1ra-47/2014 — furt în proporții considerabile

1ra-47/2014 — furt în proporții considerabile (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-47/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Ion Arhiliuc, Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Andrei Harghel,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul

procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de avocatul

Victor Palancica în numele inculpatului Lazu Vladimir, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Lazu Vladimir Boris, născut la 16.10.1985,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Gheorghe

Madan, 46/5, ap. 32.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.02.2013 – 09.04.2013;

Instanța de apel: 16.05.2013 – 11.06.2013;

Instanța de recurs: 08.10.2013 – 28.01.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Dumitru Graur, care a susținut recursul în sensul declarat și a solicitat

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11.06.2013, cu

menținerea sentinței judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09.04.2013, fără

modificări, deoarece apelul avocatului a fost greșit admis.

Avocatul Victor Palancica, acționînd în numele inculpatului, Lazu Vladimir, a

solicitat casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 11.06.2013, cu

adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă încetarea urmăririi penale în

privința lui Lazu Vladimir, din motivul împăcării părților.

Inculpatul Lazu Vladimir a susținut recursul declarat de avocatul Victor

Palancica, în numele său.

Partea vătămată, Mîrzac Zinaida, a menționat că prejudiciul i-a fost restituit și

pretenții față de inculpat nu are.

C O N S T A T Ă:

1

Vl. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) CP, la 3

(trei) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Mîrzac Z., a fost admisă integral, cu

dispunerea încasării de la Lazu Vl. în beneficiu lui Mîrzac Z., suma de 1050 lei cu

titlu de despăgubire materială.

Măsura de reprimare - obligația de a nu părăsi localitatea, stabilită inculpatului,

s-a modificat în arest.

15 decembrie 2012, aproximativ pe la ora 18.25, având intenție directă de sustragere a

bunurilor altei persoane din buzunare și genți, în timp ce se afla în rutiera nr. 121, care

se deplasa din direcția str. Ion Pelivan, mun. Chișinău, spre str. Meșterul Manole 2,

mun. Chișinău, a sustras din geanta care aparținea și se afla în mîină la cet. Mîrzac Z.,

un portmoneu de culoare neagră la prețul de 50 lei, în care se aflau bani în sumă de

1000 lei, polița de asigurare medicală obligatorie și carnetul de pensionar, un card

bancar „FinComBank”, 4 carduri bonus eliberate de magazinul „IMC Market”, un

card de reducere eliberat de magazinul „Fidesco”, un card de reducere eliberat de

magazinul „Linela”, un bonus card eliberat de magazinul „Metro” pe numele lui

Mîrzac Z., dar care nu reprezintă valoare materială, după aceasta a coborît din

mijlocul de transport public menționat, cu bunurile sustrase, cauzîndu-i părții

vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de 1050 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) CP, furt adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

prevăzut de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apel de către avocatul Palancica V. în

numele inculpatului, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare în privința lui Lazu Vl., din motiv că ultimul nu este

vinovat de comiterea infracțiunii imputate, iar învinuirea înaintată prin rechizitoriu și

condamnarea de către instanța de judecată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) CP, s-a

întemeiat pe presupuneri și pe declarațiile părții vătămate.

Ulterior, în cadrul ședinței instanței de apel avocatul V. Palancica a solicitat

modificarea cerințelor apelului înaintat, cu dispunerea casării sentinței, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri și încetarea procesului penal în privința lui

Lazu Vl. pe motivul împăcării părților, invocând că inculpatul Lazu Vl. a încheiat cu

partea vătămată un acord de împăcare, ultima neavând careva pretenții de ordin

material sau moral față de inculpat.

dispus admiterea apelulului avocatului V. Palancica în numele inculpatului Lazu Vl.,

2

s-a casat sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09 aprilie 2013, în latura

penală și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Lazu Vl. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 192 alin. (l) CP,

la închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

adoptarea sentinței, incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și astfel,

eronat a ajuns la concluzia că Lazu Vl. a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.

