1ra-355/2014 — Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică.
- Temei legal
- art.264-1 alin.4 CP
1ra-355/2014 — Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică. (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-355/2014
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
19 februarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
Președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Ion Arhiliuc, Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, de
inculpatul
Bostan Vasile Tudor, născut la 22.11.1978,
originar din or. Ialoveni, domiciliat în mun.
Chișinău, com. Durlești, str. Petru Rareș, 14.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 12.10.2010 – 25.02.2011
Instanța de apel: 06.09.2013 – 01.10.2013
Instanța de recurs: 10.12.2013 - 19.02.2014.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 25 februarie 2011,
Bostan V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) CP la 6
(șase) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Măsura preventivă în privința lui Bostan V. a fost modificată din obligațiune de a
nu părăsi țara în arest preventiv, anunțîndu-l în căutare.
Termenul executării pedepsei calculîndu-se din momentul reținerii.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 21 august 2010, aproximativ la ora 01 și 50
min, Bostan V., conducea automobilul de model "VAZ 21013" cu n/î BR AC 520, fără
a deține permis de conducere, și pe str. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău a fost stopat
pentru verificarea actelor pe automobil de către Inspectorul SPR al CGP mun.
Chișinău, Cijov S.. În procesul verificării actelor inspectorul a observat că, Bostan V.
prezenta semne evidente că se afla în stare de ebrietate alcoolică. Pentru confirmarea și
aprecierea gradului stării de ebrietate, conducătorul auto a fost condus la medicul-
narcolog din cadrul SPR CGP mun. Chișinău, însă Bostan V. a refuzat de la examenul
medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor
1
biologice în cadrul acestui examen medical, fapt confirmat prin procesul - verbal de
examinare medicală nr.1435 din 09.07.2010. Prin acțiunile sale, Bostan V. a încălcat
cerințele art.l 1 lit.J) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că;
„conducătorul de vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat, să se
supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii detestare a aerului expirat sau,
după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării
alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de
medicamente cu efecte similare" și cerințele art. 10 alin.(2) lit.a) a Regulamentului
Circulației Rutiere care indică că „persoana care conduce un autovehicul trebuie să
posede și, la cererea lucrătorilor de poliție este obligat să înmîneze pentru control
permisul de conducere valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul
condus.
Sentința a fost atacată cu apel de inculpatul Bostan V., solicitînd casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă,
motivînd că, pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea dură, iar infracțiunea pe
care a săvîrșit-o face parte din categoria infracțiunilor ușoare, potrivit art. 16 CP, și
prevede ca pedeapsă principală amenda sau munca neremunerată în folosul
comunității, și nu a luat în considerație că, în cadrul urmării penale vina a recunoscut-o
integral.
Totodată, menționează că, în cadrul urmării penale a fost stabilită măsura
preventivă - obligarea de a nu părăsi țara, care a fost respectată, iar despre data ședinței
de judecata nu a cunoscut, deoarece de către procuror nu a fost telefonat la numărul de
telefon lăsat la urmărirea penală. Cu adevărat, nu mai locuiește în comuna Durlești,
mun.Chișinău, deoarece este în conflict cu rudele și închiriază un apartament în
or.Chișinău, dar nu se eschiva de a se prezenta în fața instanței de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie
2013, a fost admis apelul declarat de inculpatul Bostan V., casată sentința Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 25 februarie 2011, în partea stabilirii pedepsei și
pronunțată o nouă hotărîre, prin care lui Bostan V. recunoscut vinovat în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) CP i s-a stabilit pedeapsa sub formă de
amendă în mărime de 750 (șapte sute cincizeci) unități convenționale, ce constituie
15000 lei.
Inculpatul Bostan V., fiind eliberat imediat de sub arest.
În rest sentința s-a menținut.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just concluzionînd că inculpatul
Bostan V. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) CP, împrejurări care au
fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la dosar de către organul de urmărire
penală și verificate în ședința de judecată.
Referitor la citarea legală a inculpatului Bostan V., instanța de apel a
concluzionat că, ultimul nu a fost legal citat de către instanța de fond, deoarece în
materialele dosarului nu există dovada de recepție a citației.
