1ra-618/2014 — art. 165 al. 2 CP

1ra-618/2014 — art. 165 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-618/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte –Elena Covalenco,

judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Ion Corolevschi și Dumitru Mardari,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013 în privința lui

Petco Olga Vasile, născută la 10 aprilie 1977, originară și

domiciliată în r-nul Dubăsari, s. Ustia.

Termenul examinării cauzei:

1.Instanța de fond de la 02.10.2007 pînă la 21.12.2007;

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

procurorul – Dumitru Graur, care a solicitat admiterea recursului procurorului;

avocatul – Petru Bobu și inculpata Petco Olga, care au pledat pentru respingerea

recursului procurorului.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

în perioada lunii mai 2003, aflîndu-se în s. Ustia, r-nul Dubăsari, intenționat, din

interes material, prin înțelegere prealabilă cu o persoană de origine turcă pe nume

„Șerif”, care i-a fost concubin, identitatea căruia nu a fost posibil de stabilit de către

organul de urmărire penală, avînd scopul exploatării sexuale comerciale, cu

consimțămîntul persoanei, au recrutat-o pe Mîrca Dora, prin înșelăciune și abuz de

poziție de vulnerabilitate a acesteia, sub pretextul că va lucra în calitate de servitoare,

pentru un salariu de 500 dolari SUA, la domiciliul prietenului concubinului său de

origine turcă pe nume „Șhelciuc”, identitatea căruia nu a fost posibil de stabilit.

Pentru atingerea scopului, Petco Olga la 05 iunie 2003, a primit de la ÎM

„Șahinler”, din or. Chișinău două bilete la avion, pe numele ei și a lui Mîrca Dora, care

au fost achitate prin transfer de bani din Turcia de către „Șhelciuc” și rezervate pe

numele acestora. Primind biletele la avion, Petco O. împreună cu Mîrca D. au plecat la

Aeroportul Internațional Chișinău, unde, în aceiași zi, la orele 19 10, cu avionul CA

„Turk Hava Yollari”, au zburat în or. Istanbul, Turcia. Ajungînd în Turcia, Petco O. și

Mîrca D. au fost întîlnite de bărbații de origine turcă „Șerif” și „Șhelciuc”, care, întru

atingerea scopului de a o exploata sexual pe Mîrca D., i-a confiscat documentele,

adăpostind-o într-o vilă din or. Istanbul, unde, a fost exploatată sexual comercial pînă

în luna mai 2005, cînd a fost salvată de poliția turcă și expulzată din țară.

1

achitată de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit.

d) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatei

în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal. Procurorul a invocat, că instanța contrar

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, greșit a apreciat probele acuzării

(declarațiile părții vătămate Mîrca Dora), care atît la urmărirea penală, cît și în instanța

de judecată au dat declarații consecvente și consecutive, probe care coroborează cu

probatoriul administrat în cauză, cum ar fi: plîngerea cet. Mîrca D., prin care solicită să

fie trasă la răspundere Petco Olga care a traficat-o prin înșelăciune în scop de

exploatare sexuală în Turcia; certificatul eliberat de Agenția „Șahinler”, prin care se

confirmă că la 05 iunie 2003 s-au eliberat bilete de avion în or. Istanbul, Turcia, pe

numele cet. Mîrca Dora și Betco Olga; procesul-verbal de examinare a obiectului, a

două cupoane – audit pe numele lui Mîrca Dora și Betco Olga și două copii ale

pașapoartelor tot pe numele acestora. În cadrul urmăririi penale, s-a stabilit că în anul

2003, Petco Olga a falsificat pașaportul său din familia „Petco” în „Betco”, precum și

anul nașterii din „1977” în „1979”, astfel, Betco Olga și Petco Olga fiind una și aceiași

persoană; certificatul eliberat de către Centrul de Reabilitare din or. Chișinău, care

confirmă declarațiile părții vătămate Mîrca Dora, că de la data de 07 iunie 2005 pînă la

25 iunie 2005, aceasta s-a aflat la examinare și tratament în Centrul de Reabilitare al

Organizației Internaționale pentru Migrație, ca fiind victimă a traficului de ființe

umane, fiind identificată de către Organizația Neguvernamentală din Odesa, Ucraina,

cu denumirea „Вера, Надежда, Любовь”.

a admis apelul declarat de procuror, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, de condamnare a lui Petco Olga în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod

penal la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip închis.

Pentru pronunțarea hotărîrii date, instanța de apel a constatat, că instanța de fond

achitînd-o pe Petco Olga de sub învinuirea adusă în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod

penal, a dat o apreciere unilaterală și incorectă probelor administrate și neîntemeiat a

respins probele care dovedesc vinovăția inculpatei de săvîrșirea faptei imputate.