(2) lit. d) CP, întrucît Colegiul penal a conchis că probele administrate și cercetate în

cadrul ședinței de judecată coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul

că inculpatul Lazu Vl., a acționat în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din

geantă, cauzându-i părții vătămate Mîrzac Z. o daună materială în suma de 1050 lei,

adică a comis infracțiunea de pungășie, prevăzută de art. 192 alin. (l) CP - și nu

infracțiunea prevăzută de 186 alin. (2), lit. d) CP - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cum a

calificat aceste fapte instanța de fond.

Prin urmare, instanța de apel, analizînd totalitatea de probe acumulate la caz și

apreciindu-le prin prisma art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității și toate probele din punct de vedere al coroborării

lor, a constatat că inculpatul Lazu Vl. la data de 15.12.2012, aproximativ pe la ora

18.25, având intenție directă de sustragere a bunurilor altei persoane din buzunare și

genți, în timp ce se afla în rutiera nr. 121, care se deplasa din direcția str. Ion Pelivan,

mun. Chișinău spre str. Meșterul Manole 2, mun. Chișinău, a sustras din geanta care

aparținea și se afla în mîină la cet. Mîrzac Z., un portmoneu de culoare neagră la

prețul de 50 lei, în care se aflau bani în sumă de 1000 lei, polița de asigurare medicală

obligatorie și carnetul de pensionar, un card bancar „FinComBank”, 4 carduri bonus

eliberate de magazinul „IMC Market”, un card de reducere eliberat de magazinul

„Fidesco”, un card de reducere eliberat de magazinul „Linela”, un bonus card eliberat

de magazinul „Metrou” pe numele lui Mîrzac Z., dar care nu reprezintă valoare

materială, după aceasta a coborît din mijlocul de transport public menționat, cu

bunurile sustrase, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în sumă totală de 1050

lei.

Reieșind din fapta constatată, instanța de apel a menționat că, la judecarea cauzei

s-a statuat cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 192 alin.

(l) CP, pungășia adică acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din

buzunare, genți sau din alte obiecte prezente la persoană.

În susținerea acestei poziții, instanța de apel a făcut referire la hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară în procesele penale despre

sustragerea bunurilor nr. 23 din 28.06.2004, potrivit căreia prin pungășie, trebuie de

înțeles acțiunea în scopul sustragerii pe ascuns, ce aparține unei alte persoane și se

3

află asupra acesteia (în buzunar, în geantă, poșetă, sacoșă sau alte obiecte prezente la

victimă) ori în imediata sa apropiere (pe bancă, pe banchetă, pe tarabă, pe masă etc.),

astfel încât să fie clară apartenența bunului persoanei respective, dacă fapta nu

întrunește semnele unei alte infracțiuni.

Colegiul penal a mai reiterat că valoarea bunurilor sustrase ca semn calificativ al

componenței de infracțiune, care prevede răspunderea pentru sustragere, se determină

conform art. 126 CP, ținându-se cont de unitatea convențională de amendă stabilită de

legislație la momentul săvârșirii infracțiunii.

În speță, Colegiul penal a constatat cu certitudine, că dauna cauzată de inculpatul

Lazu Vl., părții vătămate Mîrzac Z., nu este considerabilă, luându-se în considerare

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și

venitul acesteia, deoarece suma de 1050 lei, pentru partea vătămată Mîrzac Z.,

incontestabil, nu poate fi considerată daună considerabilă, dânsa fiind angajată în

calitate de bucătar-șef la liceul moldo-turc „ORIZONT” din str. Ion Pelivan 13A,

mun. Chișinău, având un salariu constant, fapt care și a dus la necesitatea recalificării

acțiunilor inculpatului Lazu Vl. de la art. 186 alin.(2) lit. d) CP, la art. 192 alin.(l) CP.

