1ra-956/2013 — omor cu deosebită cruzime

1ra-956/2013 — omor cu deosebită cruzime (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra–956/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

10 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Ion Arhiliuc, Iurie Diaconu,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de inculpatul

Balaiuș Constantin și de avocatul Victor Mîțăblîndă în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 09 aprilie 2013, în

cauza penală privindu-l pe

Balaiuș Constantin Constantin, născut la 29

mai 1952, originar din s. Cîșla, r-nul Cantemir,

domiciliat în s. Doina, r-nul Cahul.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.06.2011 – 11.06.2012;

Instanța de apel: 15.11.2012 – 09.04.2013;

Instanța de recurs: 20.08.2013 – 10.12.2013.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Inculpatul Balaiuș Constantin și avocatul acestuia, Mîțăblîndă Victor, care au

solicitat admiterea recursurilor în sensul declarat, cu casarea decizie Curții de Apel

Cahul din 09 aprilie 2013 și menținerea în vigoare a sentinței instanței de fond.

Procurorul Dumitru Graur, s-a pronunțat pentru respingerea recursului

declarat și a solicitat menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul

din 09 aprilie 2013, fără modificări.

Asupra recursurilor declarate, Colegiul lărgit,

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 146 CP, la 3 (trei) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

1

C., a fost învinuit în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP, pentru faptul că, la

27.12.2010, aproximativ la orele 14.30, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se la

domiciliul fiicei sale, Balaiuș L., situat în s. Doina, r-nul Cahul, avînd intenția de a

săvîrși omorul unei persoane, manifestînd o deosebită cruzime, exprimată prin

cauzarea cu bună știință a suferințelor deosebite victimei, în urma unor relații ostile

i-a aplicat lui Em E. mai multe lovituri cu un cuțit de bucătărie și cu un topor în

regiunea gîtului, cauzîndu-i ultimului 9 (nouă) plăgi superficiale pe gît fără lezarea

organelor gîtului, care se atribuie la leziuni corporale ușoare și 3 (trei) plăgi în

regiunea gîtului cu lezarea peretelui laringelui și arterei carotide cu dimensiunile la

intrare 2x0.5 cm, care se atribuie la leziuni corporale grave, periculoase pentru

viață, de la care Em E. a decedat.

Însă, examinînd cauza, în baza probelor verificate în cadrul ședințelor de

judecată, instanța de fond a constatat că, Balaiuș C., la 27 decembrie 2010,

aproximativ la ora 14.30, aflîndu-se la domiciliul fiicei sale, Balaiuș L., situat în s.

Doina, r-nul Cahul, fiind în stare de afect fiziologic, provocat în mod subit de

acțiunile violente ale lui Em E. împotriva fiicei Balaiuș L. și asupra sa, i-a aplicat

lui Em E. mai multe lovituri cu un cuțit de bucătărie și cu un topor în regiunea

gîtului, cauzîndu-i ultimului leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, în

urma cărora Em E. a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 146 CP, adică, omorul săvîrșit în stare de afect

survenită în mod subit, provocată de acte de violență sau de insulte grave ori de

alte acte ilegale sau imorale ale victimei.

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Cahul din 11 iunie 2012, în privința

condamnării lui Balaiuș C., în baza art. 146 CP, cu dispunerea rejudecării cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia inculpatul să fie condamnat în temeiul

art. 145 alin. (2) lit. j) CP, cu stabilirea unei pedepse de 15 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a invocat că, instanța de

judecată încadrînd acțiunile inculpatului de la art. 145 alin.(2) lit. j) CP, în art. 146

CP, s-a bazat exclusiv pe faptul că fiica inculpatului, Balaiuș L., a fost anterior

maltratată de către Em E., din care considerente, în urma aplicării forței fizice față

de fiica sa, la inculpat a apărut subit starea de afect, care a dus la omorul victimei.

Apelantul, exprimîndu-și dezacordul cu soluția respectivă, a indicat că, starea

de afect constituie o stare a psihicului omului, în care acesta, deși își dă seama de

acțiunile sale, în mare măsură pierde controlul asupra propriilor sale acțiuni și

2

capacitatea de a le conduce. Însă, dacă starea de afect nu a apărut imediat după

acțiunile ilegale ale victimei sau omorul a fost comis după un anumit răstimp, nu se

poate admite calificarea în baza art. 146 CP.

