1ra-653/14 — Art. 217 alin. 2 CP

În fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul Florea Anatolie, într-o perioadă de timp și circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a obținut substanțe narcotice - marihuana, pe care le-a păstrat și le-a utilizat fără scop de înstrăinare la domiciliul său din mun. Chișinău, or. Durlești, str. A. Donici 3, pînă la 20 ianuarie 2012, cînd au fost depistate în cadrul percheziției de către lucrătorii organelor de drept. Conform concluziei din raportul de expertiză nr. 15 din 21 ianuarie 2012, substanța vegetală de culoare verde, uscată, mărunțită, depistată la 20 ianuarie 2012 în 1 cadrul percheziției la domiciliul inculpatului, reprezintă marihuana, care se atribuie la categoria substanțelor narcotice și a cărei circulație în scopuri medicinale este interzisă. Masa totală a substanțelor narcotice - marihuana, constituie 13,20 gr., care, conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, constituie proporții mari. Instanța a menționat că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat, că la data de 19.01.2012 era acasă. Nu a asistat la efectuarea percheziției, unde a fost depistat un pachet, care a fost sigilat. Cu o zi înainte a consumat împreună cu V. Tiutiunicov și V. Olan substanța narcotică „vint” și au fumat cînepă. Ulterior, în urma efectuării expertizei în privința sa, s-a constatat că era în stare de ebrietate narcotică. La percheziția din 19.01.2012 a văzut că au fost ridicate niște sticle din masă plastică, ce nu î-i aparțin. Totodată, instanța a concluzionat că vinovăția inculpatului este integral confirmată de: martorul Tiutiunicov Vilalie, care a declarat că pe A. Florea îl cunoaște și este în relații bune cu el. În iarna anului curent, împreună cu Olan V., Tiutiunicov V. și Florea A. au plecat la farmacie, unde au procurat medicamentul „Rinostop”, seringi și au plecat acasă la Florea A. V. Aici au întrebuințat intravenos stupefiantul „vint”. Apoi, a plecat acasă, unde îl aștepta V. Olan și i-a adus acestuia substanța „vint” în seringi. Anterior a mai consumat cu A. Florea cînepă, pe care o culegeau de pe marginea șoselei. Substanța narcotică „vint” au preparat-o împreună cu Florea A. la acesta acasă. Ulterior, după ce au întrebuințai substanța narcotică „vint”, au fost reținuți de colaboratorii de poliție; martorul Florea Nina, care a relatat că inculpatul este fiul ei și la 20.01.2012 a participat la percheziția efectuată la domiciliul său. Împreună cu încă trei persoane a participat la toate acțiunile de percheziție efectuate în odăi, baie, subsol și alte încăperi. După aceasta a mai venit o persoană, care a început să caute în geanta cu unelte, de unde a scos un pachețel de hîrtie, în care se afla niște buruieni uscate. Persoana dată nu a participat la percheziție, el a urcat de la etajul I. Conținutul pachetului a fost răsturnat pe masă și pus în altă hîrtie, apoi în pachet de polietilenă. Pachetul a fost luat de persoanele care au efectuat percheziția. În timpul percheziției inculpatul se afla cu colaboratorii de poliție în odaia de la etajul I. Geanta în care a fost depistat pachețelul de hîrtie se afla la etajul II, în odaia unde nu locuiește nimeni, pe masă. Uneori geanta se afla în automobilul soțului său. De automobil se folosea și inculpatul. Cu o lună înainte de 20.01.201 2, în casă a mai fost efectuată o percheziție, dar nu cunoaște ce au căutat; procesul-verbal de percheziție din 20 ianuarie 2012, efectuat la domiciliul inculpatului, situat în mun. Chișinău, or. Durlești, str. A. Donici 3, în cadrul căreia au fost depistate și ridicate o cantitate de substanță vegetală de culoare verde mărunțită cu miros specific și două fragmente de sticle din masă plastică; raportul de expertiză nr. 15 din 21 ianuarie 2012, conform cărui masa vegetală uscată și mărunțită, ridicată la 20.01.2012, de la domiciliul inculpatului, reprezintă 13,20 gr. Marijuana. Depunerile de culoare cafenie de pe pereții interiori ai buteliei din masă plastică prezentate și ridicate din aceeași gospodărie, reprezintă rășină de cannabis (ulei de canabis), care se atribuie la substanțe narcotice. Masa substanțelor narcotice (rășină de cannabis) constituie 0,07 gr. Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (3) lit. с) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare prin utilizarea și 2 păstrarea lor în proporții mari, cu utilizarea substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria infracțiunilor grave, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, care este caracterizat pozitiv, anterior nu a comis infracțiuni, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, instanța a considerat că corectarea inculpatului este posibilă fără izolare de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Avocatul Pruteanu Vasile a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el. Apelantul a invocat că procurorul Roșu, obținînd autorizația judecătorului de instrucție la efectuarea percheziției, ilegal a emis la 17.01.2012 o ordonanță, prin care le-a atribuit statut de ofițeri de urmărire penală angajaților serviciului omoruri a CGP mun. Chișinău, Ion Pîntea, Vasile Cibotari, Ion Cerchez, Sergiu Cocervei și i-a împuternicit să efectueze percheziția. Procesul-verbal de percheziție din 20.01.2012 este nul, or acesta a fost realizat de persoane care nu erau abilitate cu dreptul de a efectua percheziția. În casa situată în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Dimo 3, locuiesc mai multe persoane, iar în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești nu s-a stabilit cui a aparținut substanța narcotică, iar faptul că inculpatul este consumator de droguri, nu demonstrează că el a păstrat substanța narcotică ori alt locatar al imobilului dat. Potrivit procesului-verbal de percheziției din 20.01.2012, substanța vegetală depistată într-o folie de ziar a fost împachetata la fața locului într-un pachet de polietilena de culoare galbena, iar potrivit raportului de expertiză expertului i-a fost prezentat un pachet de polietilenă de culoare galbenă, în care mai erau un pachet de hîrtie cu 2 bucăți de folii de ziar, un pachet de polietilenă de culoare roșie deschisa cu o masă vegetală de culoare verde. Deci, sunt dubii că expertului i-a fost prezentat pentru examinare anume pachetul depistat și ridicat din casa ce aparține familiei Florea. Procesul-verbal de percheziție a fost întocmit contrar prevederilor art. 131 alin. (2) CPP - masa vegetală de culoare verde, depistată și ridicată din casa în care locuiește și inculpatul, nu a fost cîntărită la fața locului de către colaboratorul de poliție, pentru a fi stabilită cantitatea ei. Probele administrate de partea acuzării, au fost colectate în cadrul unui alt dosar penal (nr. 2009038082), pînă la pornirea cauzei penale împotriva lui Florea A. (nr. 2012928018). O r, în cauza dată nu a fost efectuată nici o acțiune de urmărire penală, care ar dovedi vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii. La 13 decembrie 2011, în domiciliul unde locuiește A. Florea a mai fost efectuată o percheziție de către același inspector S. Cocervei (în cauza penală nr. 2011968041), Florea A. fiind suspectat în comiterea omorului lui O. Cîșlari și I. Racu, și în cadrul percheziției nu au fost depistate careva lucruri ilegale. Perchezițiile în domiciliul inculpatului au fost efectuate în mod intenționat, cu scopul reținerii acestuia în vederea stabilirii implicării în comiterea omorului, pentru care fapt a fost aruncat un pachețel, în care nu se știa cu certitudine că se conțineau 3 substanțe narcotice, or expertului i-au fost prezentate alte probe - substanțe narcotice, care cu adevărat constituia marihuana. Acțiunile inculpatului nu pot fi încadrate în prevederile alin. (3) ale art. 217 Cod penal. Potrivit pct. 4 al Hotărîri Plenului CSJ din 26.12.2011, nr. 2 „Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor”, procurarea, păstrarea, expedierea sau transportarea acestor substanțe nu echivalează cu utilizarea lor în sensul art. 217 alin. (3) lit. c) și 217/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, astfel acțiunile menționate urmau a fi încadrate în prevederile alin. (2) al articolelor respective.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2013, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Florea Anatolie a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 12.000 lei. Instanța de apel a constatat că inculpatul Florea Anatolie, într-o perioadă de timp și circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a obținut substanțe narcotice - marihuana, pe care le-a păstrat și le-a utilizat fără scop de înstrăinare la domiciliul său din mun. Chișinău, or. Durlești, str. A. Donici 3, pînă la 20ianuarie 2012, cînd au fost depistate în cadrul percheziției de către lucrătorii organelor de drept. Masa totală a substanțelor narcotice - marihuana, constituie 13,20 gr., care, conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, constituie proporții mari. Conform concluziei din raportul de expertiză nr. 15 din 21 ianuarie 2012, substanța vegetală de culoare verde, uscată, mărunțită, depistată la 20 ianuarie 2012 în cadrul percheziției