Petru în interesele inculpatei Petco Olga, care invocînd temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 4), 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2008 cu menținerea sentinței instanței

din fond.

Recurentul a invocat, că judecarea apelului procurorului a avut loc fără

participarea inculpatei, unde, instanța s-a limitat la un certificat eliberat de Primărie,

din care rezultă că inculpata este plecată peste hotarele țării, la fel, examinarea apelului

a avut loc și în lipsa părții vătămate Mîrca D. care nici nu a fost audiată, hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și fapta acesteia nu

întrunește elementele infracțiunii.

Recurs ordinar împotriva hotărîrii nominalizate în temeiul pct. 4), 6), 8) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, a declarat și inculpata Petco Olga pe motivul

ilegalității acesteia, prin care solicită repunerea în termen a recursului, admiterea

acestuia, casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie

2

2008 cu menținerea sentinței, invocînd aceleași motive ca și avocatul P. Bobu în

recurs.

2012, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul Bobu

Petru în interesele inculpatei Petco Olga și de inculpata Petco Olga, cu menținerea

hotărîrii atacate.

La adoptarea soluției date, instanța de recurs a menționat, că din materialele

cauzei, rezultă că apelul acuzatorului de stat a fost judecat în lipsa inculpatei Petco

Olga. Instanța de apel a examinat cauza în lipsa persoanei achitate Petco O., avînd ca

bază certificatul eliberat de Primăria s. Ustia, r-nul Dubăsari, cu nr. 571 din 11 martie

2008, anexat la materialele cauzei (f.d.136), precum că Petco Olga nu se află pe

teritoriul s. Ustia, - domiciliu indicat în rechizitoriu și în alte acte procesuale.

Cu toate că în apel cauza a fost judecată în lipsa inculpatei, aceasta nu a fost

anunțată în căutare și nici nu i-a fost modificată măsura preventivă - obligațiunea de a

nu părăsi localitatea.

La materialele cauzei (f.d. 144) este anexată înștiințarea nr. la-195/08 din data de

27 mai 2008, care atestă că participanților la proces, inclusiv inculpatei Petco Olga

(adresa: r-nul Dubăsari, s. Ustia) le-a fost adusă la cunoștință despre redactarea

deciziei din 13 martie 2008.

La 07 iulie 2008, instanța de fond i-a trimis condamnatei Petco Olga la

domiciliu copia sentinței și a deciziei (f.d. 146), care a fost pusă în executare, iar

ulterior ea a fost anunțată în căutare internațională, apoi reținută în Turcia și extrădată

Republicii Moldova, procedura fiind începută în iulie 2011 (f.d. 151).

Astfel, pentru inculpata Petco Olga, termenul de declarare a recursului (două

luni) a curs din momentul înștiințării în scris despre semnarea deciziei redactate, care,

la momentul declarării recursului de către aceasta, deja expirase. Colegiul penal

remarcă și faptul că, după cum declară condamnata Petco O. în recursul său, ea a aflat

despre condamnarea ei la 10 ani închisoare, în vara anului 2011.

Recursul ordinar al inculpatei Petco O. este înregistrat la data de 26 aprilie 2012,

iar din conținutul acestuia rezultă că a fost scris după reținerea lui Petco O., însă în

materialele cauzei lipsesc date despre reținerea acesteia.

La materialele cauzei (f.d. 157), de asemenea este anexat mandatul avocatului

Bobu Petru de la Biroul asociat de avocați „ULIM”, eliberat la 11 iulie 2011 în bază de

contract pentru acordarea asistenței juridice inculpatei Petco Olga în instanța de recurs.

La 15 iulie 2011, cu nr. 2340, avocatul ales P. Bobu a înregistrat la Judecătoria

Dubăsari o cerere, prin care a solicitat de a-i oferi posibilitatea să ia cunoștință cu

materialele cauzei, fiindu-i eliberată copia deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 martie 2008.

Pe aceeași cerere, avocatul P. Bobu a făcut o înscriere, precum că a luat

cunoștință de materialele cauzei și a primit copia deciziei instanței de apel la 01 august

2011, această informație nefiind confirmată prin ștampila instanței.

Instanța de recurs a considerat că, în speță, termenul de declarare a recursului

pentru avocatul P. Bobu curge din data încheierii contractului de asistență juridică

acordată condamnatei Petco O., adică, din 11 iulie 2011, care a expirat la 13

septembrie 2011. Calcularea termenului de declarare a recursului într-un alt mod, nu

are temei, deoarece avocatul P. Bobu nu a participat la judecarea cauzei în ordine de

apel.

