1ra-971/13 — Art.152 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 04 februarie 2013, Bradu Valeriu a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității. S-a dispus încasarea de la Bradu Valeriu în beneficiul lui Petruleac Andrei prejudiciul moral în sumă de 5000 lei și 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fapt, prima instanță a reținut, că Bradu Valeriu la data de 10 aprilie 2012, aproximativ pe la orele 1500, aflîndu-se în incinta Școlii Profesionale nr. 10, situată pe str. Otovsca 27, mun. Chișinău, în rezultatul unui conflict provocat de partea vătămată, Petruleac Andrei, intenționat i-a aplicat acestuia o lovitură cu capul în regiunea feței, cauzîndu-i vătămare corporală medie, manifestată prin dereglarea sănătății de lungă durată. 1 În drept, aceste acțiuni au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal – vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată, Petruleac Andrei, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Bradu Valeriu să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră și de admis integral acțiunea civilă în mărime de 50000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, invocînd că instanța de fond la adoptarea sentinței nu a luat în considerație faptul că pe tot parcursul vieții va purta o placă metalică în regiunea ochiului, care îi provoacă dificultăți și i-au fost produse atît suferințe fizice, cît și suferințe psihice.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2013, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către partea vătămată, Petruleac Andrei, cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări. În motivarea soluției s-a invocat, că apelul părții vătămate conține doar argumente generale, care nu au puterea de a influența aplicarea unei pedepse mai aspre. De asemenea nu au fost prezentate probe convingătoare privind încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei, deoarece prima instanță a luat în considerație că inculpatul a chemat ambulanța, s-a prezentat la instituția medicală unde era internată partea vătămată pentru a ajuta, i-a propus ajutor, considerînd echitabilă încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a sumei de 5000 lei în calitate de prejudiciu moral.

Nefiind de acord cu hotărîrile nominalizate partea vătămată, Petruleac Andrei a declarat recurs ordinar în care solicită casarea acestora, cu aplicarea față de Bradu Valeriu a unei pedepse mai aspre și de a admite integral acțiunea civilă în mărime de 50000 lei – prejudiciul moral, invocînd că: - instanța de judecată i-a aplicat lui Bradu Valeriu o pedeapsă prea blîndă, pe cînd urma să-i aplice o pedeapsă mai aspră privativă de libertate; - instanțele de judecată constatînd prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, ca fiind unul echitabil, nu au luat în considerație că pe tot parcursul vieții va purta acea placă metalică în regiunea ochiului, care îi provoacă dificultăți și suferințe atît fizice, cît și psihice; - suferințe fizice a suferit imediat la primirea acestei traume și ulterior cînd a suportat intervenția chirurgicală și care sunt confirmate prin documentele medicale; - suferințe psihice s-au manifestat prin pierderea încrederii în oameni; primirea acestor leziuni corporale, care s-au desfășurat în incinta instituției de învățămînt au dus la afectarea încrederii în sine; faptul că a pierdut vederea la ochiul stîng l-a făcut să nu mai știe cum își va continua viața, gîndul că în regiunea craniului este fixată o placă de titan și șuruburi a osului frontal, face să apară o stare de disconfort și pierderea bunei dispoziții; precum și atentarea suferințelor psihice la egalitatea, onoare și demnitatea sa.

Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele motive. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel inclusiv în cazul cînd: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. 2 Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală (red. 27.10.2012), instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. În cauza dată, instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă, că nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, ignorînd stipulările normelor menționate, a comis erori de drept. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Pentru respingerea apelului părții vătămate în partea stabilirii pedepsei, instanța de apel în decizie a invocat: „prima instanță corect și întemeiat la determinarea tipului și măsurii de pedeapsă a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal și anume: de caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, care se califică ca fiind una mai puțin gravă, de personalitatea inculpatului, care a recunoscut vina, căindu-se sincer de faptele comise, la locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat, prejudiciul material a fost recuperat, de lipsa circumstanțelor agravante”. În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că la aplicarea pedepsei lui Bradu Valeriu pentru infracțiunea comisă, instanțele de fond și de apel nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și nu au argumentat convingător care sunt motivele aplicării față de inculpat a unei pedepse minimale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzute de sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod penal, în situația cînd partea vătămată nu l-a iertat și cere o pedeapsă mai aspră. Din conținutul apelului părții vătămate Petruleac Andrei, rezultă că acesta a solicitat admiterea acțiunii civile în sumă de 50000 lei – cu titlu de prejudiciul moral și încasarea acesteia de la inculpatul Bradu Valeriu în beneficiul său. Instanța de apel, examinînd aceste motive, a menținut soluția primei instanțe prin care s-a încasat de la inculpatul Bradu Valeriu în beneficiul părții vătămate 3 Petruleac Andrei ca prejudiciu moral – 5000 lei, considerînd aceasta ca o satisfacție echitabilă. Pentru a-și motiva soluția privitor la dauna morală, instanța de apel a motivat: „nu au fost prezentate probe convingătoare privind încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei, deoarece la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanța de fond a luat în considerație că inculpatul a chemat ambulanța, s-a prezentat la instituția medicală unde era internată partea vătămată pentru a ajuta, i-a propus ajutor, considerînd echitabilă încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a sumei de 5000 lei în calitate de prejudiciu moral”. Astfel din conținutul deciziei atacate de partea vătămată Petruleac Andrei, rezultă că la acordarea compensației morale părții vătămate Petruleac Andrei, instanța de apel nu a ținut cont de motivele apelului „că pe tot parcursul vieții va purta acea placă metalică în regiunea ochiului, care îi provoacă dificultăți și-i produce atît suferințe fizice cît și suferințe psihice. Prejudiciul moral exprimat prin suferințe fizice, în urma leziunilor corporale primite, am suferit chiar imediat la primirea acestei traume și ulterior chiar cînd am suportat intervenția chirurgicală. Aceste dureri fizice sunt confirmate prin documentele medicale prin care le descrie amănunțit. La 10.04.2012 orele 1558 am fost internat în spital cu diagnoza clinică „Contuzie cerebrală grad I HSA. Fractură liniară os frontal pe stînga. Internare acuză cefalee, amețeli, diplopie”. La 18.04.2012 fiind externat cu starea generală satisfăcătoare. La 19.04.2012 m-am adresat la medic. S-a stabilit acuză cefalee, dureri în regiunea precordială, în ochiul drept, dureri în nas. Ex. Obiectiv: în regiune ocular drept inflamație, infiltrație, dureri la palpație, atenuate. Acuză cefalee, dureri în ochiul stîng, diplopie pe stînga. La 17.05.2012 acuză la dureri în ochi, dureri în regiunea traumei. Palpația în regiunea nasului este dureroasă, în plămîni murmur aspru fără raluri. La 25.05.2012 fractura osului frontal la nivelul supraorbitale pe stînga cu înfundare și antrenarea sinusului frontal fără peretele superior al orbitei. La 28.05.2012 fractura de os frontal nu interesează cavitatea craniului și nu este implicat peretele superior al orbitei stîngi, lamela internă a osului frontal nu este implicată în proces. La 30.05.2012 diagnosticul fractura rebordului suborbital stîng cu înfundare. La internare acuză dureri în regiunea frontală pe stînga, asimetrie facială în regiunea suborbital pe stînga. La 01.06.2012 a fost efectuată operația osteosinteza rebordului orbital superior. S-a efectuat redresarea eschilului cu o daltă și ciocan. Repoziția în poziție anatomică. Corecția și fixarea cu placă de titan și șuruburi. La 03.06.2012 acuză dureri moderate în regiunea postoperatorie. La 06.06.2012 acuză dureri moderate în regiunea postoperatorie, fiind externat. Cu toate că a fost externat, însă aceste dureri fizice au continuat, cu toate că nu sunt descrise. Prejudiciu moral exprimat prin suferințe psihice, în urma leziunilor corporale primite sau manifestat prin: - pierderea încrederii în oameni, ceea ce are drept consecință dificultatea în stabilirea relațiilor de încredere cu persoanele din jur și mai ales cu colegii de clasă; 4 - suferință psihică prin primirea acestor leziuni corporale care s-au desfășurat în incinta instituției de învățămînt și au dus la afectarea încrederii în sine, la faptul că colegii de clasă îl cred o persoană slabă, care are posibilitate să se apere; - faptul că a pierdut din vedere la ochiul stîng și cum v-a avea posibilitate în continuare să-și continuie viața; - fixarea cu placă de titan și șuruburi a osului frontal pentru obținerea poziției anatomică. Doar gîndul că în regiunea craniului este fixat această placă cu șuruburi, îmi apare o stare de disconfort și o pierdere a bunei dispoziții. Prejudiciul moral cauzat prin suferințe psihice, care mi-au fost cauzate din acțiuni întreprinse de inculpat care au atentat la valori nepatrimoniale ale persoanei și anume: egalitatea, onoarea și demnitatea acestuia”. Reieșind din aceste motive, Colegiul lărgit consideră că s-a încasat evident insuficient ca compensație morală părții vătămate Petruleac Andrei, ce nu poate fi acceptat și la o nouă rejudecare urmează a fi corectat. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelant în apel și ținînd cont de motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

Pentru aceste motive, în conformitate cu art. 434 și 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit DECIDE: Admite recursul declarat de către partea vătămată, Petruleac Andrei, casează în partea stabilirii pedepsei și în partea laturii civile decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2013 în privința lui Bradu Valeriu Serghei, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Se mențin dispozițiile sentinței cu privire la măsura preventivă – obligația de nepărăsire a localității, aplicată inculpatului Bradu Valeriu Serghei. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia pronunțată în ședință publică la 24 decembrie 2013, ora 0950. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Covalenco Elena Nicolaev Ghenadie Gordilă Nicolae 5