1ra-338-2014 — jaf
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- jaf
- Temei legal
- art.187 alin.2 lit.e, f CP
1ra-338-2014 — jaf (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1 ra-338/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 februarie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Constantin Gurschi,
Judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
sentinței Judecătoriei Glodeni din 03 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 28 august 2013 de inculpata
Arap Maria Feodor, născută la 16 martie 1989, originară
din s.Limbenii Vechi, r-nul Glodeni și domiciliată în
s.Cajba, r-nul Glodeni.
Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:
22.04.2013 - 03.06.2013 - prima instanță,
03.07.2013 - 28.08.2013 - instanța de apel,
03.12.2013 - 19.02.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Glodeni din 03 iunie 2013, Arap Maria a fost
condamnată în baza art.187 alin.(2) lit.d), f) Cod penal la 4 ani închisoare.
În baza art.96 Cod penal a fost amînată executarea pedepsei pînă la atingerea
vîrstei de 8 ani a copilului minor al acesteia, Arap Valentina, născută la 21.02.2013.
Conform art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea
neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Orhei din 15 septembrie 2009,
fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, fără amendă, cu executarea ei
în penitenciar pentru femei de tip închis.
Potrivit sentinței s-a constatat că Arap Maria, la 02 octombrie 2012, ora
01.00, aflîndu-se pe str.Ciprian Porumbescu 17, or.Glodeni, a pătruns în domiciliul
cet.Moșanu Valeriu, de unde a sustras în mod deschis o scurtă femeiască de model
„Dolce Gabana”, pe care a însușit-o, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială
considerabilă în mărime de 10000 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie
recunoscută vinovată și condamnată în baza art.187 alin.(2) lit.d), f) Cod penal la 5
ani închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.85 Cod penal definitiv la 7 ani și 6 luni
închisoare, cu amendă în mărime de 10000 lei, care conform art.87 Cod penal să fie
executate de sine stătător, invocînd că instanța la stabilirea pedepsei definitive nu a
ținut seama de prevederile art.85 alin.(3), 96 Cod penal, aplicîndu-i inculpatei o
pedeapsă mai blîndă decît prevede legea și nu i-a cumulat pedeapsa sub formă de
amendă stabilită prin sentința anterioară.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 august 2013, a
fost admis apelul procurorului, casată sentința în latura pedepsei și pronunțată o nouă
hotărîre, prin care Arap Maria s-a considerat condamnată în baza art.187 alin.(2) lit.d),
1
f) Cod penal la 5 ani închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.85 Cod penal, prin
cumul de sentințe, prin adăugarea parțială a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei
Orhei din 15 septembrie 2009, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani 6 luni
închisoare și amendă în mărime de 10000 lei, cu executarea ei în penitenciar pentru
femei de tip închis.
În sarcina organelor de tutelă și curatelă a r-nului Glodeni s-a pus soluționarea
chestiunii aflării copiilor minori a lui Arap Maria după arestarea acesteia.
Instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a dat
deplină efeciență prevederilor art.7, 75, 61, 96 Cod penal și nu a ținut seama de
regulile de stabilire a pedepsei stipulate în art.85 alin.(3) Cod penal, deoarece
inculpata a fost de nenumărate ori trasă la răspundere penală și la data pronunțării
sentinței, aceasta avea neexecutată pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare și amendă
în mărime de 10000 lei, stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 15.09.2009.
Astfel, prima instanță, stabilindu-i lui M.Arap pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare,
în temeiul art.85 alin.(3) Cod penal, incorect i-a fixat termenul dat de pedeapsă,
deoarece acesta urma a fi mai mare decît cel neexecutat prin sentința din 15.09.2009.
La fel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță incorect a aplicat în
privința inculpatei prevederile art.96 Cod penal și a dispus amînarea executării ei pînă
la atingerea copilului a vîrstei de 8 ani, deoarece aceste prevederi deja au fost aplicate
în privința ulitmei, prin sentința anterioară, însă dînsa nu a îndreptățit încrederea ce i
s-a acordat, comportamentul acesteia avînd un impact negativ asupra educației
copiilor care se află în custodia sa, dînsa nu și-a făcut concluziile necesare și repetat a
comis o infracțiune gravă, din care motiv aceste prevederi urmează a fi excluse.