3

Cu toate că în speță termenul de declarare a recursului a expirat la 13 septembrie

2011, avocatul Petru Bobu a semnat recursul cu data de 23 septembrie 2011 și

înregistrat în instanța de recurs la 27 septembrie 2011, cu nr. 4055, fără a invoca

motivele omiterii termenului de recurs.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Colegiul a concluzionat că, argumentele avocatului invocate în recurs, referitor la

ilegalitatea deciziei instanței de apel, posibil ar putea fi temeinice, însă în situația cînd

recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, acestea nu pot fi verificate,

recursul urmînd a fi respins ca tardiv.

Cod de procedură penală, au contestat cu recurs în anulare hotărîrile instanței de apel și

de recurs, solicitînd casarea acestora, cu menținerea hotărîrii instanței de fond,

considerînd că hotărîrile adoptate de către instanțele de apel și recurs sunt afectate de

un viciu fundamental.

În acest context, recurentul a indicat că instanța de recurs greșit a conchis

precum că recursul ordinar declarat de avocatul Bobu Petru în interesele inculpatei

Petco Olga a fost depus peste termenul legal de 2 luni.

Susținînd această poziție, recurentul a invocat, că la 11.07.2011, la BAA

„ULIM” a apelat cet. M. Cotorobai, care a relatat că recent i-a devenit cunoscut faptul

despre condamnarea nepoatei sale O. Petco, care se află peste hotarele țării și a

solicitat asistență juridică în interesele acesteia.

Tot în aceiași zi, M. Cotorobai împreună cu avocatul P. Bobu au încheiat

contractul respectiv în interesele lui O. Petco, în baza căruia a fost eliberat un mandat.

La 15 iulie 2011, avocatul Bobu Petru s-a deplasat la Judecătoria Dubăsari din s.

Ustia, r-nul Criuleni, solicitînd în scris de a lua cunoștință cu materialele cauzei,

eliberarea unor copii din dosar, inclusiv copia deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău, însă, nu din vina avocatului, acest lucru nu a fost efectuat în prima zi

de adresare, fiind necesară încă o deplasare la 01 august 2011, dată la care a și fost

primită copia de pe decizia respectivă, iar recursul a fost declarat la 26.09.2011.

La fel, recurentul nu este de acord cu concluzia instanței de recurs referitor la

faptul că pe cererea din 15 iulie 2011, prin care dînsul a solicitat în cancelaria

Judecătoriei Dubăsari eliberarea copiei de pe decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 martie 2008, nu este aplicată ștampila instanței în confirmarea

înscrierea lui – “... că a luat cunoștință cu materialele cauzei și a primit copia deciziei

instanței de apel la 01 august 2011 ".

Or, aplicarea ștampilei, indică recurentul, nu depinde de avocat, fiindcă el nu

este stăpîn pe ștampila cancelariei, iar aceste înscrieri, de regulă se fac pe verso

copertei dosarului și niciodată nu se aplică ștampilă. Astfel, faptul primirii copiei de pe

decizia contestată a fost certificat pe cererea anexată la materialele cauzei de către șefa

cancelariei, deci era dreptul ei de a aplica ștampila.

Cît privește recursul declarat de condamnata O. Petco, acesta la fel nu poate fi

considerat tardiv, deoarece ea nu a participat la examinarea cauzei în apel, copia

deciziei adoptate la 13 martie 2008 de către instanța de apel nu i-a fost înmînată după

pronunțare (lipsește avizul de recepție), aceasta fiindu-i înmînată la 29 martie 2012 în

4

Aeroportul Chișinău, cînd a fost extrădată din Turcia, iar recursul a fost depus la 26

aprilie 2012.

De asemenea, recurentul a invocat că la examinarea cauzei în ordine de apel,

după o sentință de achitare, inculpata O. Petco n-a beneficiat de un proces echitabil în

sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În acest sens, recurentul a invocat că apelul procurorului a fost examinat în lipsa

inculpatei O. Petco, instanța limitîndu-se doar la un certificat al Primăriei, din care

rezultă că aceasta se afla peste hotarele țării. La examinarea apelului declarat de

procuror după o sentință de achitare, în ședința de judecată nu a participat și nu a fost

audiată nici partea vătămată D. Mîrca, nici inculpata și nici martorul acuzării, astfel

fiind ignorate recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție, enunțate la pct. 14.4

în 1 lotărîrea nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel, ceia ce contravine și jurisprudenței CEDO în cauza „Popovici vs.

Moldova, Daniela vs. România”.