De asemenea, Colegiul penal a considerat necesar de a recalifica acțiunile

inculpatului Lazu Vl. de la art. 186 alin.(2) lit. d) CP, la art. 192 alin.(l) CP și din

considerentul că, conform ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit din

21.12.2012 (f. d. 25) lui Lazu Vl. i-a fost imputată comiterea infracțiunii de pungășie,

iar în final conform ordonanței de punere sub învinuire din 15.02.2013 (f. d. 96) și a

rechizitoriului (f. d. 107-109), dânsul a fost învinuit în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) CP, nefiind totuși dată de către procuror o

argumentare motivată privind necesitatea modificării actului de învinuire, care de

altfel este și în contradicție cu prevederile art. 281 alin.(2) CPP.

Colegiul penal, la numirea felului și măsurii de pedeapsă a ținut cont de unele

circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social a

infracțiunii săvârșite de inculpatul Lazu Vl., că a fost săvârșită intenționat, conform

prevederilor art. 16 al CP se referă la infracțiuni ușoare, de personalitatea

infractorului, cere este cu antecedente penale, fiind anterior condamnat de către

Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău la 21.12.2011 pe art. 186 alin.(2), lit. d) CP la

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, însă în cazul

dat Colegiul penal nu este în drept de a-i stabili pedeapsa inculpatului Lazu Vl.

conform prevederilor legale privitor la recidivă, deoarece potrivit prevederilor art. 82

CP, considerând-o ca fiind săvârșită în stare de recidivă în scopul neînrăutățirii

situației în propriul apel.

au atacat decizia instanței de apel, în termenul prevăzut de art. 422 CPP, cu recursuri

ordinare.

4

6.1 Procurorul, în recursul declarat, solicită casarea totală a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 11 iunie 2013, cu menținerea sentinței judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 09 aprilie 2013, în privința lui Lazu Vl. fără modificări, deoarece apelul

avocatului a fost greșit admis.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că instanța de apel a dat o

apreciere eronată, formală și de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei,

nefiind indicat în decizie nici un motiv plauzibil de ce în acțiunile inculpatului nu sunt

prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) CP. Mai mult, nu

este corectă nici soluția instanței privind recalificarea acțiunilor inculpatului din motiv

că prejudiciu cauzat părții vătămate nu este considerabil, deoarece partea vătămată în

ședința de judecată a instanței de fond a menționat că ea este pensionară, iar

prejudiciul cauzat prin infracțiune este considerabil.

În drept, recursul procurorului este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) și 12) CPP.

6.2 În recursul ordinar declarat de avocatul Palancica V. în numele inculpatului

Lazu Vl., se solicită admiterea recursului, cu casarea integrală a deciziei instanței de

apel și adoptarea unei noi decizii de încetare a procesului penal în privința lui Lazu

Vl., din motivul împăcării părților.

Avocatul menționează în cererea sa, că instanța de apel greșit a respins apelul

declarat de dînsul, nu a cercetat și analizat sub toate aspectele și în mod obiectiv

probele administrate. Starea de fapt reținută de instanța de apel a fost stabilită în mod

eronat, ca urmare a aprecierii greșite și incomplete a probelor cercetate în cadrul

cercetării judecătorești.

De asemenea, recurentul consideră că în baza probelor administrate de instanța

de apel s-a constatat cu certitudine că inculpatul Lazu Vl. a săvîrșit infracțiunea

prevăzută de art. 192 alin. (1) CP, vina a recunoscut-o pe deplin și se căiește sincer de

cele săvîrșite, s-a împăcat cu partea vătămată, i-a restituit integral prejudiciu cauzat,

iar partea vătămată careva pretenții la inculpat nu are, fiind acceptat acordul de

împăcare. Din aceste considerente, apărarea consideră că instanța de apel urma să

accepte acordul de împăcare a părților și să dispună încetarea procesului penal în

privința lui Lazu Vl. în baza art. 192 alin. (1) CP.