De asemenea, instanța a constatat că partea descriptivă a sentinței contravine cu
cea dispozitivă, deoarece în partea descriptivă instanța a reținut starea de recidivă în
privința inculpatei și oportunitatea izolării acesteia de societate, prin aplicarea unei
pedespe sub formă de închisoare, iar în dispozitiv a dispus ca executarea pedepsei
stabilite să fie amînată, totodată aplicînd prevederile art.85 Cod penal, i-a stabilit
pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, fără a indica modul executării unei asemenea
pedepse și timpul cînd urmează a fi pusă în executare, omițînd totodată la stabilirea
pedepsei definitive a-i adăuga și pedeapsa de amendă stabilită prin sentința
Judecătoriei Orhei din 15.09.2009.
Reieșind din circumstanțele date, instanța de apel, ținînd seama de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, și anume că inculpata anteriror a mai fost trasă
la răspundere penală, are antecedente penale nestinse, că a comis infracțiunea în stare
de recidivă, și pe sentința anterioară i-a fost amînată executarea pedepsei pînă la
atingerea copilului a vîrstei de 8 ani, însă nu a conștientizat cele comise și nu a tras
concluziile necesare, nu a stat pe calea corijării, continuînd să comită infracțiuni, care
se atribuie la categoria celor grave, iar conform informației Biroului de probațiune,
aceasta a fost diagnosticată cu risc sporit de recidivă, pe parcursul aflării la evidență a
avut încălcări a ordinii publice, fiind trasă la răspundere contravențională și nu este
receptivă la observațiile consilierului de probațiune, că are la întreținere 5 copii
minori, a conchis că acesteia urmează a-i fi stabilită o pedeapsă cu închisoarea, fără
amenda prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost recunoscută
vinovată.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar inculpata care,
fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită
2
casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri echitabile, pe
motiv că faptei sale i s-a dat o încadrare juridică greșită, dînsa nu posedă limba de
stat, iar cauza a fost examinată în lipsa translatorului și instanța de apel incorect a
exclus aplicarea prevederilor art.96 Cod penal, deoarece dînsa are la întreținere 6
copii minori, doi dintre care sînt de o vîrstă de pînă la 8 ani.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.421 Cod de procedură penală, coraportat la art.401 Cod de
procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme sînt în drept să
declare recurs ordinar.
Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este
de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți a fost pronunțat la 28.08.2013 în prezența participanților la proces, inclusiv
a inculpatei M.Arap și avocatului său, I.Racoviță, fapt confirmat prin procesul-verbal
al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei
motivate - 11.09.2013 (f.d.169-170, 173).
Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, decizia motivată
a fost pronunțată la 11.09.2013, copia căreia, potrivit recipisei din 11.09.2013, a fost
înmînată contra semnătură procurorului, care a fost prezent la pronunțarea deciziei.
Inculpata și avocatul său, I.Racoviță, cunoscînd despre data pronunțării deciziei
integrale nu s-au prezentat, în legătură cu ce copia deciziei motivate le-a fost
expediată prin poștă (f.d.185-186).
În conformitate cu prevederile art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la
calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care
începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Raportînd prevederile art.231 alin.(3) și art.422 Cod de procedură penală la
situația dată, rezultă că termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) împotriva
deciziei menționate expira la 14 octombrie 2013.
Inculpata M.Arap, fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, nu a
atacat-o în termenul prevăzut de 30 de zile de la data cînd a fost pronunțată decizia
motivată, cunsocînd despre acest fapt.
Conform materialelor dosarului, inculpata a înaintat recurs asupra deciziei
instanței de apel la 16 octombrie 2013, care a fost înregistrat în secția grefă a
Colegiului penal la 18 octombrie 2013, deci după expirarea termenului legal de 30
zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală.
Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea
acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste
termen.
În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen
procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter
imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac,
iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi
respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura
examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a
3
recursului. Momentul de la care începe să decurgă termenul de atac este riguros
precizat de lege – data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la
decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac.
Astfel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar
înaintat de inculpata M.Arap, fiind declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Arap Maria împotriva
sentinței Judecătoriei Glodeni din 03 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 28 august 2013, în propria ei cauză penală, fiind declarat peste
termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2014.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
4