ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 25.03.2014

1ra-34/14 — art. 149 al. 1 CP

HOTĂRÂRE

25.03.2014

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 149 al. 1 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură penală

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

1ra-34/14 — art. 149 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-34/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Elena Covalenco,

Ion Guzun,

cu participarea:

procurorului Sergiu Crijanovschi,

inculpaților Șaptefrați Oleg, Sîrbu Veniamin,

Railean Alexandru, Don Victor,

avocatului Spînu Oleg, Cuțulab Victor,

succesorului victimei Tiosa Sergiu,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de avocatul Spînu

Oleg și inculpatul Don Victor împotriva sentinței Judecătoriei Rezina din 02 aprilie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2013, în

privința inculpaților

Șaptefrați Oleg Valeriu, născut la 20

mai 1992, originar și locuitor al or. Rezina, str. 1 Mai 9/23,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;

Sîrbu Veniamin Grigore, născut la 10

ianuarie 1992 în s. Verejeni, r-nul Telenești, domiciliat în or.

Rezina, str. Basarabia 6/22, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Railean Alexandru Serghei, născut la

21 martie 1991, originar și locuitor al or. Rezina, str. 27 August

48/67, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;

Don Victor Nicolae, născut la 28

septembrie 1988, originar și locuitor al or. Rezina, str. 1 Mai

7/59, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 29 august 2012 - 02 aprilie 2013,

instanța de apel: 25 aprilie - 19 iunie 2013,

în instanța de recurs: 08 octombrie 2013 – 25 februarie 2014;

Procedura de citare legal îndeplinită.

Procurorul și succesorul victimei au optat pentru respingerea recursurilor.

Avocații și inculpații au solicitat admiterea recursurilor în sensul declarat.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Rezina din 02 aprilie 2013, Șaptefrați Oleg,

Sîrbu Veniamin, Railean Alexandru și Don Victor au fost condamnați în baza art.

149 alin. (1), 90 Cod penal la cîte 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, pentru fiecare.

În fapt, instanța de fond a constatat că Șaptefrați Oleg, Sîrbu Veniamin,

Railean Alexandru și Don Victor, la 29 august 2011, aproximativ orele 17.00,

împreună cu Tiosa Ion se plimbau cu o barcă din metal pe unul din iazurile din

preajma satului Trifești, r-nul Rezina. La un moment dat inculpații au început a

balansa barca, deși au fost rugați de către Tiosa Ion să înceteze, fiindcă el nu putea

înota. Cu toate acestea, inculpații, fără careva intenții și neprevăzînd posibilele

consecințe au continuat balansarea. Ca rezultat barca s-a răsturnat, toți au căzut în

apă, iar Tiosa Ion s-a înecat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 12.12.2011, decesul lui

Tiosa Ion a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin înec.

În cadrul cercetării judecătorești, inculpații n-au recunoscut vina și au

solicitat pronunțarea unei sentințe de achitare.

Inculpatul Șaptefrați Oleg a declarat că la 29 august 2011, împreună cu mai

mulți prieteni, în jur la 15-18 persoane, au plecat la iaz pentru a sărbători ziua de

naștere a lui Mardari V. Au stat la masă și au servit șampanie. După aceasta

împreună cu Railean A., Sîrbu V., Don V., Tiosa I. s-au pornit la plimbare cu o

barcă. Tiosa I. stătea pe scaun și îi servea cu bere. Don V. a sărit în apă după o

sticlă goală aruncată de cineva, apoi s-a urcat pe vîrful bărcii și a început a dansa în

ritmul muzicii, clătinînd-o împreună cu toți cei prezenți în ea. Don V. a sărit în apă.

Barca s-a înclinat pe partea dreaptă, a luat apă și lent a început a se scufunda. Toți

au început a înota spre mal. Cineva i-a acordat ajutor lui Sîrbu V., care se îneca.

Peste un timp, observînd lipsa lui Tiosa I., au început a-1căuta, însă fără nici un

rezultat.

Inculpatul Sîrbu V. și Railean A. au depus mărturii similare, declarînd că

Tiosa I. putea înota, deoarece în același an s-au scăldat împreună în rîul Nistru.

Instanța a reținut că vina inculpaților se dovedește prin probele administrate

și prin declarațiile lor depuse în cadrul urmăririi penale, conform cărora, aflîndu-se

pe iaz, nu numai Don V., ci toți balansau barca, în aceiași măsură și Tiosa I.

