1ra-988-2013 — art.149 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.149 CP
- Temei legal
- art.149 CP
1ra-988-2013 — art.149 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr.1ra-988/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 noiembrie 2013 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Constantin Gurschi,
Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Arhiliuc,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2013 de către avocatul
Pavalachi Alexei în numele inculpatului
Spătaru Daniil Victor, născut la 09 martie 1984,
originar din s.Elizaveta, mun.Bălți, domiciliat în
mun.Bălți, str.T.Vladimirescu 30, ap.2.
Termenul examinării cauzei în:
prima instanță de la 03.12.2009 pînă la 24.06.2010,
instanța de apel de la 11.08.2010 pînă la 09.11.2011 și de
la 16.01.2013 pînă la 02.05.2013,
instanța de recurs de la 23.03.2012 pînă la 26.06.2012 și de
la 03.09.2013 pînă la 06.11.2013.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 24 iunie 2010, Spătaru Daniil a fost achitat de
sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal, pe motiv
că fapta nu a fost săvîrșită de acesta.
Instanța a indicat că de către organul de urmărire penală, Spătaru Daniil a fost
învinuit pentru faptul că, în noaptea de 14 spre 15 august 2009, se afla în barul „У
фонтана” din mun.Bălți, bd.Ștefan cel Mare 60 „a”, în care se mai afla și cunoscuta lui
Blașco Tatiana în compania altor tineri. Aproximativ la ora 04.30, Spătaru Daniil, fiind în
stare de ebrietate, a părăsit barul și s-a îndreptat spre casă. Tot atunci, urmărind scopul
satisfacerii poftei sexuale, a telefonat-o pe Blașco Tatiana și a invitat-o la el acasă.
Ulterior, fiind în apartamentul nr.2 de pe str.T.Vladimirescu 30, mun.Bălți, după
întreținerea unui raport sexual, între ei s-a iscat o ceartă, legată de gelozie și în momentul
conflictului, Spătaru Daniil i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în față, de la care
ultima a căzut lovindu-se puternic cu capul de podea, în rezultatul căreia a decedat.
Apoi, cu scopul evitării răspunderii penale, a hotărît să tăinuiască corpul ultimei și,
în aceeași zi, la o oră nestabilită de către organul de urmărire penală, cu ajutorul unei
persoane necunoscute și a unui mijloc de transport, a transportat corpul neînsuflețit al
cet.Blașco Tatiana, aruncîndu-l într-un canal de lîngă traseul de ocolire direcția Bălți-
Rîșcani, în apropierea SRL „Inex” din str.Sorocii 110, mun.Bălți, cu hainele și geanta
acesteia, pe care le-a acoperit cu crengi. Totodată, în vederea ascunderii infracțiunii
comise și inducerii în eroare a organului de urmărire penală, la 15 august 2009, a aruncat
în apropierea barului „У фонтана” telefonul mobil cu cartela „Orange”, nr.060023904, ce
aparținea cet.Blașco Tatiana.
1
Sentința a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care D.Spătaru să fie
condamnat în baza art.149 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare, invocînd că prima
instanță a examinat cauza unilateral, fără să analizeze în profunzime toate materialele
cauzei prezentate și eronat a ajuns la concluzia că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat,
nefiind apreciate la justa lor valoare probele administrate de partea acuzării.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2011, a
fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței contestate.
Instanța de apel a conchis că învinuirea adusă inculpatului D.Spătaru se bazează
numai pe presupuneri, din care rezultă dubii rezonabile privind vinovăția lui, astfel că, în
condițiile cînd în suportul probațiunii de vinovăție nu au fost aduse probe, ce ar demonstra
cu certitudine faptul că D.Spătaru a comis infracțiunea imputată, lipsește temeiul juridic
pentru răspunderea penală și, deci, inculpatul corect a fost achitat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul, care a
solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel nu
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția și instanța nu a dat o apreciere obiectivă probelor
administrate în cauză care confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii
incriminate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2012, a
fost admis recursul procurorului, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea
cauzei, pe motiv că concluziile instanței de apel, precum că acuzarea nu a prezentat probe
incontestabile ce ar dovedi vinovăția inculpatului în cele incriminate sînt pripite și
incomplete; instanța nu a analizat toate probele prezentate de învinuire, nu a dat apreciere
declarațiilor inculpatului date la urmărirea penală, prin care a negat în general faptul aflării
vreodată a lui T.Blașco în apartamentul lui, a succesorului părții vătămate N.Blașco, a
martorilor L.Zeru, C.Gori, S.Gaiduc, S.Pasașcova, a rapoartelor de expertiză a corpurilor
delicte ridicate de la domiciliul inculpatului, probe care, în opinia procurorului,
coroborează între ele și cert dovedesc vina inculpatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2013, a fost
admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Spătaru Daniil a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art.149 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip deschis.
7.1. Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a constatat că Spătaru Daniil,
în noaptea de 14 spre 15 august 2009, în barul „У фонтана” din mun.Bălți, bd.Ștefan cel
Mare 60 „a”, s-a întîlnit cu Blașco Tatiana, care se alfa în compania altor tineri.
Aproximativ la ora 04.30, Spătaru Daniil, fiind în stare de ebrietate, a părăsit barul plecînd
acasă. Tot atunci, a telefonat-o pe Blașco Tatiana și a invitat-o la el acasă. Ulterior,
aflîndu-se în apartamentul nr.2 din str.T.Vladimirescu 30, mun.Bălți, după raportul sexual
săvîrșit, între ei s-a iscat o ceartă legată de gelozie și, în timpul conflictului, Spătaru Daniil
i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în față, de la care ultima a căzut lovindu-se
puternic cu capul de podea, în rezultatul cărui fapt a decedat.