Acuzatorul de stat a mai menționat că, toate circumstanțele coroborate între

ele, indică la faptul că inculpatul Balaiuș C., aplicând lui Em E. mai multe lovituri

cu un cuțit de bucătărie și cu toporul în regiunea gâtului, a acționat cu intenția

directă în scopul uciderii ultimului, nefiind în stare de afect. Concluzia respectivă

rezultă și din raportul de expertiză psihologică judiciară ambulatorie nr. 925 din 28

aprilie 2011, conform căruia dezechilibrul emoțional în comportamentul

învinuitului Balaiuș C., care a avut loc la 27 decembrie 2010, este o reacție

afectivă, care nu a atins nivelul fiziologic, despre ce mărturisește includerea

deplină și exactitatea reproducerii evenimentelor după săvârșirea crimei și semnele

inexpresive de extenuare (istovire) emoționale și fizice îndată după cauzarea

loviturilor cu cuțitul.

Prin urmare, reieșind din argumentele apelului, procurorul s-a pronunțat

pentru menținerea calificării faptei reținute în sarcina inculpatului Balaiuș C., prin

rechizitoriu.

a dispus admiterea apelulului declarat de procurorul în Procuratura r-nul Cahul,

Soltan V., s-a casat integral sentința judecătoriei Cahul din 11 iunie 2012, în cauza

penală privindu-1 pe Balaiuș C., cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit căreia Balaiuș C. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 145 alin. (2) lit. j) CP, la 12 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță, s-a constatat că

Balaiuș C., pe data de 27 decembrie 2010, aproximativ la ora 14.30, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul fiicei sale, Balaiuș L., situat în s.

Doina, r-nul Cahul, având intenția de a săvârși omorul unei persoane, manifestând

o deosebită cruzime, exprimată prin cauzarea cu bună știință a suferințelor

deosebite victimei, în urma unor relații ostile, i-a aplicat lui Em E. mai multe

lovituri cu un cuțit de bucătărie în regiunea gâtului, cauzându-i ultimului leziuni

corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora ultimul a decedat.

În continuare, instanța din motivul existenței contradicțiilor esențiale între

declarațiile martorului Rogac E. depuse în ședința de judecată a instanței de apel și

cele depuse în cadrul urmăririi penale, la demersul acuzatorului de stat, în

conformitate cu prevederile art. 371 alin. (l) pct. l) CPP, au fost date citirii

declarațiilor martorului respective depuse la urmărirea penală.

Colegiul penal a apreciat concluziile primei instanțe cum că fapta inculpatului

Balaiuș C. se încadrează în prevederile art. 146 CP, ca omorul săvârșit în stare de

3

afect survenită în mod subit, provocată de acte de violență sau de insulte grave ori

de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, drept pripite, luate în urma aprecierii

unilaterale a probelor administrate.

În sensul art. 146 CP, prin „stare de afect” se înțelege starea psihică ce se

caracterizează printr-o emoție intensă, de scurtă durată, legată de activitatea

instinctivă și reflexele necondiționate. Starea de afect apare în condiții unei situații

specifice, când făptuitorul, din cauza tensiunii emoționale puternice, este limitat în

posibilitatea de a-li alege conduita. Starea de afect exprimă atitudinea subiectului

infracțiuni nu în raport cu faptul săvârșirii de către el a infracțiunii, dar în raport cu

comportamentul victimei, manifestat înainte de începerea infracțiunii.

Omorul se consideră săvârșit în stare de afect numai dacă atât starea de afect,

cât și intenția de a săvârși omorul au survenit în mod subit, adică într-un timp

foarte scurt și pe neașteptate.

Însă, în cauza respectivă, în urma administrării probelor, și anume, declarațiile

martorilor Balaiuș L., Rogac E., cert s-a stabilit că, între Balaiuș L. și victima Em

E., care au locuit în concubinaj și au avut trei copii comuni, până pe data de 27

decembrie 2010, deseori au avut loc scandaluri și certe, în cadrul cărora Balaiuș L.

a fost maltratată de ultimul, fapt care a fost cunoscut inclusiv și inculpatului

Balaiuș C.. Un astfel de scandal a avut loc în casa lui Balaiuș L. chiar în seara spre

27 decembrie 2010. Anume acest fapt a servit drept temei ca dimineață, la 27

decembrie 2010, Balaiuș L. împreună cu tatăl său să plece la Primărie, unde au

depus plângere împotriva acțiunilor violente a cet. Em E..

Colegiul judiciar a apreciat critic declarațiile inculpatului Balaiuș C. în partea

că acesta doar s-a apărat de acțiunile agresive ale victimei Em E., deoarece aceste

sunt pur declarative, lipsite de temei legal probatoriu și în contradicție cu probele

administrate în cauză.