Afirmațiile privind balansarea bărcii de către Tiosa I. sunt versiuni ale

inculpaților, ca rezultat al decesului acestuia, pentru a evita răspunderea.

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 149 alin. (l) Cod penal,

fiindcă ei, prin acțiunile lor, l-au lipsit de viață prin imprudență pe Tiosa I.

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art.

149 alin. (1) Cod penal la cîte 2 ani închisoare fiecare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis.

Apelantul a invocat că inculpații vina nu și-au recunoscut-o, de cele comise

nu se căiesc, nu au restituit succesorului victimei prejudiciul material și prin

declarațiile sale mincinoase împiedicau mersul normal al cercetării judecătorești,

cu scopul eschivării de la răspunderea penală.

De asemenea inculpații nu au contribuit la descoperirea infracțiunii, iar

instanța neîntemeiat le-a aplicat pedepse blînde.

3.1. A declarat apel și inculpatul Don V., cerînd casarea sentinței în partea ce

ține de condamnarea lui, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care să fie achitat.

Apelantul a indicat că instanța de fond nu a luat în considerație că

participanții la serbare, cît și alte persoane care se aflau cel mai aproape de barcă

nu au auzit ca cineva să ceară încetarea clătinării bărcii.

Victima a participat împreună cu dînșii la clătinarea bărcii, acesta putea

înota, fapt totalmente ignorat de prima instanță.

Totodată, instanța nu a luat în considerație că, potrivit raportului de expertiză

medico-legală din 12.11.2011, pe cadavrul lui Tiosa I. a fost depistată o excoriație

a unghiului extern a ochiului stîng. Rezultă că consecința decesului nu servește

faptul că el nu putea înota, ci că el a fost lovit de barcă în timp ce aceasta se

răsturna și nu a mai avut posibilitate să iasă la suprafață. Dacă Tiosa I. ieșea la

suprafață, ceilalți erau să-l vadă și să-i acorde ajutor în caz dacă nu era în stare să

ajungă la mal. Acest fapt în întregime combate declarațiile martorilor precum că

cineva striga să nu clatine barca.

3.2. Aavocații Mustea Maria și Sîrbu Oleg, la fel au declarat apeluri în

numele inculpaților Șaptefrați O., Sîrbu V. și Railean A., solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care aceștia să fie

achitați.

Apelanții au specificat că Don V. a sărit în apă după sticla goală aruncată de

cineva, apoi s-a urcat pe vîrful bărcii și a început a dansa în ritmul muzicii,

clătinînd astfel barca împreună cu toți cei prezenți în ea. La un moment dat a întețit

balansarea, la observațiile lui Sîrbu V. nu reacționa apoi a sărit în apă, la ce barca

s-a plecat pe partea dreaptă și a început a lua apa, și lent a început a se scufunda.

Atunci toți cei din barcă au sărit în apă începînd să înoate spre mal.

Cineva i-a acordat ajutor lui Sîrbu V. să ajungă la mal, deoarece se îneca.

Declarații similare au depus Sîrbu V. și Railean A., care îi cerea lui Don V. să nu

clatine luntrea, deoarece nu poate înota bine.

Toate persoanele care se aflau în barcă s-au aflat în aceleași condiții cu

victima și exista aceiași probabilitate de survenire a înecului tuturor. De asemenea

s-a confirmat faptul că victima putea înota.

Pentru a exista latura obiectivă în cazul lipsirii de viață din imprudență

atitudinea inculpaților față de rezultatul produs urma să fie exprimată printr-o

neglijență criminală sau încredere exagerată în sine.

După momentul răsturnării luntrii Șaptefrați O., Sîrbu V. și Railean A. au

rămas în aceiași situație, în aceleași condiții ca și victima, nimeni nefiind favorizat

și pentru fiecare existînd pericolul de înec, fapt confirmat și prin situația în care s-a

aflat Sîrbu V. după răsturnarea bărcii.

Tiosa I. nu a fost impus de nimeni să urce în barcă. Acesta de sinestătător la

voința sa a urcat în barcă și și-a asumat responsabilitatea.

Martorii Dolghier I., Bordian G., Bulai V., Don E. și Marușcenco A. au

confirmat faptul precum că Tiosa I. putea înota. Cu toții plecau la iazul din or.

Rezina, unde ultimul înota împreună cu ei.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 12.12.11, decesul

victimei a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin înec, la examinarea medico-

legală s-au depistat excoriație a unghiului extern a ochiului stîng, care posibil au

fost provocate în rezultatul acțiunii cu un corp contondent, sau la lovire de el,

posibil cu puțin timp înainte de moarte.