În drept, recursul declarat de apărător este întemeiat pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 9) și 11) CPP.

ajunge la concluzia, că recursul procurorului urmează a fi admis, cu casarea deciziei

instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței, iar recursul declarat de apărător

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

7.1 Cu privire la recursul declarat de procuror, Colegiul lărgit relevă că, potrivit

prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) CPP, judecînd recursul instanța este în

5

drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărîrii atacate și să mențină hotărîrea

primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărîri ilegale.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile pct. 18 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 9 din 30.10.2009, cu privire la judecarea recursului ordinar în

cauza penală, în care se menționează că, instanța de recurs, la examinarea acestuia,

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material. Chestiunea dacă fapta este constatată conform legii este un temei de drept,

deoarece privește încadrarea juridică dată faptei săvîrșite, astfel ea cade sub controlul

instanței de recurs, pentru care fapta nu poate fi privită ca fiind stabilită atunci cînd se

constată ilegalități.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419

CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției respective.

La caz, se constată că judecînd apelul, instanța de apel n-a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție greșită de condamnare a

inculpatului Lazu Vl., în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) CP, care

este necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședința de judecată a primei instanțe în condițiile art. 100 alin. (4) CPP și, just

apreciate potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora instanța de fond, în

condițiile legii, a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd

legal la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Lazu Vl., de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) CP.

Instanța de recurs, menționează că prima instanță, a constatat și a motivat

argumentat că, partea acuzării a prezentat probe incontestabile în confirmarea

vinovăției inculpatului în cele incriminate și, astfel, corect a concluzionat, că fapta

imputată acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. d) CP și, întemeiat a pronunțat sentința de condamnare, referindu-se

la probele invocate de procuror în sprijinul acuzării, care au constituit obiectul

cercetării judecătorești și, în sensul art. 94 CPP, nu au fost contestate de către partea

apărării în condițiile legii, la etapele respective ale procesului penal.

6

Astfel spus, argumentele instanței de apel, precum că instanța de fond nu a dat o

apreciere corespunzătoare probelor verificate în ședința de judecată - sunt

neîntemeiate, deoarece din materialele cauzei rezultă, că instanța de fond a examinat

cauza sub toate aspectele complet și obiectiv cu expunerea argumentată asupra tuturor

probelor administrate legal în cadrul urmăririi penale și, just, a apreciat că cumulul

întregului probatoriu în cauză, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate prin rechizitoriu.

Mai mult, Colegiul penal lărgit, consideră greșită concluzia instanței de apel,

precum că acțiunile inculpatul nu cad sub incidența infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. d) CP și urmează a fi reîncadrate în baza art. 192 alin. (1) CP, din

principalul considerent că dauna cauzată părții vătămate nu este una considerabilă.

Or, pornind de la dispoziția normei art. 186 CP, componența de infracțiune

există în cazul cînd sunt sustrase pe ascuns bunurile altei persoane, costul cărora, la

acel moment, depășește 25 de unități convenționale de amendă (sau 500 lei). Pînă la

această mărime a daunei, în conformitate cu art. 18 Cod Contravențional, fapta

constituie contravenție.

Conform dispoziției alin. (1) art. 192 CP, pungășia, ca infracțiune, conține în

latura obiectivă tot acțiunea săvîrșită în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din

buzunare, genți sau din alte obiecte prezente la persoană.

Diferența dintre infracțiunea de furt și pungășia prevăzută de alin.(1) este expres

menționată în pct. 19 din Hotărîrea explicativă a Plenului CSJ din 28.06.2004, nr. 23 -

Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor //

Buletinul CSJ a RM 8/5, 2004,( la care s-a referit în decizia sa și instanța de apel),

prin pungășie (art. 192 CP) trebuie de înțeles acțiunea în scopul sustragerii pe ascuns

(în stații, în mijloacele de transport în comun, în piață, pe stradă, în magazine,

restaurante, expoziții, în parcuri etc.) a unui bun (bani, titluri de valoare, bijuterii,

obiecte prețioase etc.) ce aparține unei alte persoane și se află asupra acesteia (în

buzunar, în geantă, poșetă, sacoșă sau alte obiecte prezente la victimă) ori în imediata

sa apropiere (pe bancă, pe banchetă, pe tarabă, pe masă etc.), astfel încît să fie clară

apartenența bunului persoanei respective, dacă fapta nu întrunește semnele unei alte

infracțiuni.