Instanța de apel nu a reținut nici declarațiile inculpatului Balaiuș C. cum că în

dimineața zilei de 27 decembrie 2010, a luat de acasă un cuțit de bucătărie și o

toporișca pentru a merge la bucătăria, unde soția sa lucra ca bucătar, să taie carne

înghețată, deoarece aceste declarații sunt în contradicție cu alte probe administrate:

declarațiile martorului Taragan D. depuse în cadrul ședinței instanței de fond, care

a declarat că a văzut la inculpat avea în mânecă un cuțit, iar acesta i-a spus că în

scurtă mai are și a toporișcă, dar care nu a văzut-o, și-1 amenința pe Em E. doar

verbal, oricum îl va omorî pentru că s-a săturat ca cineva să-și bată joc de copii lui;

declarațiile martorului Balaiuș L., care fiind audiată în ședința de judecată în primă

instanță, a explicat că, dânsa a fost sunată de mama ei, Balaiuș M.,care a întrebat-o

dacă tatăl ei nu se află la dânsa, acesta i-a răspuns că nu este, iar mama i-a spus că

tatăl ei, Balaiuș C. a luat de acasă o toporișca și s-a îndreptat spre casa ei; raportul

de expertiză medico-legală în privința victimei, prin care s-a constatat caracterul,

4

volumul și localizarea anatomică a leziunilor corporale stabilite la victima Em E..

Toate aceste probe în ansamblu dovedesc intenția inculpatului de a-1 omorî pe Em

E..

Mai mult ca atât, prezența pe cadavrul victimei a multiplelor plăgi: 3 plăgi în

regiunea gâtului cu lezarea peretelui laringelui și arterei carotide cu dimensiuni la

intrare 2x0,5 cm., recunoscute a fi grave periculoase pentru viață și 9 plăgi

superficiale cu localizarea pe gât fără lezarea organelor gâtului ( douăsprezece la

număr), localizarea lor în regiunea organelor vitale importante, permit a se

concluziona că inculpatul a acționat cu intenția de a lipsi victima de viață,

manifestând deosebită cruzime.

În consecință, din considerentele expuse, Colegiul a concluzionat că vina

inculpatului Balaiuș C. în săvârșirea omorului intenționat cu deosebită cruzime în

privința lui Em E. a fost dovedită în întregime, iar acțiunile acestuia urmează a fi

calificate în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP.

În același timp, instanța de apel a considerat necesar de a exclude din

învinuirea inculpatului Balaiuș C., aplicarea loviturii victimei Em E. cu toporul,

deoarece faptul dat nu și-a găsit confirmare la judecarea cauzei în apel.

Mîțăblîndă V., au declarat recursuri ordinare.

6.1. Inculpatul, în recursul declarat, a solicitat casarea în întregime a deciziei

Curții de Apel Cahul din 09 aprilie 2013 și menținerea în vigoare a sentinței

Judecătoriei Cahul din 11 iunie 2012, fără modificări. În motivarea celor invocate,

Balaiuș C., a menționat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece,

la caz, din cumulul de probe administrate și cercetate suplimentar de instanța de

apel, nu s-a demonstrat vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. j) CP.

În drept, recursul inculpatului se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 8) CPP.

6.2. Avocatul Mîțăblîndă V., acționînd în numele inculpatului, a formulat

aceleași cerințe ca și Balaiuș C., iar în motivarea cererii sale a menționat

următoarele.

În primul rînd, s-a referit la faptul că pentru a pronunța decizia, prin care

Balaiuș C. a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP, instanța de apel a

pus la baza acesteia aceleași probe administrate de instanța de fond, reținîndu-le

conținutul în modul cum au fost constatate de prima instanță.

Totodată, instanța de apel, a respins declarațiile inculpatului ca probe ale

cauzei, cu motivația că le apreciază critic întrucît „prin ansamblul de probe

administrate nu s-a dovedit atacul victimei asupra lui Balaiuș C., prin raportul de

expertiză a lui Balaiuș C. s-a confirmat doar prezența la acesta a unei plăgi

5

contuze pe cap, produsă la acțiunea traumatică cu obiect contodent dur, calificată

ca leziuni fără cauzarea prejudiciului sănătății... și lipsesc careva leziuni în

regiunea gatului la acesta, care ar demonstra că victima a încercat să-l gîtuie pe

inculpat, așa cum acesta declară..."

Această concluzie de respingere a probelor cauzei de către instanța de apel,

recurentul o consideră ca neîntemeiată și în discordanță cu materialele dosarului și

prevederile legii privind chestiunea de apreciere a probelor.

Urmărind textul apelului, declarat de procuror, se observă că procurorul nu le-

a respins ca neadevărate și necorespunzătoare realității depozițiile inculpatului pe

tot parcursul urmăririi penale și în ședința de judecată, precum și nici depozițiile

martorului Rogac E. date de ea în ședința instanței de fond.

Nu a respins procurorul în apelul declarat nici faptul, că instanța de fond nu a

stabilit săvîrșirea infracțiunii de către inculpat în stare de ebrietate, însă instanța de

apel, fără careva motive întemeiate și argumentate, a invocat în decizia sa precum

că „Balaiuș C. pe data de 27 decembrie 2010, aproximativ la ora 14.30, fiind în

stare de ebrietate…”, ulterior recunoscînd această circumstanță ca agravantă.