Deși, instanța de apel în decizia sa a indicat că a „rejudecat cauza”, acest lucru

nu s-a produs, or, în procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 138-140) a fost

transcris doar discursul acuzatorului de stat, care, făcînd referire la probele acumulate,

a convins instanța despre vinovăția acesteia, decizia în speță fiind doar o reproducere a

rechizitoriului.

decembrie 2012 au fost admise recursurile în anulare, casată decizia Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 august 2012, fiind dispusă rejudecarea cauzei

în ordine de recurs de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.

Colegiul penal a statuat că în speță, procesul penal urmează a fi redeschis cu

scopul corectării unei erori judiciare fundamentale, care nu poate fi neutralizată sau

corectată altfel decât prin casarea hotărîrii irevocabile, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de recurs, fiind menținută măsura preventivă - arestul preventiv în privința

inculpatei Petco Olga .

2013 au fot admise recursurile ordinare declarate de avocatul Petru Bobu și

condamnata Petco Olga, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 martie 2008, în cauza penală privind-o pe Petco Olga Vasile cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

Totodată, Petco Olga urma a fi eliberată din penitenciar dacă nu executa pedeapsa

închisorii în baza altor hotărîri judecătorești.

Colegiul penal a statuat că, în apel cauza a fost judecată în lipsa inculpatei,

aceasta nu a fost anunțată în căutare și nici nu i-a fost modificată măsura preventivă –

obligațiunea de a nu părăsi localitatea.

Astfel a fost constatată încălcarea prevederilor pct. 4) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, din motiv că judecata a avut loc fără participarea inculpatului, cînd

aceasta era obligatorie potrivit legii.

Concluzia dată se impune datorită faptului că în cazul în care instanța de apel a

decis judecarea cauzei în lipsa inculpatei din motiv că aceasta se ascunde de la

prezentarea în instanță, urma anterior să schimbe măsura preventivă, care era aplicată

de către instanța de fond (obligația de a nu părăsi localitate) și să anunțe în căutare

inculpata, după care să purceadă la judecarea cauzei în lipsa acesteia.

5

2013 a fost respins ca nefondat apelul procurorului cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a statuat că, dubiile apărute la probarea învinuirii lui Petco Olga,

în cursul cercetării judecătorești nu au fost înlăturate, iar o sentință de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri sau în mod exclusiv numai pe declarațiile părții

vătămate și toate îndoielile care nu pot fi înlăturate vor fi interpretate în favoarea

inculpatului.

În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat despre neconfirmarea

învinuirii aduse, din care motiv sentința instanței de fond a fost menținută, iar apelul

declarat de acuzatorul de stat respins ca neîntemeiat.

procedură penală a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel,

solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel

motivînd, că instanța de fond și cea de apel au dat o apreciere greșită a probelor

prezentate de acuzare, nu au apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei, iar instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor apelului.

invocate, Colegiul penal lărgit conchide respingerea acestuia ca inadmisibil din

următoarele motive.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, procurorul a invocat în

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat

asupra căror motive concrete din apelul procurorului nu s-ar fi pronunțat instanța de

apel, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu

indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Rezultă, că recursul procurorului nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța

de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul acuzatorului de stat cu

circumstanțe în fapt și în drept, care ar agrava situația condamnatului și care ar

justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii

Recurentul mai invocă că, instanța de apel incorect a apreciat probele prezentate

de apelant care confirmă vinovăția inculpatei în cele incriminate.

Motivele aduse de către autorul recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei

pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor probatorie

este detaliat analizată în textele sentinței și deciziei.

6

Temei de a pune la îndoială veridicitatea probelor și concluziilor instanțelor nu s-

au stabilit. Totodată, Colegiul penal menționează că, argumentele invocate în recursul

procurorului au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta respectînd

prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în recurs procurorul nu a indicat.

procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de

competența instanțelor de fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs

nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a

normelor de drept material și de procedură față de faptele constatate de instanța de

fond ori, după caz, de instanța de apel. Această verificare se efectuează numai în limita

temeiurilor formulate în recurs.

Dreptul instanței de recurs de judecare și în baza temeiurilor neinvocate în speța

examinată este inaplicabil, dat fiind că cererea de recurs a fost depusă în defavoarea

persoanei achitate.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și, potrivit legii, se impune respingerea recursului ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, în privința lui Petco Olga Vasile, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 iunie 2014, ora 930.

Președinte /semnătura/ Elena Covalenco

Judecători /semnătura/ Ion Guzun

/semnătura/ Liliana Catan

/semnătura/ Ion Corolevschi

/semnătura/ Dumitru Mardari

7