexată concluzia psihologului ca

act procedural separat, iar raportul de expertiză psihiatrico-legală nr.99sn-2012 nu este

semnat de psiholog, mai mult, acesta nici nu este inclus în componența comisiei de

experți.

În aceeași ordine de idei, s-a evidențiat că prin încheierea din 01.08.2012, instanța

a numit expertiza psihiatrico-legală, dar nu și expertiza psihologică, iar la judecarea

cauzei nu s-a stabilit, precum că inculpatul T.Talmaci ar fi comis vătămarea gravă a

integrității corporale în stare de afect, survenită în mod subit.

În consecință, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel, în corespundere

cu art. 7, 61, 75 Cod penal, a considerat posibilă corectarea acestuia prin aplicarea

pedepsei închisorii în limitele prevăzute de sancțiunea infracțiunii constatate, ținînd cont

de scopul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane, reieșind

din circumstanțele stabilite, de gradul prejudiciabil al faptei, principiul individualizării

pedepsei, datele despre persoana inculpatului, că este fără antecedente penale, a

recunoscut vina, s-a căit de cele comise, este pensionar și partea vătămată nu are careva

pretenții de ordin material sau moral față de dînsul, considerînd că este posibil și rațional

de aplicat față de acesta prevederile art.90 Cod penal, cu dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, stabilindu-i un termen de probă cu anumite

obligații.

ordinar, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei pe motiv că decizia

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar partea descriptivă a deciziei nu

cuprinde motivele soluției adoptate, este bazată pe aprecierea unilaterală și eronată a

circumstanțelor constatate, fapt care a dus la calificarea greșită a acțiunilor făptuitorului;

instanța nu a apreciat la justa valoare probele administrate de organul de urmărire

penală, nu a luat în considerație că, partea vătămată S.Talmaci cu familia conlocuiește în

aceiași gospodărie cu familia inculpatului, împreună cu familia sa sînt membri de familie

cu T.Talmaci, or este evident că o persoană care duce gospodăria comună cu o altă

familie, indiferent dacă are sau nu familia sa, se încadrează în definiția dată de art.51

3

alin.(1) Codul familiei și de art.133/1 lit.b) Cod penal și poate fi considerat sub acest

aspect copil și membru al familiei și drept urmare faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

În drept, recursul procurorului este întemeiat pe prevederile art. 427 alin.(1) pct.6)

și 12) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, pentru

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Din textul recursului declarat se constată că recurentul invocă drept temei

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, și anume că hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărîrii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs, referitor la invocarea pretinsei erori prevăzute de pct.6 ) din

alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, relevă că in stricto sensu prevederile

pct.respectiv, și anume atunci cînd „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”,

necesită o argumentare corespunzătoare în acest sens, nu doar expunerea printr-o frază

generală, fără a se specifica în ce constă această contrazicere.

Prin urmare, Colegiul amintește că în cazul în care recursul ordinar declarat nu

cuprinde o motivare corespunzătoare privitor la erorile de drept invocate, instanța de

recurs nu este competentă să-l completeze cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În continuare, nu se rețin de instanța de recurs nici cele specificate de recurent,

precum că, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”,

deoarece așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel la adoptarea

hotărârii, a respectat prevederile art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat

de procuror și adoptarea soluției expuse în pct.5) din prezenta decizie.

Mai mult, cu referire la cele invocate de recurent, precum că motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărîrii adoptate de instanța de apel, Colegiul lărgit

menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiza și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amînunt, atîta timp cît sînt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt

reținută pe baza probatoriului verificat și a concluzionat corect ca acesta se circumscrie

încadrării juridice în baza art.151 alin.(1) Cod penal, potrivit căreia T.Talmaci a fost

condamnat.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea

cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dîndu-

le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului T.Talmaci în săvîrșirea

4

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, și anume infracțiunea de vătămare

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru

viață.

Astfel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probatoriului administrat și conform materialelor din dosar,

ajungînd la concluzia justă că sentința atacată urmează a fi casată, cu dispunerea

reîncadrării faptelor inculpatului prevederile art.151 alin.(1) Cod penal.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, aceasta fiind legală și întemeiată, cu specificarea motivelor pe care a

fost întemeiată soluția adoptată.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, temeiurile prevăzute de

pct.6) alin.1) art.427 Cod de procedură penală, la care se referă autorul recursului, nu

este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei recurate.