Următorul argument, la care s-a referit recurentul, ține de constatarea instanței

de apel, precum că, la inculpat nu s-au depistat urme în regiunea gîtului,

menționînd că conform art. 93 alin. (2) CPP, elementele de fapt ale infracțiunii se

constată și prin probe, cum ar fi, declarațiile învinuitului, inculpatului, martorului

și care au fost dobîndite cu respectarea prevederilor prezentului cod. Dacă instanța

de judecată consideră necesar de a respinge o careva probă, atunci o atare

respingere poate avea loc în cazul dacă sunt prezente temeiurile prevăzute de art.

94 CPP.

Prin urmare, instanța de apel greșit a respins argumentele instanței de fond în

această latură, iar prin sentință corect s-a constatat că inculpatul a acționat aflîndu-

se în stare de afect, care a apărut subit în rezultatul acțiunilor violente, precum și

insultelor grave, comise de decedat în privința inculpatului, nu numai la momentul

apariției conflictului, ci și anterior și în mod repetat. Această constatare este

argumentată de prima instanță prin șirul de probe administrate, apreciate și descrise

în sentință. Apariția la inculpat a stării de afect este argumentată de către instanța

de fond și prin raportul expertizei psihiatrică-psihologică.

Este inexplicabil și faptul că instanța de apel întru argumentarea deciziei sale

referitor la noțiunea „starea de afect” selectiv a făcut trimitere la explicațiile date

în Hotărîrea Plenului CSJ cu privire la practica judiciară în cauzele penale

referitoare la infracțiunile săvîrșite prin omor (art. 145-148 CP al RM) nr. 11 din

24.12.2012, iar referitor la "deosebita cruzime" a făcut trimitere deja la explicațiile

date în Hotărîrea Plenului CSJ cu privire la practica judiciară în cauzele despre

omor premeditat nr.9 din 15.11.1993, cu toate că cu mult mai profundă e redată

6

noțiunea de "deosebita cruzime” în Hotărîrea Plenului CSJ cu privire la practica

judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvîrșite prin omor (art.145-

148 CP al RM)" nr. 11 din 24.12.2012, precum și că Hotărîrea Plenului CSJ cu

privire la practica judiciară în cauzele despre omor premeditat nr.9 din 15.11.1993,

ulterior fiind abrogată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP.

lărgit ajunge la concluzia, că acestea urmează a fi admise, cu casarea deciziei

instanței de apel și rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, pentru

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) CPP, judecînd recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărîrii atacate și să

pronunțe o hotărîre nouă.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile pct. 18 al Hotărîrii Plenului CSJ

nr. 9 din 30.10.2009, cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală, în

care se menționează că, instanța de recurs, la examinarea acestuia, verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Chestiunea dacă fapta este constatată conform legii este un temei de drept,

deoarece privește încadrarea juridică dată faptei săvîrșite, astfel ea cade sub

controlul instanței de recurs, pentru care fapta nu poate fi privită ca fiind stabilită

atunci cînd se constată ilegalități.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419

CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției respective.

Potrivit alin.(2) art. 424 CPP, instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art.427 CPP. Din conținutul recursului rezultă că

apărătorul și inculpatul invocă ca temeiuri de recurs pct. 6) și 8) din alin. (1) al art.

427 CPP. Pct. 6) menționat, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

7

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Pct. 8) stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd nu sînt întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o

altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

Sub aspectul situației de neîntrunire a elementelor infracțiunii, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Potrivit recursurilor, recurenții, de fapt, nu neagă săvîrșirea infracțiunii, însă

critică aprecierea juridică a acțiunilor comise de către Balaiuș C., solicitînd

menținerea calificării acestora în baza art. 146 CP – omorul săvîrșit în stare de

afect.

La caz, se constată că, judecînd apelul, instanța de apel n-a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție greșită de condamnare a

inculpatului Balaiuș C., în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP, care este neargumentată

și necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată a instanței de apel în condițiile art. 100 alin. (4) CPP și,

totodată, nu au fost just apreciate nici prin prisma art. 101 CPP, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în

baza cărora s-ar fi stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și s-ar fi

ajuns la concluzia că inculpatul a săvîrșit infracțiunea de omor a unei persoane cu o

deosebită cruzime.

Din materialele dosarului se constată că, prin rechizitoriu, Balaiuș C. a fost

pus sub învinuire în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP, adică săvîrșirea omorului cet.

Em E., cu o deosebită cruzime.