În cazul sustragerii prin metoda pungășiei a banilor, bunurilor, cu cauzarea

daunelor considerabile... faptele se vor califica conform art.186 CP.

Această explicație, în opinia Colegiului lărgit, observată și de către instanța de

apel, care în decizia adoptată s-a referit la pct. 19 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme

de Justiție sus citate, însă nu a fost reținută la calificarea faptei inculpatului, fapt ce a

dus la admiterea greșită a apelului și comiterea erorii de drept prescrise de pct. 12)

alin. (1) art. 427 CPP.

În speța discutată, Colegiul lărgit constată că potrivit rechizitoriului Lazu Vl. a

fost învinuit de furt, adică - sustragerea bunurilor altei persoane din buzunare, genți

7

sau alte obiecte prezente la persoană, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, infracțiune calificată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) CP.

Valoarea bunurilor sustrase ca semn calificativ al componenței de infracțiune,

care prevede răspunderea pentru sustragere, se determină conform art. 126 CP,

ținîndu-se cont de unitatea convențională de amendă stabilită de legislație la

momentul săvîrșirii infracțiunii.

Mărimea prejudiciului cauzat prin sustragere se determină conform prețurilor

libere de piață la momentul examinării cauzei. În lipsa datelor cu privire la prețul

bunurilor sustrase, valoarea lor poate fi stabilită în baza raportului experților.

Potrivit art. 126 alin. (2) CP, caracterul considerabil sau esențial al daunei

cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor

întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a

victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul

lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel, discutînd chestiunea

de apreciere a daunei pentru partea vătămată, care este de o vîrstă înaintată și

pensionară, dacă această sumă de 1050 lei constituie o daună considerabilă ori nu,

trebuia să țină seama de prevederea alin. (2) din art.126 CP.

Din materialele cauzei, se reține că, potrivit procesului-verbal de înregistrare a

plîngerii, partea vătămată Mîrzac Z. a declarat că prin sustragerea portmoneului, i s-a

cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă de 1050 lei. (f.d. 6)

Din declarațiile părții vătămate anexate la procesul-verbal al ședinței de judecată

din 05 martie 2013, aceasta susține că este pensionară și prejudiciul cauzat pentru

dînsa este considerabil. (f.d. 141-142)

Ulterior, în cadrul examinării cauzei în procedura de apel, se constată că partea

vătămată nu a fost prezentă, fiind dispusă examinarea cauzei în privința lui Lazu Vl.

în lipsa părții vătămate Mîrzac Z., deoarece ultima se afla peste hotarele țării și era în

imposibilitate de a se prezenta la ședințele de judecată. Totodată, instanța de apel a dat

citire declarațiilor făcute de partea vătămată, în instanța de fond, deci fiind confirmat

că dauna pentru ea rămîne a fi considerabilă. Asupra acestor declarații a părții

vătămate obiecții din partea celorlalți participanți nu au parvenit.

Astfel, Colegiul penal lărgit, specifică că, una din condițiile esențiale care trebuie

întrunite pentru a fi în prezența componenței de infracțiune prevăzute de art. 192

alin.(1) CP, este faptul că prejudiciul cauzat prin infracțiune nu trebuie să fie de

gradul celui considerabil pentru partea vătămată.

Însă, avînd în vedere că partea vătămată a menționat expres că prejudiciul în

valoare de 1050 lei, cauzat acesteia prin infracțiunea săvîrșită de inculpatul Lazu Vl.,

este unul considerabil, instanța de apel neîntemeiat a apreciat dauna cauzată ca una

neesențială, neconsiderabilă. Împrejurarea că partea vătămată Mîrzac Z., era angajată

8

în calitate de bucătar-șef la liceul moldo-turc „ORIZONT” din str. Ion Pelivan 13A,

mun. Chișinău și avea un salariu constant, reținută de instanță ca temei de recalificare

a acțiunilor inculpatului Lazu Vl. de la art. 186 alin.(2) lit. d) CP, la art. 192 alin.(l)

CP, în situația cînd aceasta nu a fost audiată în ședință asupra acestor noi împrejurări,

nu se cunoștea mărimea acestui salariu, nu s-au verificat celelalte criterii prevăzute de

alin. (2) art.126 CP, recalificarea acțiunilor s-a făcut vădit greșit.

