1ra-792/14 — Art. 187 alin. 2 lit. e, f Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 06 noiembrie 2013, Costețchi Nicolae a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 4 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 06 noiembrie 2013.

În fapt, instanța de fond a constatat că la 29 aprilie 2013, orele 02.15, inculpatul Costețchi Nicolae, aflîndu-se lîngă casa nr.16/b, str. Consilierii Naționale, or. Anenii Noi, aplicînd violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, a apucat-o de mînă pe Marina Serjant, provocîndu-i vătămare corporală neînsemnată și în mod deschis i-a sustras telefonul mobil de model „Samsung GT – C3200”, cauzîndu-i daune în proporții considerabile, în mărime de 1800 lei. În ședința de judecată inculpatul a recunoscut vina parțial și a declarat că i-a propus părții vătămate să meargă în bar, însă ea la refuzat. Atunci, i-a luat telefonul mobil din mînă, cu toate că ultima se opunea. I-a răsucit mîna și ea i-a dat telefonul. El a fugit în centru orașului. Instanța a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea 1 violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de caracterul și gravitatea pericolului social al infracțiunii comise, că inculpatul este caracterizat negativ, că circumstanțe atenuante nu au fost constatate, că pedepsele penale stabilite anterior inculpatului nu și-au atins scopul de reeducare și corectare, acesta continuînd să comită infracțiuni. Astfel, reeducarea inculpatului este posibilă doar în condiții izolate de societate.

Avocatul Avramov Veaceslav a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal să fie încetat, cu atragerea inculpatului la răspundere contravențională în temeiul art.78 alin. (1) Cod Contravențional. Totodată, în cadrul ședinței instanței de apel inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse mai blînde. Apelantul a invocat că inculpatul nu a avut intenția sustragerii telefonului. Nu formează componența de sustragere faptele ilegale care sunt îndreptate nu spre însușirea ci spre folosința temporară a bunurilor, din considerente că făptuitorul nu a urmărit scopul de cupiditate și nu a dorit să treacă bunurile în stăpînirea sa definitivă. Probele prezentate de procuror au fost apreciate incorect de către instanța de judecată. Inculpatul a stat pe loc cu telefonul mobil și a așteptat ca partea vătămată să se întoarcă, ulterior a fugit de frică, după ce a auzit strigătele unui bărbat care cobora din blocul locativ.

Potrivit deciziei Curții de Apel Bender din 18 decembrie 2013, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvîrșit infracțiunea imputată. Cumulul de probe prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate în ședința instanței de fond și verificate în ședința instanței de apel, au fost corect apreciate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont că infracțiunea comisă este gravă, că inculpatul este caracterizat negativ. Afirmația apărării că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ultimul săvîrșind de fapt o contravenție prevăzută la art. 78 Cod Contravențional, este neîntemeiată avînd un caracter declarativ și scop de apărare.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate. Recurentul a specificat că instanța de apel a examinat formal apelul său, nu a luat în vedere acordul de recunoaștere a vinovăției, comportamentul său pozitiv, situația familiară grea, recunoașterea vinei și căința sinceră, și nu a argumentat aplicarea pedepsei cu închisoarea. 2 În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În referință procurorul a indicat că la stabilirea măsurii de pedeapsă instanțele au ținut cont de prevederile art. 75, 76 și 77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, pe personalitatea inculpatului. Astfel, recursul urmează a fi declarat inadmisibil, pedeapsa fiind stabilită în limitele sancțiunii art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele judecătorești legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale ultimului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar. Pedeapsa a fost individualizată și corect aplicată inculpatului, ținîndu-se cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale. Mai mult, recursul declarat este întemeiat pe critica modului în care instanțele au estimat circumstanțele cauzei, în special privind pedeapsa aplicată inculpatului. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza 3 oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal. Prin urmare, circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrile atacate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Costețchi Nicolae Vladimir, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 06 noiembrie 2013 și deciziei Curții de Apel Bender din 18 decembrie 2013, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 18 iunie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 4 Dosarul nr. 1ra-792/14 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE DISPOZITIV 28 mai 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență : Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 06 noiembrie 2013 și deciziei Curții de Apel Bender din 18 decembrie 2013, declarat de inculpatul Costețchi Nicolae Vladimir, născut la 03 aprilie 1994, originar și locuitor al s. Roșcani, r-nul Anenii Noi, fără antecedente penale. În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Costețchi Nicolae Vladimir, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 06 noiembrie 2013 și deciziei Curții de Apel Bender din 18 decembrie 2013, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 11 iunie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 5