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 11 iunie 2012, Balaiuș C. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 146 CP, la 3 (trei) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar prin decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul din 09 aprilie 2013, s-a dispus admiterea apelulului

declarat de procurorul în Procuratura r-nul Cahul, Soltan V., s-a casat integral

sentința judecătoriei Cahul din 11 iunie 2012, în cauza penală privindu-1 pe

Balaiuș C., cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia

Balaiuș C. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j)

CP, la 12 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

8

Asupra celor menționate, Colegiul lărgit, verificînd materialele cauzei în

raport cu argumentele recursurilor, constată că instanța de apel, greșit a apreciat

probele administrate în cauză, ajungînd la o concluzie neîntemeiată privind

calificarea acțiunilor în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP, or, în speță, reieșind din

circumstanțele cauzei, așa cum au fost stabilite de instanța de apel acțiunile

inculpatului Balaiuș C., se circumscriu infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1)

CP, adică omorul unei persoanei.

Așadar, studiind materialele dosarului Colegiul lărgit menționează că,

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) CP, se constată din faptele

reținute care s-au confirmat cu certitudine reieșind din declarațiile date de inculpat

în ședința de judecată, care a descris în mod amănunțit acțiunile sale, și anume,

inculpatul a relatat faptul că, „la data de 26 decembrie 2010, seara împreună cu

soția a fost la fiica sa, Ecaterina la o serbare, unde mai erau prezenți fiica

Ludmila și alte persoane. Aflându-se în ospeție, împreună cu celelalte persoane

prezente a servit o sticlă de șampanie și 2 litri de vin. Pe la orele 22.00 au plecat

acasă. Fiind acasă, în jurul orelor 23.00 a fost sunat de fiica Balaiuș L., care a

cerut ajutor deoarece concubinul ei Em E. făcea scandal. Imediat dânsul s-a dus la

fiică, care trăiește la 800-900m. depărtare. Când a ajuns la domiciliul acesteia

scandal nu se auzea și era liniște. Dânsul a intrat în casă și 1-a văzut pe Em E.

dormind la podele. După care peste un timp oarecare a plecat acasă. Pe la orele

04.00 iarăși a fost sunat de fiica sa, care a spus că Em E. o bate. Când a ajuns

acasă la fiica sa Ludmila, copii plângeau, iar ultimul nu mai era, fiind plecat. S-a

pornit să-1 caute pe Em E., dar nu 1-a găsit și s-a întors înapoi acasă la fiica,

unde aproximativ până la ora 08.00 l-a așteptat pe Em E. să se întoarcă acasă.

Deoarece trebuia să plece la lucru, a plecat acasă, unde i-a spus soției să o sune

pe fiica Ludmila și să-i spună că polițistul de sector s-a dus la primărie, iar singur

tot s-a pornit spre Primărie. Soția i-a dat cheile și a spus că dacă se duce de vale,

să treacă pe la bucătărie, unde dânsa a lucrat ca bucătar, să-i aducă niște carne.

Atunci dânsul a luat o toporișca și un cuțit și s-a dus la fiica sa Ludmila, unde a

lăsat toporișca, și s-a dus la primărie să vorbească cu polițistul. După un timp

oarecare la Primărie a apărut și polițistul de sector, căruia i-a comunicat că Em

E. iar a bătut-o pe fiica sa Ludmila și pe copii. La propunerea polițistului de

sector, s-a dus după fiica sa Balaiuș L. și împreună s-au întors la Primărie, unde

au povestit polițistului despre cele întâmplate. Ieșind din Primărie și îndreptându-

se spre casa fiicei, 1-a văzut pe Em E., care a început să-i înjure, însă observând

pe polițistul, Em E. a început să fugă.

După o perioada de timp, în drum spre casă, a văzut în ograda casei fiicei

sale pe Em E., care deja strica ușa de la intrare. Atunci s-a îndreptat spre Em E. și

la întrebat ce face. După care și-a dus aminte că mai de vreme a lăsat toporișca în

9

ograda fiicei. S-a întors înapoi a luat-o și s-a repezit cu ea spre Em E., întrebând

ce face, atunci Em E. 1-a lovit cu pumnul și dânsul a căzut fără cunoștință. A

simțit cum Em E. îl strangula, a încercat să se apere și a scos cuțitul din buzunar

și 1-a lovit pe Em E., în ce parte în ce loc 1-a lovit pe Em E. nu știe. După

aplicarea loviturilor a simțit că Em E. la mai lăsat, 1-a împins și s-a ridicat.”