la domiciliul inculpatului din mun. Chișinău, or. Durlești, str. A. Donici 3, reprezintă marihuana, care se atribuie la categoria substanțelor narcotice. Instanța a recalificat acțiunile inculpatului din art. 217 alin. (3) lit. c) în cele ale art. 217 alin. (2) Cod penal, ca utilizarea și păstrarea substanțelor narcotice în proporții mari și fără scop de înstrăinare. Instanța de apel a menționat că utilizarea substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri medicale este interzisă, presupune folosirea lor la producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea acestora în diferite scopuri - producerea unor noi preparate, medicamente, adaosul lor în produse etc. Procurarea, păstrarea, expedierea sau transportarea acestor substanțe nu echivalează cu utilizarea lor în sensul art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal și acțiunile menționate urmează a fi încadrate în prevederile alin. (2) al articolelor respective. Prin urmare, marijuana nu are calitatea de substanță narcotică a cărei circulație în scopuri medicale este interzisă. Cumulul de probe pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate în ședința instanței de fond și verificate în ședința instanței de apel, apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, combat versiunea inculpatului, care reprezintă un mijloc de apărare și urmărește scopul de a evita răspunderea penală pentru infracțiunea săvîrșită. Urmărirea penală și judecarea cauzei în fond s-au desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și nu sunt constatate încălcări care ar atrage nulitatea actelor procedurale efectuate, iar motivele cu privire la încălcările drepturilor procesuale pretinse nu sunt relevante și argumentate. 4 Din conținutul apelului nu se desprinde vre-un motiv de natură juridică capabil să influențeze soluția procesului penal, deoarece nu se referă la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, soldată cu casarea sentinței atacate. În acest context, apelantul și-a întemeiat cerințele pe criticile cu privire la presupusele încălcări de lege a intereselor și drepturilor procesuale ale inculpatului care i-ar fi afectat dreptul la un proces echitabil. Or, din lucrările dosarului rezultă că organul de urmărire penală, procurorul și prima instanță, au acordat deplină relevanță prevederilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, prin prisma respectării drepturilor și obligațiilor inculpatului, prevăzute la art. 66 Cod de procedură penală. Verificînd legalitatea și temeinicia procedurilor efectuate în cauză, s-a constatat că în cursul procesului penal inculpatul a beneficiat de dreptul la un proces echitabil, fiind respectate prevederile legale referitoare la competența după materie și după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea părților în ședința de judecată, inclusiv la asigurarea participării apărătorului. Astfel, sunt nefondate motivele apelantului prin care se solicită achitarea inculpatului, din motiv că există încălcări de procedură în procesul penal. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, că inculpatul are antecedente penale stinse, că este caracterizat pozitiv, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite și a considerat oportună aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

Avocatul Pruteanu Vasile a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor nominalizate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el. Recurentul a indicat ca decizia instanței de apel este neîntemeiată, că procurorul Roșu, obținînd autorizația judecătorului de instrucție la efectuarea percheziției, a emis la data de 17.01.2012 o ordonanță, prin care le-a atribuit statut de ofițeri de urmărire penală angajaților serviciului omoruri a CGP mun. Chișinău, Ion Pîntea, Vasile Cibotari, Ion Cerchez, Sergiu Cocervei și ilegal i-a împuternicit să efectueze percheziția. Procesul-verbal de percheziție din 20.01.2012 este nul, deoarece a fost realizat de persoane care nu erau abilitate cu dreptul de a efectua percheziția. În casa situată în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Dimo 3, locuiesc mai multe persoane, iar în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, nu s-a stabilit cui a aparținut substanța narcotică. Faptul că inculpatul este consumator de droguri, nu demonstrează că acesta a păstrat substanța narcotică, ori un alt locatar al imobilului menționat. Potrivit procesului-verbal de percheziție din 20.01.2012, substanța vegetală depistată într-o folie de ziar, a fost împachetata la fața locului într-un pachet de