Reieșind din criteriile de apreciere a caracterului considerabil sau esențial al

daunei cauzate prin infracțiune expuse mai sus, raportate la circumstanțele concrete

ale cazului avut spre judecare, anume că: - valoarea totală a prejudiciului cauzat prin

infracțiune părții vătămate constituie 1050 lei, partea vătămată indicînd atît în

plîngerea scrisă personal la 15.12.2012, cît și ulterior în ședința de judecată cu

concretizarea că acesta ar constitui pentru ea un prejudiciu material considerabil, așa

cum este pensionară, instanța de fond corect a constatat prezența calificativului

respectiv în cazul dat.

Or, în contextul celor expuse, Colegiul lărgit constată că prima instanță corect a

statuat că, inculpatul Lazu Vl., la data de 15.12.2012, aproximativ pe la ora 18.25,

având intenție directă de sustragere a bunurilor altei persoane din buzunare și genți,

în timp ce se afla în rutiera nr. 121, care se deplasa din direcția str. Ion Pelivan, mun.

Chișinău spre str. Meșterul Manole, 2, mun. Chișinău, a sustras din geanta care

aparținea și se afla în mîină la cet. Mîrzac Z., un portmoneu de culoare neagră la

prețul de 50 lei, în care se aflau bani în sumă de 1000 lei, polița de asigurare

medicală obligatorie și carnetul de pensionar, un card bancar „FinComBank”, 4

carduri bonus eliberate de magazinul „IMC Market”, un card de reducere eliberat de

magazinul „Fidesco”, un card de reducere eliberat de magazinul „Linela”, un bonus

card eliberat de magazinul „Metrou” pe numele lui Mîrzac Z., dar care nu reprezintă

valoare materială, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă în

sumă totală de 1050 lei, iar pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, faptele

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. d) CP, furt adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Suplimentar la aceste argumente, Colegiul penal consideră că sentința primei

instanțe necesită a fi menținută, avînd în vedere că, la judecarea cauzei în fond au fost

apreciate la justa valoare toate probele administrate, care fiind supuse unei cercetări

nemijlocite și minuțioase, întemeiat au permis concluzionarea asupra existenței în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d)

CP, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, și anume, la baza sentinței au fost puse următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate Mîrzac Z.,

- ordonanța de începere a urmăririi penale din 17.12.2012 în baza art. 192 alin. 1

CP al RM (f.d. l);

9

- informația Serviciului „902” nr. 13686 din 15.12.2012 și procesul-verbal de

înregistrare a plîngerii părții vătămate, Mîrzac Z., precum că la 15.12.2012, ora 18.25,

aflîndu-se în rutiera nr. 121, i-a fost sustras portmoneul la prețul de 50 lei, în care se

aflau bani în sumă de 1000 lei, polița de asigurare medicală obligatorie și carnetul de

pensionar, un card bancar „FinComBank”, 4 carduri bonus de la magazinul „IMC

Market”, un card de reducere de la magazinul „Fidesco”, un card de reducere de la

magazinul „Linella”, un bonus card de la magazinul „Metro” (f.d. 5-6);

- ordonanța de ridicare din 15.12.2012, prin care se confirmă că de la cet. Mîrzac

Z. au fost ridicate: un portmoneu de culoare neagră, 4 bonus cârduri de la magazinul

„IMC Market”, un bonus card de la magazinul „Fidesco”, un card de reducere de la

magazinul „Linella”, un bonus card de la magazinul „Metro”, un card bancar de la BC

„FinComBank” cu nr.4329270300824393 pe numele cet. Mîrzac Z. (f.d. ll);

- ordonanța de ridicare din 27.12.2012, prin care se confirmă că de la cet. Mîrzac

Z. au fost ridicate: o poliță de asigurare obligatorie de asistență medicală pe numele

cet. Mîrzac Z., legitimația de pensionar cu s/n CN 157245 pe numele cet. Mîrzac Z.