Faptul că decesul cet. Em E., a fost cauzat în urma acțiunilor directe a

inculpatului Balaiuș C., se mai confirmă și reieșind din:

- declarațiile succesorul victimei, Edlicico Iu., a martorului Balaiuș L., a

martorului Rogac E. și a martorului Taragan D.;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 decembrie 2010, din care

rezultă că, a fost cercetat domiciliul lui Balaiuș L., situat în s. Doina, r-nul Cahul și

a fost ridicat cadavrul cet. Em E. și un cuțit de bucătărie (f.d.6-7);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 348 din 28 decembrie 2010, conform

căruia, pe cadavrul lui Em E. au fost depistate 3 plăgi în regiunea gâtului cu lezarea

peretelui laringelui și arterei carotide cu dimensiuni la intrare 2x0,5 cm., care se

califică ca leziuni corporale grave periculoase pentru viață și 9 plăgi superficiale cu

localizarea pe gât fără lezarea organelor gâtului, care se califică ca leziuni

corporale ușoare cu dereglarea sănătății până la 21 zile în viață, iar toate plăgile au

fost produse, posibil cu unul și același obiect ascuțit, tăios cu tăișul ascuțit pe o

parte în interval de timp nu mai mult de cîteva minute (2-5 min.). După provocarea

leziunilor victima a mai supraviețuit nu mai mult de 10-15 min.

- raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr. 923 din 26

ianuarie 2011, potrivit căruia sîngele lui Em E., se referă la grupa O-alfa-beta, iar

sîngele lui Balaiuș C., se referă la grupa A-beta cu antigenul asociat H., petele de

pe scurta, pantalonii, în spălătura papucului stîng, ce-i aparțin lui Balaiuș C.,

precum și în spălătura de pe cuțit și secure a fost depistat sînge de om. La

determinarea apartenenței de grupă a fost stabilit antigenul H, proveniența căruia

nu se exclude de la o persoană cu grupa de sînge O-alfa-beta, inclusiv de la Em E.;

- raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr. 261/2122 din 03

ianuarie 2011, în mostra de sînge, prelevată de la Balaiuș C., s-a depistat alcool

etilic în cantitate de 1,06% echivalent a 1,06 g/l.

În continuare, Colegiul lărgit constată că, contrar prevederilor art. 281 alin.

(2) și art. 296 CPP, acuzatorul de stat, în speța discutată, nu a adus învinuirea, în

aspectul în care a susținut-o pe parcursul judecării cauzei, și anume, că probele

administrate demonstrează vinovăția lui Balaiuș C. în săvîrșirea omorului

premeditat cu o deosebită cruzime, or în învinuirea adusă acestuia, nu a fost

specificat în ce constau aceste elemente calificative, de deosebită cruzime.

Nici în cadrul urmăririi penale, nici în ședințele de judecată a instanțelor de

fond și de apel, acuzatorul nu a adus probe ce ar confirma prezența elementelor ce

10

sînt caracteristice pentru omorul săvîrșit cu o deosebită cruzime, însă, în actul de

învinuire a lui Balaiuș C., organele acuzării au descris doar mecanismul producerii

leziunilor corporale la victimă (aplicarea multiplelor lovituri în regiunea gîtului),

fără a specifica în ce s-au manifestat acțiunile inculpatului, care ar permite de a

deduce că omorul a fost săvîrșit cu o deosebită cruzime, de aceea, în timp ce în

actul de învinuire (rechizitoriu) partea acuzării nu a specificat în ce s-a exprimat

deosebita cruzime pe care ar fi manifestat-o inculpatul, instanțele de judecată erau

lipsite de dreptul de a specifica acestea din propria inițiativă, întrucît o atare

manifestare a instanței de judecată ar fi în contradicție cu prevederile art. 325 alin.

(1) CPP, care stipulează că judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu.

În consecință, referitor la calificarea faptelor inculpatului în conformitate cu

art. 145 alin. (2) lit. j) CP, așa cum a fost înaintată învinuirea, care ulterior a fost

menținută și prin decizia instanței de apel, Colegiul lărgit consideră că în cadrul

examinării cauzei aceasta nu s-a confirmat, iar fapta inculpatului urmează a fi

recalificată în conformitate cu art. 145 alin. (1) CP, pentru următoarele

considerente.

La calificarea faptei în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. j) CP, adică la

reținerea în calitate de circumstanță agravantă săvîrșirea infracțiunii de omor a

unei persoane cu o deosebită cruzime, acuzatorul de stat a ținut cont și s-a bazat

doar pe multiplele lovituri (doisprezece) aplicate de inculpat în regiunea gâtului,

dintre care numai trei cu lezarea peretelui laringelui și arterei carotide cu

dimensiuni la intrare 2x0,5 cm., fiind apreciate ca periculoase pentru viață și în

urma cărora a survenit decesul. Celelalte 9 plăgi au fost apreciate ca superficiale

fără lezarea organelor gâtului.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit menționează că prezența multiplelor lovituri

de cuțit în prezentul caz nu sunt suficiente pentru a reține în acțiunile inculpatului

circumstanța agravantă a omorului - cu o deosebită cruzime, or pentru o atare

calificare este necesar ca inculpatul la comiterea infracțiunii să-și dea seama de

faptul că săvîrșește infracțiunea cu o deosebită cruzime, să prevadă urmarea

prejudiciabilă a faptei sale și să-și dorească în mod conștient survenirea acestei

urmări manifestate prin cauzarea unor suferințe fizice intense victimei.

