1ra-355/2014 — Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică.

Dosarul nr. 1ra-355/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Ion Arhiliuc, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, de

inculpatul

Bostan Vasile Tudor, născut la 22.11.1978,

originar din or. Ialoveni, domiciliat în mun.

Chișinău, com. Durlești, str. Petru Rareș, 14.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Bostan V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) CP la 6

(șase) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Măsura preventivă în privința lui Bostan V. a fost modificată din obligațiune de a

nu părăsi țara în arest preventiv, anunțîndu-l în căutare.

Termenul executării pedepsei calculîndu-se din momentul reținerii.

min, Bostan V., conducea automobilul de model "VAZ 21013" cu n/î BR AC 520, fără

a deține permis de conducere, și pe str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău a fost stopat

pentru verificarea actelor pe automobil de către Inspectorul SPR al CGP mun.

Chișinău, Cijov S.. În procesul verificării actelor inspectorul a observat că, Bostan V.

prezenta semne evidente că se afla în stare de ebrietate alcoolică. Pentru confirmarea și

aprecierea gradului stării de ebrietate, conducătorul auto a fost condus la medicul-

narcolog din cadrul SPR CGP mun. Chișinău, însă Bostan V. a refuzat de la examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor

1

biologice în cadrul acestui examen medical, fapt confirmat prin procesul - verbal de

examinare medicală nr.1435 din 09.07.2010. Prin acțiunile sale, Bostan V. a încălcat

cerințele art.l 1 lit.J) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că;

„conducătorul de vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat, să se

supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii detestare a aerului expirat sau,

după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare" și cerințele art. 10 alin.(2) lit.a) a Regulamentului

Circulației Rutiere care indică că „persoana care conduce un autovehicul trebuie să

posede și, la cererea lucrătorilor de poliție este obligat să înmîneze pentru control

permisul de conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul

condus.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă,

motivînd că, pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea dură, iar infracțiunea pe

care a săvîrșit-o face parte din categoria infracțiunilor ușoare, potrivit art. 16 CP, și

prevede ca pedeapsă principală amenda sau munca neremunerată în folosul

comunității, și nu a luat în considerație că, în cadrul urmării penale vina a recunoscut-o

integral.

Totodată, menționează că, în cadrul urmării penale a fost stabilită măsura

preventivă - obligarea de a nu părăsi țara, care a fost respectată, iar despre data ședinței

de judecata nu a cunoscut, deoarece de către procuror nu a fost telefonat la numărul de

telefon lăsat la urmărirea penală. Cu adevărat, nu mai locuiește în comuna Durlești,

mun.Chișinău, deoarece este în conflict cu rudele și închiriază un apartament în

or.Chișinău, dar nu se eschiva de a se prezenta în fața instanței de judecată.

2013, a fost admis apelul declarat de inculpatul Bostan V., casată sentința Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 25 februarie 2011, în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care lui Bostan V. recunoscut vinovat în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) CP i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 750 (șapte sute cincizeci) unități convenționale, ce constituie

15000 lei.

Inculpatul Bostan V., fiind eliberat imediat de sub arest.

În rest sentința s-a menținut.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just concluzionînd că inculpatul

Bostan V. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) CP, împrejurări care au

fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la dosar de către organul de urmărire

penală și verificate în ședința de judecată.

Referitor la citarea legală a inculpatului Bostan V., instanța de apel a

concluzionat că, ultimul nu a fost legal citat de către instanța de fond, deoarece în

materialele dosarului nu există dovada de recepție a citației.

2

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond nu a ținut

cont de principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale în

corespundere cu prevederile art.7,61,75,76 CP, precum faptul săvîrșirii de către

inculpat pentru prima dată a unei infracțiuni ce face parte din categoria celor ușoare,

recunoașterea vinei, căința sinceră, nu are antecedente penale, aplicîndu-i o pedeapsă

prea aspră. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea

inculpatului e posibilă fără aplicarea pedepsei maxime prevăzută de sancțiunea

art.2641 alin.(4) CP.

care solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, ținînd cont de

termenul de două luni executat de către el, motivînd că, în ședința de judecată în

instanța de apel a solicitat aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată,

reieșind din starea financiară a familiei sale, avînd la întreținere un copil minor, iar

instanța de apel nu s-a expus asupra acestei solicitări.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

7.1. Recurentul invocă p.6) alin.(1) art.427 CPP - „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, în ce privește pedeapsa stabilită

de instanța de apel.