(f.d.14);

- procesul-verbal de examinare a obiectului, planșa fotografică și ordonanța de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 27.12.2012, potrivit cărora a fost

cercetat portmoneul și actele sustrase, fiind recunoscute drept corpuri delicte, cu

transmiterea spre păstrare părții vătămate (f.d.17-19); -

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei cu foto-tabelul anexat din

21.12.2012, prin care se confirmă că partea vătămată Mîrzac Z. 1-a recunoscut pe

Lazu V. ca persoana care i-a sustras portmoneul la data de 15.12.2012 (f.d.21-22);

- procesul-verbal de confruntare din 22.12.2012, prin care se confirmă că partea

vătămată, Mîrzac Z., 1-a recunoscut pe inculpatul, Lazu V., după înfățișare,

corpolență, voce (f.d.30-32);

- CD-R de 700 MB, cu înregistrările convorbirilor telefonice la numărul de

telefon 078457560 și procesul-verbal de examinare a obiectului din 29.01.2013, prin

care se confirmă că de la data de 20.12.2012, ora 10.38, pînă la 22.12.2012, ora 23.54,

cartela SIM nr.078457560 se afla în telefonul mobil cu IMEI-ul 353582006750070,

care aparținea cet. Lazu Vl. și la data de 15.12.2012, ora 17.59, acesta se afla în celula

nr.2292 „CORHE 2”, Poșta Veche, mun. Chișinău, iar în perioada de timp de la ora

17.59.46 pînă la 19.27.11, nu a apelat și nici nu a primit nici un apel telefonic (f.d.86).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situația de fapt, stabilită

de către instanța de fond, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, după semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

d) CP.

În atare circumstanțe, se reține că instanța de apel greșit și-a motivat soluția de

recalificarea a acțiunilor inculpatului, odată cu admiterea apelului inculpatului, prin ce

10

a comis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.12) CPP, eroare care poate fi

corectată de instanța de recurs în temeiul art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) CPP.

7.2 Cu referire la recursul declarat de avocatul Palancica V. în numele

inculpatului Lazu Vl., instanța de recurs a statuat următoarele.

Din textul recursului declarat, se conchide că recurentul își fundamentează, în

drept, recursul pe temeiurile prescrise de pct. 6), 9) și 11) din alin. (1) al art. 427 CPP.

Potrivit textului legii procesual-penale menționate, constituie eroare de drept

prescrisă de pct. 6), cazul cînd instanța de apel, la judecarea cauzei nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Pct. 9) din alin. (1) al art. 427 CPP, stipulează că, hotărîrea instanței de apel este

pasibilă casării dacă, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută

de legea penală și eroarea de drept care se conține în pct. 11) din alin. (1) al art. 427

CPP, prevede că, persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru

aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea

pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit

decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege.

Însă, reieșind din circumstanțele expuse în pct. 7.1 din prezenta decizie, Colegiul

lărgit reiterează că, în speța discutată, s-a constatat cu certitudine, că instanța de apel,

la judecarea cauzei, a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 12) din alin. (1) al art.

427 CPP, iar recursul înaintat de avocat urmează a fi respins, ca inadmisibil, deoarece

recurentul în argumentarea celor invocate, menționează că în baza probelor

administrate de instanța de apel s-a constatat cu certitudine că inculpatul Lazu Vl. a

săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) CP, vina acestuia a fost recunoscută

pe deplin, dînsul se căiește sincer de cele săvîrșite, s-a împăcat cu partea vătămată, i-a

restituit integral prejudiciu cauzat, iar partea vătămată careva pretenții la inculpat nu

are, fiind acceptat acordul de împăcare. Din aceste considerente, apărarea consideră că

instanța de apel urma să accepte acordul de împăcare a părților și să dispună încetarea

procesului penal în privința lui Lazu Vl. în baza art. 192 alin. (1) CP.