Conform art. 145 alin. (2) lit. j) CP și practicii judiciare a Curții Supreme de

Justiție, noțiunea de „cruzime deosebită” se îmbină atît cu metodele omorului cît și

cu alte circumstanțe care demonstrează manifestarea unei cruzimi deosebite de

către vinovat.

Semnul unei cruzimi deosebite există în cazurile în care înainte de a curma

viața sau în procesul săvîrșirii omorului victima a fost supusă torturilor,

schingiuirilor sau s-a săvîrșit o batjocură asupra jertfei, sau omorul a fost săvîrșit

11

prin metoda, care cu bună știință vinovatului îi este îmbinată cu pricinuirea unor

suferințe deosebite victimei (aplicarea unui număr mare de leziuni corporale,

periculoase pentru viața, sănătatea victimei, utilizarea unei toxine cu acțiune

chinuitoare, arderea de viu, înecarea, înăbușirea, lipsirea îndelungată de hrană, apă

etc.).

Săvîrșirea omorului cu o deosebită cruzime presupune în primul rînd

comiterea infracțiunii prin cauzarea unor suferințe fizice sau psihice intense,

inutile, printr-o prelungirea nejustificată a acestor suferințe în timp. De asemenea,

la reținerea circumstanței agravante cu o deosebită cruzime, urmează a se ține

cont de faptul că persoana făptuitorului la săvârșirea infracțiunii se evidențiază prin

trăsături negative evidente, ferocitate, cruzime extremă, neîndurare, necruțare etc.

Cruzimea este inerentă oricărui omor, deoarece în momentul omorului,

victima simte dureri fizice și morale, totuși, omorul săvârșit cu deosebită cruzime

presupune o intensitate mult mai mare a acestor dureri, întrucât făptuitorul nu se

mulțumește să curme viața victimei, dar îi prelungește agonia, torturînd-o,

maltratînd-o, molestînd-o. Nu are importanță dacă deosebita cruzime a constituit

singura cauză a decesului, este necesar ca deosebita cruzime să fi fost exercitată

pînă la consumarea omorului.

Aprecierea cruzimii deosebite la săvârșirea omorului se poate manifesta prin

cauzarea unor plăgi multiple (cînd există probe suficiente care dovedesc intenția de

a comite omorul cu deosebită cruzime), însă atestarea uneia din metodele

prezentate mai sus nu întotdeauna poate fi considerată expresie a cruzimii

deosebite.

Astfel, adesea, cauzarea unor plăgi multiple poate fi explicată prin forța fizică

slabă a făptuitorului ori prin calitățile vulnerante reduse ale mijlocului sau

instrumentului de săvârșire a infracțiunii (care nu a fost ales special de către

făptuitor). De asemenea, numărul mare al plăgilor cauzate își poate găsi explicația

în starea de agitație a făptuitorului, în incapacitatea lui de a evalua adecvat situația,

în năzuința lui de a săvârși mai repede infracțiunea începută, luînd în considerație

eficacitatea scăzută a metodei de comitere a infracțiunii, opunerea activă de

rezistență de către victimă, superioritatea fizică a victimei sau alți asemenea

factori. La fel, suferințele victimei nu vor fi deosebite, atunci cînd cauzarea unor

plăgi multiple se realizează în toiul altercației și într-un interval de timp relativ

scurt, cum a avut loc în cazul respectiv.

Atît instanța de fond cît și cea de apel au stabilit, că circumstanțele în care a

acționat inculpatul, aplicarea loviturilor în regiunea organelor vitale cu intensitate

și putere, denotă faptul, că acțiunile lui au fost cuprinse cu intenția de a cauza

moartea lui Em E.

12

Raportînd cele enunțate, la circumstanțele cauzei, instanța de recurs relevă că

conform raportul de expertiză medico-legală nr. 348 din 28 decembrie 2010, pe

cadavrul lui Em E. au fost depistate 3 plăgi în regiunea gâtului cu lezarea peretelui

laringelui și arterei carotide cu dimensiuni la intrare 2x0,5 cm., care se califică ca

leziuni corporale grave periculoase pentru viață și 9 plăgi superficiale cu

localizarea pe gât fără lezarea organelor gâtului, care se califică ca leziuni

corporale ușoare cu dereglarea sănătății până la 21 zile în viață, iar toate plăgile au

fost produse, cu un obiect ascuțit-tăios cu tăișul ascuțit pe o parte în interval de

timp nu mai mult de cîteva minute (2-5 min.).