7.2. În continuare, cu referire la pretinsa încălcare a pct.12) din alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează următoarele.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta,

atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, erorile de drept pot fi

erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și cum

aceasta a fost stabilită de către instanța de apel și dacă această faptă a fost încadrată în

norma penală corectă, iar dacă faptei i s-a dat o încadrare juridică în baza altei norme

penale, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Din textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel, a cercetat toate probele

prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilități

acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatului T.Talmaci, de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal. Conținutul probelor și

valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărîrii atacate și temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

Totodată, în opinia, Colegiului penal, instanța de apel corect a stabilit lipsa

de probe, care ar demonstra indubitabil vinovăția lui T.Talmaci de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, iar probele administrate

de către organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, care au fost ulterior

puse la dispoziție instanțelor judecătorești, nu dau temei la o constatare sigură a

vinovăției inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Din materialele cauzei se constată că T.Talmaci a fost pus sub învinuire în baza

art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, pentru violență în familie, adică pentru acțiunea

intenționată manifestată fizic, comisă de un membru de familie asupra unui alt membru

de familie, care a provocat vătămarea gravă a integrității corporale.

5

Potrivit hotărîrilor judecătorești contestate, instanța de fond a constatat vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.156 Cod penal, iar instanța de apel,

rejudecînd cauza, a reîncadrat acțiunile acestuia în baza art.151 alin.(1) Cod penal -

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă

pentru viață.

Din conținutul recursului declarat de partea acuzării, rezultă că recurentul critică

hotărîrile judecătorești privind condamnarea lui T.Talmaci în baza art.151 alin.(1) Cod

penal, solicitînd condamnarea acestuia în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, din

motiv că partea vătămată și inculpatul sînt membri de familie, avînd o gospodărie

comună și conlocuind pe aceeași adresă.

Însă, Colegiul lărgit conchide că instanța de apel corect a statuat, că pe parcursul

judecării cauzei nu au fost prezentate probe, precum că inculpatul și partea vătămată sunt

membri de familie în sensul art.1331 Cod penal, din care motive nu poate fi menținută

calificarea faptei imputate inculpatului prin rechizitoriu.

Prin urmare, instanța de apel corect a conchis că învinuirea adusă lui T.Talmaci,

nu este bazată pe probe directe ce ar confirma vinovăția acestuia de săvîrșirea

infracțiunii de violență în familie, iar potrivit art.8 alin.(3) în coroborare cu art.389 Cod

de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în

urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd toate

versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost lichidate și apreciate corespunzător.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea

inculpatului.

În același context, se menționează că instanța de apel corect a concluzionat, că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal în

acțiunile lui T.Talmaci, or, pornind de la dispoziția art.1331 Cod penal, potrivit căreia

prin membru de familie se înțelege:

a) în condiția conlocuirii: persoanele aflate în relații de căsătorie, de concubinaj,

persoanele divorțate, persoanele aflate în relații de tutelă și curatelă, rudele lor pe linie

dreaptă sau colaterală, soții rudelor;

b) în condiția locuirii separate: persoanele aflate în relații de căsătorie, copiii lor,

inclusiv cei adoptivi, cei născuți în afara căsătoriei, cei aflați sub curatelă.

Este evident că în cazul din speță lipsesc criteriile și condițiile prevăzute expres de

lege, ce i-ar atribui pe inculpat și partea vătămată la categoria de membri de familie.

Instanța de recurs specifică că, în cazul cînd persoanele se află în condiții de

conlocuire, acuzarea trebuie să aducă probe în sensul demonstrării că aceștia sînt

membrii de familie, adică au un buget comun, duc o gospodărie comună, ci nu doar

conlocuiesc pe aceeași adresă. La caz, acuzarea a omis să certifice faptul că între

inculpat și partea vătămată, cu toate că aceștia conlocuiesc pe aceeași adresă, ar avea un

buget comun și ar duce o gospodărie comună.

Mai mult, în doctrina de specialitate se opinează că pentru ca o rudă apropiată să

fie considerată membru de familie, aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ două

condiții: să locuiască și să se gospodărească împreună cu făptuitorul.

Nu este suficientă ca atare doar condiția locuirii împreună în același imobil cu

făptuitorul, mai este necesar ca ruda apropiată să și gospodărească împreună cu acesta,

ceea ce înseamnă că persoanele respective trăiesc, se întrețin și locuiesc împreună,

suportînd împreună cheltuielile gospodăriei din veniturile lor comune.

6

În cazul din speță, după cum se constată din materialele dosarului, inculpatul cu

partea vătămată locuiesc în aceiași gospodărie, însă în încăperi dinstincte, cu intrări

separate și alcătuiesc familii distincte.

Or, din declarațiile părții vătămate S.Talmaci, dînsul confirmă că locuiește cu tatăl

său pe aceeași adresă, însă de pensia tatălui nu se folosește, soția sa fiind angajată la

fabrica „Cristina” și ei avînd un buget separat de cel al părinților.

În consecință, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situației de fapt,

stabilită de către instanța de apel, precum ți, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, după semnele componenței prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal.

Colegiul lărgit, menționează că la stabilirea pedepsei inculpatului T.Talmaci

instanța de apel, a ținut seama pe deplin de principiile generale de aplicare a pedepsei

prevăzute de art.61 alin.(2) Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, stipulate în art.75 Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, în limita

prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat.

penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Talmaci

Tudor, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

Ion Guzun

7