Aceste circumstanțe denotă faptul că în momentul răsturnării bărcii, Tiosa I.

s-a fost lovit în regiunea capului de barcă, fapt ce a putut duce la pierderea

cunoștinței și favorizarea înecului.

Toate persoanele ce se aflau în barcă s-au aflat în aceleași condiții și situație

ca și victima, existînd aceiași probabilitate de lovire de barcă, cu survenirea

înecului. Aprecierea calităților de înotător poate fi dată doar de către un specialist

în domeniu, în niște condiții concrete, deoarece bazinele acvatice, rîurile au

caracteristici diferite la rezistența persoanei și la capacitățile de înot a acesteia. Din

ceste considerente, nu se poate da apreciere faptului că cineva din persoanele ce se

aflau în barcă putea înota într-un bazin acvatic iar altă persoană nu putea.

Tiosa I. nu a fost impus de nimeni să urce în barcă. La balansarea bărcii a

participat și el, urmînd să-și asume responsabilitatea.

De asemenea, pornind de la faptul că barca s-a răsturnat în urma balansării a

tuturor persoanelor ce se aflau în luntre, nu este posibil de stabilit concret din

acțiunea cărei persoane s-a răsturnat.

Instanța de judecată a aplicat eronat normele materiale, din considerentul că

inculpaților le-a atribuit calitatea de coautori, însă în cadrul infracțiunilor săvîrșite

din imprudență nu este posibilă participația deoarece art. 41 Cod penal

menționează că se consideră participație cooperarea cu intenție a două sau mai

multe persoane la săvîrșirea unei infracțiuni intenționate, mai mult ca atît art. 44

Cod penal stipulează că infracțiunea se consideră săvîrșită cu participație simplă

dacă la săvîrșirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai

multe persoane, fiecare realizînd latura obiectivă a infracțiunii. Codul penal nu

prevede răspundere penală pentru participația la săvîrșirea infracțiunilor din

imprudență.

Prin ordonanța procurorului din 14.05.2012, urmărirea penală în privința

inculpaților acuzați în baza art. 149 alin. (1) Cod penal a fost încetată, din motivul

lipsei elementelor componenței de infracțiune. Procurorul a reținut că analizînd în

ansamblu probele acumulate în cadrul urmăririi penale s-a ajuns la concluzia că în

acțiunile învinuiților nu există elementele componenței de infracțiune și anume

lipsește latura obiectivă a infracțiunii care se realizează prin acțiune sau inacțiune.

În cazul dat, poate fi vorba despre unele acțiuni ale învinuiților, în momentul

balansării bărcii, dar totodată, pentru a exista latura obiectivă, în cazul lipsirii de

viață din imprudență, atitudinea învinuiților față de rezultatul produs urma să fie

exprimată printr-o neglijență criminală sau încredere exagerată în sine, învinuiții

urmau să prevadă că acțiunile lor pot avea ca urmare moartea lui Tiosa I.

Ordonanța a fost contestată procurorului ierarhic superior de către Tiosa S.,

fiind respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța din 19.06.2012.

Prin încheierea din 11.07.2012, judecătorul de instrucție al Judecătoriei

Rezina, a dispus admiterea plîngerii lui Tiosa S., declarînd nule ordonanțele

menționate, cu obligarea procurorului de a efectua o urmărire penală suplimentară,

pe motiv că organul de urmărire penală a făcut o investigație superficială.

Dar, în pofida prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

judecătorul de instrucție nu a constatat fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental, care ar fi afectat ordonanța atacată. Deci, urmărirea penală a fost

reluată neîntemeiat.

Pornind de la faptul că barca s-a răsturnat de la balansările tuturor

persoanelor ce se aflau în ea, nu este posibil de stabilit concret din a cărei acțiune

s-a răsturnat luntrea, iar Codul penal nu prevede răspunderea penală pentru

participația la săvîrșirea infracțiunilor din imprudență.

Totodată, persoana trebuie să poată prevedea natura și dimensiunile

rezultatului, care este o condiție subiectivă a neglijenței. În cazul stabilirii că

persoana nici cum nu putea să prevadă producerea rezultatului, va exista o faptă

săvîrșită fără vinovăție.