polietilena de culoare galbena, iar potrivit raportului de expertiză expertului i-a fost prezentat un pachet de polietilenă de culoare galbenă, în care mai erau un pachet de hîrtie cu 2 bucăți de folii de ziar, un pachet de polietilenă de culoare roșie deschisa cu o masă vegetală de culoare verde. În astfel de împrejurări sînt dubii că expertului i-a fost prezentat pentru examinare anume pachetul depistat și ridicat din casa ce aparține familiei Florea. Procesul-verbal de percheziție a fost întocmit contrar prevederilor art. 131 alin. (2) CPP - masa vegetală de culoare verde, depistată și ridicată din casa în care locuiește 5 și A. Florea, nu a fost cîntărită la fața locului de către colaboratorul de poliție, pentru a fi stabilită cantitatea ei. Probele acuzării au fost administrate în cadrul unui alt dosar penal (nr. 2009038082) pînă la pornirea cauzei penale împotriva lui A. Florea (nr. 2012928018). Or, în cauza dată, nu a fost efectuată nici o acțiune de urmărire penală, care ar dovedi vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii. La 13 decembrie 2011, în domiciliul unde locuiește A. Florea a mai fost efectuată o percheziție de către același inspector, S. Cocervei, (în cauza penală nr. 2011968041), unde A. Florea a fost suspectat în comiterea omorului lui O. Cîșlari și I. Racu, și în cadrul percheziției nu au fost depistate careva obiecte, bunuri ilegale. Perchezițiile efectuate în domiciliul lui A. Florea au fost efectuate în mod intenționat, cu scopul reținerii acestuia în vederea stabilirii implicării în comiterea omorului, pentru care fapt a fost aruncat un pachețel, în care nu se știa cu certitudine dacă conținea substanțe narcotice, or expertului i-au fost prezentate alte probe - substanțe narcotice care cu adevărat constituia marihuana. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 16) Cod de procedură penală – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, fapta nu întrunește elementele infracțiunii, norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În corespundere cu art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept pe temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, că norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție (pct. 5 din decizie). Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat care ar fi esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, că norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a 6 aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete erori de drept în aspectul vizat. Rezultă, că recursul de pe rol nu întrunește condițiile legale de conținut în această parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest recurs. Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și cu referire la argumentul regăsit în recurs că decizia instanței de apel este neîntemeiată (pct. 5 din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei instanței de apel, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi declarațiile martorilor Tiutiunicov V., Florea N., procesul-verbal de percheziție din 20 ianuarie 2012, raportul de expertiză nr. 15 din 21 ianuarie 2012, pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel și recursul ordinar. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată și aplicată în limitele prevederilor legale (pct. 2 - 5 din decizie). Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal. Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii, că recursul ordinar este și unul vădit neîntemeiat. 7 Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pruteanu Vasile împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2013, în privința inculpatului Florea Anatolie Vladimir, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014, pronunțată la 07 mai 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 8 Dosarul nr. 1ra-653/14 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE DISPOZITIVUL 09 aprilie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Constantin Gurschi, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2013, declarat de avocatul Pruteanu Vasile, în numele inculpatului Florea Anatolie Vladimir, născut la 07 ianuarie 1984, originar și locuitor al mun. Chișinău, or. Durlești, str. A. Donici 3, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale. În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pruteanu Vasile împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2013, în privința inculpatului Florea Anatolie Vladimir, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 07 mai 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 9