Colegiul penal constată că, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de către inculpat în cererea de apel, cu admiterea acesteia, fiind

casată hotărîrea instanței de fond în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care i s-a stabilit pedeapsă mai blîndă sub formă de amendă, prevăzută în

sancțiunea art.2641 alin.(4) CP, luînd în considerație circumstanțele cauzei descrise în

partea descriptivă a deciziei atacate.

7.2. De asemenea, din conținutul recursului argumentele invocate se cuprind și în

temeiul prescris de pct.10) al aceluiași articol – „s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale”.

Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art.75 CP, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate

largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

3

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art.61 CP, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Sistemul de pedepse fixat în art.62 CP începe cu cea mai blîndă - amendă și se

termină cu cea mai aspră - detențiunea pe viață și dacă amenda e situată la lit.a) din

acest articol, apoi munca neremunerată e situată pe locul 4 la litera d) și este, deci, mai

severă, deoarece compararea pedepselor după rigurozitate se face prin aprecierea

locului lor în conținutul articolului menționat.

Consecutivitatea pedepselor în art. 62 Cod penal:

1) dă posibilitate să se țină seama de aprecierile și cerințele legislativului

referitoare la sancțiuni atunci cînd instanța de judecată aplică o măsură mai blîndă

decît cea prevăzută pentru infracțiunea săvîrșită, pornind de la sistemul pedepselor,

prevăzute la art.62 Cod penal;

2) orientează instanțele de judecată spre determinarea pedepselor persoanelor care

au săvîrșit infracțiuni ușoare, mai puțin grave, începînd cu cele mai blînde.

În conformitate cu alin.(1) al art.64 CP, amenda este o sancțiune pecuniară ce se

aplică de către instanța de judecată în cazurile și în limitele prevăzute de CP. Ea este o

restrîngere a drepturilor patrimoniale ale condamnatului, care se manifestă în

reducerea patrimoniului său. Mărimea amenzii se stabilește în funcție de caracterul și

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, precum și de cuantumul special al amenzii stabilit

pentru fiecare infracțiune în parte.

Amenda reprezentă o alternativă a detențiunii penitenciare.

La determinarea sumei amenzii instanța de judecată în fiecare caz concret ia în

considerație nu numai gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, dar și persoana

celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a stabilit pedeapsa penală

inculpatului Bostan E. mai blîndă decît cea stabilită de instanța de fond - închisoare,

ținînd cont de prevederile art.7,61,75 CP, de faptul că, inculpatul nu are antecedente

penale, a săvîrșit pentru prima dată o infracțiune din categoria celor ușoare,

recunoașterea vinei, căința sinceră, fiind argumentat motivul aplicării unei astfel de

pedepse conform ordinii categoriilor pedepselor specificate la art.62 CP.

7.3. Referitor la computarea termenului aflării sub arest preventiv la pedeapsa

stabilită sub formă de amendă, Colegiul penal menționează că, aceasta ține de

chestiunile care urmează să fie soluționate de către instanța de judecată la executarea

pedepsei, în conformitate cu prevederile art.469 -471 CPP și condamnatul nu este

privat de dreptul de a se adresa în modul stabilit de legislație în instanța de judecată.

4

Instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427

alin. (1) pct.6), 10) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de

erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărârea atacată este

legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-

419 CPP, de aceia recursul ordinar declarat de inculpatul Bostan V. se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bostan Vasile Tudor,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013,

în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 19 martie 2014.

Președinte: Constantin Gurschi

Judecători: Ion Arhiliuc

Liliana Catan

5