Potrivit art. 20 Cod penal, în cazul în care persoana care a comis fapta nu

își dădea seama sau nu trebuia și nici nu putea să înțeleagă caracterul prejudiciabil

al faptelor sale, aceasta se consideră săvîrșită fără vinovăție. În acest caz acțiunile

persoanei trebuie să se datoreze unor împrejurări obiective imprevizibile de voința

făptuitorului. Cauza imprevizibilă se poate datora și imprudenței victimei,

comportamentului ei iresponsabil.

În speță a persistat o asemenea situație, cînd victima a urcat singur în barcă,

neîndemnat de nimeni, servind pe restul cu bere, fără a se asigura cu un colac ce l-

ar scăpa de la un eventual înec, de aici este evident comportamentul iresponsabil

al victimei și nu vinovăția inculpaților.

Astfel, nu s-au acumulat probe incontestabile ce ar dovedi vinovăția

inculpaților, iar în acțiunile lor nu există elementele componenței de infracțiune și

anume latura obiectivă realizată prin acțiune.

3.3. Și succesorul victimei, Tiosa Sergiu, a declarat apel, în care a cerut

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei hotărîri noi, prin care

inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă cu închisoare.

Apelantul a menționat că întru restabilirea echității sociale, dat fiind că

inculpații nu și-au recunoscut vina, nu s-au căit de cele săvîrșite, nu și-au adus

scuze în fața lui și nu se căiesc de fapta comisă, instanța urma să le aplice o

pedeapsă cu închisoare.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie

2013, toate apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că analiza și verificarea probelor pe cauză indică

incontestabil la comiterea de către inculpați a infracțiunii incriminate, iar instanța

de fond corect a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 149 alin. (1) Cod penal -

lipsirea de viață din imprudență.

Inculpații în timpul balansării bărcii urmau să prevadă eventualele consecințe

și anume că barca se va răsturna.

Faptul că barca a fost balansată de către toți inculpații, este probat prin

imposibilitatea răsturnării bărcii de la o singură persoană, situație confirmată

nemijlocit și prin declarațiile inculpaților Don V. și Șaptefrați O.

Declarațiile inculpaților date în cadrul ședinței instanței de fond și cea de

apel, sunt parțial veridice din motivul că aceștia și-au schimbat declarațiile cu

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală.

Faptul că barca a fost balansată de către toți inculpații este recunoscut parțial

de inculpați în cadrul instanței de fond și cea de apel. Mai mult, inculpații și-au

cerut scuze de la succesorul victimei, în așa mod recunoscînd vina indirect.

Totodată, o singură persoană nu putea fizic să răstoarne barca în care se aflau patru

persoane.

În concluzie, între acțiunile inculpaților și anume balansarea bărcii și efectul

produs, adică răsturnarea bărcii care a dus la înecul lui Tiosa Ion, există legătură

cauzală directă, fapt care inculpații urmau să-l prevadă.

Colegiul atrage atenția la faptul existenței la Tiosa Ion a echimozei în

regiunea ochiului, fapt ce ne vorbește despre răsturnarea bruscă a luntrei dar nu

cum au declarat inculpații că luntrea s-a răsturnat lent.

Legalitatea experimentului în procedura de urmărire penală nu pune la

îndoială rezultatele acesteia, deoarece experimentul a fost efectuat fără abateri de

la legislație, iar condițiile climaterice și de anotimp nu puteau influența rezultatele

acestuia deoarece s-a calculat distanța de pe mal pînă la locul aflării bărcii și dacă

era posibil de a desluși strigătele omului.

Colegiul nu se va expune asupra argumentul apelantului cu referire la

calitatea de coautor deoarece, instanța de fond nu le-a atribuit această calitate

inculpaților.

Înțelegerea caracterului prejudiciabil al faptei este legată, de regulă, de

nerespectarea unor reguli de precauție stabilite pentru a evita survenirea unor

consecințe prejudiciabile în procesul de desfășurare a unor activități.

În speță este relatată anume o atare situație - inculpații balansînd barca,

prevedeau posibilitatea producerii răsturnării acesteia, dar și aveau posibilitatea

preîntîmpinării unei astfel de urmări, necătînd la faptul că Tiosa Ion s-a urcat în

barcă neîndemnat de nimeni și cînd s-a început balansarea, acesta prevăzînd

pericolul real, a strigat la ceilalți din barcă să înceteze balansarea.