2
La stabilirea pedepsei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond nu a ținut
cont de principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale în
corespundere cu prevederile art.7,61,75,76 CP, precum faptul săvîrșirii de către
inculpat pentru prima dată a unei infracțiuni ce face parte din categoria celor ușoare,
recunoașterea vinei, căința sinceră, nu are antecedente penale, aplicîndu-i o pedeapsă
prea aspră. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea
inculpatului e posibilă fără aplicarea pedepsei maxime prevăzută de sancțiunea
art.2641 alin.(4) CP.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de inculpatul Bostan V.,
care solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată
pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, ținînd cont de
termenul de două luni executat de către el, motivînd că, în ședința de judecată în
instanța de apel a solicitat aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată,
reieșind din starea financiară a familiei sale, avînd la întreținere un copil minor, iar
instanța de apel nu s-a expus asupra acestei solicitări.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile
stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,
fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
7.1. Recurentul invocă p.6) alin.(1) art.427 CPP - „instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, în ce privește pedeapsa stabilită
de instanța de apel.
Colegiul penal constată că, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate de către inculpat în cererea de apel, cu admiterea acesteia, fiind
casată hotărîrea instanței de fond în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă
hotărîre, prin care i s-a stabilit pedeapsă mai blîndă sub formă de amendă, prevăzută în
sancțiunea art.2641 alin.(4) CP, luînd în considerație circumstanțele cauzei descrise în
partea descriptivă a deciziei atacate.
7.2. De asemenea, din conținutul recursului argumentele invocate se cuprind și în
temeiul prescris de pct.10) al aceluiași articol – „s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale”.
Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art.75 CP, prin criterii generale de
individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este
obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare
persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate
largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a
pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
3
săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau
atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, potrivit art.61 CP, în strictă conformitate cu dispozițiile părții
generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.
Sistemul de pedepse fixat în art.62 CP începe cu cea mai blîndă - amendă și se
termină cu cea mai aspră - detențiunea pe viață și dacă amenda e situată la lit.a) din
acest articol, apoi munca neremunerată e situată pe locul 4 la litera d) și este, deci, mai
severă, deoarece compararea pedepselor după rigurozitate se face prin aprecierea
locului lor în conținutul articolului menționat.
Consecutivitatea pedepselor în art. 62 Cod penal:
1) dă posibilitate să se țină seama de aprecierile și cerințele legislativului
referitoare la sancțiuni atunci cînd instanța de judecată aplică o măsură mai blîndă
decît cea prevăzută pentru infracțiunea săvîrșită, pornind de la sistemul pedepselor,
prevăzute la art.62 Cod penal;
2) orientează instanțele de judecată spre determinarea pedepselor persoanelor care
au săvîrșit infracțiuni ușoare, mai puțin grave, începînd cu cele mai blînde.
În conformitate cu alin.(1) al art.64 CP, amenda este o sancțiune pecuniară ce se
aplică de către instanța de judecată în cazurile și în limitele prevăzute de CP. Ea este o
restrîngere a drepturilor patrimoniale ale condamnatului, care se manifestă în
reducerea patrimoniului său. Mărimea amenzii se stabilește în funcție de caracterul și
de gravitatea infracțiunii săvîrșite, precum și de cuantumul special al amenzii stabilit
pentru fiecare infracțiune în parte.
Amenda reprezentă o alternativă a detențiunii penitenciare.
La determinarea sumei amenzii instanța de judecată în fiecare caz concret ia în
considerație nu numai gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, dar și persoana
celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea,
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, condițiile de
viață ale familiei acestuia.
Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a stabilit pedeapsa penală
inculpatului Bostan E. mai blîndă decît cea stabilită de instanța de fond - închisoare,
ținînd cont de prevederile art.7,61,75 CP, de faptul că, inculpatul nu are antecedente
penale, a săvîrșit pentru prima dată o infracțiune din categoria celor ușoare,
recunoașterea vinei, căința sinceră, fiind argumentat motivul aplicării unei astfel de
pedepse conform ordinii categoriilor pedepselor specificate la art.62 CP.
7.3. Referitor la computarea termenului aflării sub arest preventiv la pedeapsa
stabilită sub formă de amendă, Colegiul penal menționează că, aceasta ține de
chestiunile care urmează să fie soluționate de către instanța de judecată la executarea
pedepsei, în conformitate cu prevederile art.469 -471 CPP și condamnatul nu este
privat de dreptul de a se adresa în modul stabilit de legislație în instanța de judecată.
4
Instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427
alin. (1) pct.6), 10) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de
erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărârea atacată este
legală și întemeiată.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-
419 CPP, de aceia recursul ordinar declarat de inculpatul Bostan V. se declară
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bostan Vasile Tudor,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013,
în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 19 martie 2014.
Președinte: Constantin Gurschi
Judecători: Ion Arhiliuc
Liliana Catan
5