Instanța notează faptul că în speță, prezența plăgilor menționate nu pot fi

temei de calificarea a omorului săvârșit cu o deosebită cruzime, or din probele

administrate rezultă că doar trei plăgi depistate în regiunea gâtului cu lezarea

peretelui laringelui și arterei carotide cu dimensiuni la intrare 2x0,5 cm., au

provocat decesul victimei, acestea fiind cu adîncimea pînă la 7-8 cm, cu lezarea

mușchilor și organelor gîtului.

Prin urmare, Colegiul lărgit reține că moartea biologică a victimei a fost

cauzată de cele trei lovituri cu cuțitul în regiunea gîtului, iar localizarea acestor

lovituri demonstrează faptul că inculpatul a dorit survenirea rapidă a morții

victimei, acesta nu și-a dorit crearea de suferințe inutile, intense și prelungite în

timp a persoanei, or zona gîtului este o regiune vitală a corpului uman.

Celelalte plăgi reieșind din caracterul lor nu pot constitui un temei de a

considera că infracțiunea a fost săvîrșită cu o deosebită cruzime, or, ele au fost

aplicate în rezultatul altercației dintre inculpat și victimă.

Existența acestor plăgi este justificată prin starea de agitație a făptuitorului, în

incapacitatea lui de a evalua adecvat situația, or din materialele cauzei rezultă cu

certitudine că înainte de săvîrșirea infracțiunii între inculpatul Balaiuș C. și victima

Em E., au avut loc mai multe certuri în familie și ambii erau în stare de ebrietate

alcoolică.

În consecință, instanța de recurs constată că probele administrate în cauză

coroborează în ansamblu între ele, instanța de apel le-a apreciat prin prisma

pertinenței, concludentei și utilităților lor, astfel încît se consideră că acestea

dovedesc faptul săvârșirii de către inculpatul Balaiuș C., a infracțiunii de omor,

însă nu cu o cruzime deosebită, ci infracțiunea de omor, prevăzută de art. 145 alin.

(1) CP - omorul unei persoane, normă penală în baza căreia se vor

reîncadra acțiunile inculpatului.

La aplicarea pedepsei, instanța de recurs menționează că în redacția Codului

penal adoptat prin Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, art. 145 alin. (1 ) CP, avea

drept sancțiune, închisoare de la 8 pînă la 15 ani. Prin Legea nr. 119 din

23.05.2013, pentru modificarea Codului penal, sancțiunea pentru săvîrșirea

13

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) CP, este închisoare de la 10 pînă la 15

ani.

Colegiul lărgit, avînd în vedere, dispoziția art. 10 CP – efectul retroactiv al

legii penale, la stabilirea pedepsei inculpatului se va conduce de limitele sancțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1 ) CP, în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002,

adică care stabilește închisoare de la 8 pînă la 15 ani.

Prin urmare, la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă în privința

inculpatului Balaiuș C., se impune aplicarea prevederilor art. 7, 61, 75 CP și

instanța ține seama de gravitatea faptei săvîrșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, precum și de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Or, inculpatul Balaiuș C., a săvîrșit o infracțiune, care potrivit art. 16 alin. (5)

CP, se referă la categoria celor deosebit de grave, la locul de trai se caracterizează

pozitiv, ca circumstanță atenuantă se reține căința sinceră de cele săvîrșite, vîrsta

inculpatului și amoralitatea acțiunilor victimei, care a provocat infracțiunea.

Totodată, ca circumstanță agravantă Colegiul reține, săvîrșirea infracțiunii în

stare de ebrietate.

Prin urmare, Colegiul lărgit, ținînd cont de circumstanțele reale a cauzei,

gradul de pericol al infracțiunii săvîrșite, consideră că corectarea și reeducarea

inculpatului se va realiza aplicîndu-i pedeapsa închisorii minime stabilite de art.

145 alin. (1) CP – 8 (opt) ani.

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Balaiuș Constantin și de

avocatul Victor Mîțăblîndă în numele inculpatului, casează decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul din 09 aprilie 2013, în partea încadrării juridice a

faptei și stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre după cum

urmează:

Acțiunile inculpatului Balaiuș Constantin Constantin, se recalifică din

prevederile art. 145 alin. (2) lit. j) CP, în cele ale art. 145 alin. (1) CP, stabilindu-i

pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată în ședință publică la data de 26 decembrie 2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

14

Judecători /semnătura/ Constantin Alerguș

/semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Ion Arhiliuc

/semnătura/ Iurie Diaconu

Copia corespunde originalului

Președintele ședinței Constantin Gurschi

15