Sintagma art.18 Cod penal „trebuia să prevadă”, exprimă obligațiunea

persoanei de a prevedea posibilitatea survenirii urmării prejudiciabile. Această

obligațiune rezultă din diferite norme, reguli, instrucțiuni legale care reglementează

modul de desfășurare a unor activități sau din anumite reguli de conviețuire socială

bazate pe experiența de viață.

În speța, inculpații ținînd cont de vîrsta și nivelul lor de percepere a situației

datorită inclusiv și nivelului lor de dezvoltare, ieșind cu barcă, trebuiau să se

conducă de regula cunoscută de orice persoană, că balansarea bărcii poate avea

urmări negative, chiar și tragice, astfel fiind neaplicabil și art. 20 Cod penal, la care

face referire avocatul în apelul său.

Referitor la înăsprirea pedepsei, solicitată de procuror și succesorul victimei

în apelurile sale, instanța de apel a relevat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond

corect a ținut cont de prevederile art. 6,7,61,75 Cod penal, că infracțiunea comisă

de inculpați face parte din categoria celor mai puțin grave, că infracțiunea este

comisă din imprudență, că inculpații nu au antecedente penale, că careva

impedimente legale la aplicarea art. 90 Cod penal nu au fost stabilite.

Avocatul Spînu Oleg a declarat recurs ordinar în care solicită casarea

hotărîrilor adoptate în cauză, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care inculpații Șaptefrați Oleg, Sîrbu Veniamin și Railean Alexandru să fie

achitați.

Recurentul a specificat că conform raportului de expertiză medico-legală din

12.12.11, decesul cet.Tiosa Ion a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin înec.

La examinarea medico-legală s-au depistat: excoriație a unghiului extern a ochiului

stîng, care posibil au fost provocate în rezultatul acțiunii cu un corp contondent,

sau la lovire de el, posibil cu puțin timp înainte de moarte.

Acestea denotă că în momentul răsturnării bărcii Tiosa Ion a fost lovit în

regiunea capului de barcă, fapt care a putut duce la pierderea cunoștinței și

favorizarea înecului acestuia.

Toate persoanele din barcă s-au aflat în aceleași condiții și situație ca și

victima, existînd aceiași probabilitate pentru toți de lovire a bărcii sau survenirea

înecului.

Faptul că Tiosa Ion înota mediu, merită de apreciat ca un factor relativ,

deoarece aprecierea calităților de înotător poate fi dată doar de către un specialist

din domeniu, fiind confirmat printr-un certificat corespunzător. Aprecierea j

capacității de înot a unei persoane urmează a fi făcută în niște condiții concrete,

deoarece bazinele acvatice, rîurile au caracteristici diferite la rezistența persoanei și

la capacitățile de înot a acesteia. Din ceste considerente, nu putem da apreciere

faptului precum că cineva din persoanele ce se aflau în luntre putea înota într-un

bazin acvatic iar altă persoană nu putea.

Partea vătămată la fel a participat la balansarea bărcii și urma să-și asume

responsabilitate, iar pornind de la faptul că luntrea s-a răsturnat în urma balansării

a tuturor persoanelor ce se aflau în ea, nu este posibil de stabilit concret din

acțiunea cărei persoane s-a răsturnat aceasta.

Prin ordonanța 14.05.2012 procurorul a încetat urmărirea penală în privința

inculpaților pe art. 149 alin. (1) Cod penal, din motivul lipsei elementelor

infracțiunii și anume lipsește latura obiectivă, care se realizează prin acțiune sau

inacțiune. Pentru a exista latura obiectivă, în cazul lipsirii de viață din imprudență,

atitudinea învinuiților față de rezultatul produs urma să fie exprimată printr-o

neglijență criminală sau încredere exagerată în sine, ei urmau să prevadă că

acțiunile lor pot avea ca urmare moartea victimei.

Prin încheierea din 11.07.2012, judecătorul de instrucție al Judecătoriei

Rezina, în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, a declarat nulă această

ordonanța, cu obligarea procurorului de a efectua urmărirea penală suplimentară,

reținînd că organul de urmărire penală a făcut o investigație superficială.

Astfel au fost încălcate prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală, or nu au fost constatate fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care ar fi afectat ordonanța atacată.

Instanța de judecată nu s-a expus asupra legalității experimentului în

procedura de urmărire penală, efectuat la data 05.03.2012, deși fapta fiind comisă

la 29.08.2011 putem afirma cu certitudine că rezultatele acestuia poate fi ușor

influențate de condițiile climaterice și de anotimp.