Așadar, cu privire la încadrarea juridică corectă a faptelor săvîrșite de inculpatul

Lazu Vl., Colegiul lărgit s-a expus detaliat în pct. 7.1 din prezenta decizie, iar

expunerea repetată a acelorași motive nu este necesară.

În continuare, referitor la principalul argument al recursului declarat de avocat,

care constă în faptul că, avînd în vedere acordul de împăcare a părților, instanța de

apel urma să dispună încetarea procesului penal în privința lui Lazu Vl. în baza art.

192 alin. (1) CP, în temeiul art. 109 CP, Colegiul lărgit menționează următoarele.

Potrivit dispoziției art. 109 CP, împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii

penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și

11

pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI din Partea

specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală.

Din lectura textului art.109 CP, observăm că într-un proces penal, pornit în cazul

săvîrșirii infracțiunilor prevăzute de această normă, împăcarea produce efecte juridice

din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea completului de judecată

pentru deliberare.

Retragerea completului de judecată pentru deliberare are loc atunci cînd instanța

de fond se înlătură în deliberare pentru a pronunța sentința, la fel, și atunci cînd

instanțele de apel ori de recurs, se retrag în deliberare pentru pronunțarea deciziei

asupra apelului, după caz asupra recursului declarat împotriva deciziei instanței de

apel.

La caz, se constată că acordul de împăcare dintre inculpatul Lazu Vl. Și partea

vătămată Mîrzac Z., a fost încheiat la etapa judecării apelului declarat de avocat în

numele inculpatului, deși la urmărirea penală ori la judecarea cauzei de către instanța

de fond, chestiunea împăcării nu s-a invocat de careva dintre părți.

Astfel, prin reglementarea în art. 109 CP, a momentului pînă cînd poate avea loc

împăcarea părților, considerăm că legiuitorul a avut în vedere cazul cînd cauza se

judecă de către instanța de fond, cînd completul s-a retras pentru deliberare cu

adoptarea sentinței respective. Acest înțeles al legii rezultă din construcția și

plasamentul procedurilor ce le parcurge cauza penală pusă pe rol.

Conform Codului de procedură penală titlul II, capitolul III, intitulat “Judecata”,

reglementează judecarea cauzei penale în prima instanță, procedură, care este descrisă

în amănunte în patru secțiuni. Secțiunea a 4-a este dedicată anume unei faze speciale a

procedurii de judecare - “Deliberarea și adoptarea sentinței”.

Prin urmare, pînă la acest moment părțile se pot împăca în cazul infracțiunilor

prevăzute de alin. (1) art. 109 CP, cu excepția celora prevăzute de alin.(1) art. 276

CPP. Imposibilitatea de a admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului

penal, căile ordinare de atac – apelul și recursul, rezultă din prevederile art.230 CPP,

care stipulează în alin. (2) că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual

este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Fazele următoare a judecării

cauzei sînt căi de verificare a temeiniciei și legalității hotărîrii judecătorești, inclusiv

și în partea aplicării procedurii împăcării părților, potrivit legii materiale și procesual

penale.

În consecință, se conchide că, nu cade sub incidența erorii de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 11) CPP – temeiul de declarare a recursului ordinar invocat de

apărător, cu privire la eroarea comisă de instanța de apel, în ipoteza în care instanța nu

a dispus încetarea procesului penal în privința lui Lazu Vl., din motivul împăcării

părților, întrucît institutul împăcării reglementat de art. 109 CP, nu poate fi aplicat la

12

etapa judecării apelului, iar instanța de apel, corect nu a acceptat acordul de împăcare

a părților.

în conformitate cu art. 434, art.435 alin. (1) pct. 1) și 2) lit. a) Cod de procedură

penală,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul procuraturii de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 iunie 2013, în cauza penală privindu-l pe Lazu Vladimir Boris,

cu menținerea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09.04.2013, conform

căreia Lazu Vladimir a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) CP, la 3 (trei)

ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Victor Palancica

în numele inculpatului Lazu Vladimir.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la data de 11.02.2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Andrei Harghel

13