Ulterior, urmărind scopul de a ascunde urmele infracțiunii săvîrșite, Spătaru Daniil,
fiind ajutat de o persoană nestabilită, a transportat corpul neînsuflețit al cet.Blașco Tatiana
și l-a aruncat într-un canal de lîngă traseul de ocolire direcția Bălți-Rîșcani, în apropierea
2
SRL „Inex” din str.Sorocii 119, mun.Bălți, acoperind cu crengi hainele și geanta acesteia.
În vederea inducerii în eroare, la 15 august 2009, Spătaru Daniil a aruncat în apropierea
barului „У фонтана” telefonul mobil cu cartela „Orange”, nr.060023904, ce aparținea
victimei Blașco Tatiana.
7.2. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că prima instanță,
achitîndu-l pe D.Spătaru de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.149
alin.(1) Cod penal, a dat o apreciere unilaterală probelor prezentate de acuzare, care au
fost administrate în mod legal, cu respectarea normelor procesual penale atît în cadrul
urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești, și care dovedesc cu certitudine
vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate.
Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii menționate au
fost bazate pe probele cauzei, care au fost cercetate și verificate suplimentar sub toate
aspectele, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și
coroborării lor, și anume depozițiile:
- succesorului victimei N.Blașco, care a relatat că fiica ei T.Blașco lucra în barul „У
фонтана”, unde a făcut cunoștință cu inculpatul, care o telefona foarte des și o invita în
mun.Chișinău, la 14.08.2009, ora 21.00, fiica a plecat împreună cu S.Petrușevscaia la
plimbare, după care s-au dus în barul menționat și nu s-a mai întors acasă;
- martorului C.Vrabie-Gorea, care fiind audiată în instanța de apel, și-a susținut
declarațiile anterioare relatînd că, în luna august 2009, la ea acasă a venit vecinul
împreună cu D.Spătaru, cu care au plecat la barul „У фонтана”. La masă D.Spătaru, fiind
în stare de ebrietate, a povestit despre o fată care a lucrat în bar, pe care anterior a luat-o la
el acasă ca să-i facă curat și mîncare, și care a dispărut. Acesta a spus că știe unde se află
fata, însă nu dorește să spună, deoarece se teme să nu afle despre aceasta colaboratorii de
poliție și soția;
- martorului N.Gherghelegiu, care fiind audiată în instanța de apel, și-a susținut
depozițiile precedente, declarînd că, la 14 august 2009, între orele 22.00-23.00, împreună
cu prietena sa Oxana se aflau în bar și peste ceva timp de masa lor s-a apropiat un
cunoscut pe nume Victor, care le-a comunicat că achitîndu-se i-a căzut din buzunar 200 lei
și un tînăr pe nume Dan i-a întors banii. Victor l-a servit pe Dan cu vodcă, după care toți
s-au dus să danseze și în timpul unui dans dînsa i-a dat lui Dan numărul său de telefon.
Pînă aproximativ la ora 04.00 ea s-a aflat în bar, iar cu ceva timp înainte, Dan a ieșit din
bar și a telefonat-o spunîndu-i că o așteaptă pentru a o conduce acasă, la ce dînsa i-a
răspuns că are cine s-o conducă și a închis telefonul. Cînd a ieșit din bar și s-a îndreptat
spre casă, l-a văzut pe Dan stînd pe loc de unul singur în regiunea clădirii „Poșta
Moldovei”;
- martorului V.Șarovca, care fiind audiată în instanța de apel, și-a susținut
depozițiile anterioare, relatînd că, la 14 august 2009, ora 22.00, a fost telefonat de
cet.T.Blașco, care l-a rugat să se apropie de barul „У Фонтана”, ceea ce el a și făcut.
Ultima a urcat în automobil, iar cînd au ajuns în regiunea opririi centrale, ea l-a rugat să
oprească automobilul, spunînd că vrea să se întoarcă înapoi în bar. După serviciu dînsul a
plecat acasă, deconectînd telefonul și, trezindu-se dimineața, a văzut că noaptea de cîteva
ori a fost telefonat de către cet.T.Blașco;
- martorului E.Tuceac, care fiind audiată în instanța de apel, și-a susținut depozițiile
date în prima instanță, declarînd că în anul 2009 a lucrat în barul „Vernisaj” în calitate de
chelner. În una din zile, în bar au venit colaboratorii de poliție cu N.Blașco, care i-au
3
arătat pentru recunoaște fotografia lui T.Blașco, pe care dînsa a recunoscut-o și a explicat
că a văzut-o în bar la 16 august 2009 cu o prietenă;
- martorului S.Gaiduc, potrivit cărora, la 14 august 2009, ora 22.00, dînsa s-a
întîlnit cu T.Blașco în barul „У Фонтана”, în incinta căruia se mai afla și inculpatul
D.Spătaru. În jurul orei 02.00 ea a plecat din bar, iar T.Blașco a mai rămas, motivînd că va
pleca acasă împreună cu fetele din bar. Pe perioada aflării lor în bar lui T.Blașco
permanent cineva î-i telefona, iar cînd aceasta ieșea afară și vorbea la telefon, din bar ieșea
și inculpatul. A doua zi a încercat să-i telefoneze acesteia, însă telefonul era deconectat;
- martorului O.Murîghina, care a declarat că a lucrat la barul „У Фонтана” în
același schimb cu T.Blașco, care lucra la bar aproximativ de o lună. Inculpatul D.Spătaru
îi este cunoscut, deoarece acesta era clientul barului și pînă la angajarea la lucru a lui
T.Blașco. La 14 august 2009 în bar se odihnea T.Blașco, iar la altă masă se afla D.Spătaru,
însă cine primul a plecat din bar, nu a observat;
și actele cauzei:
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.08.2009;
- ordonanța și procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil a cet.T.Blașco din
25.08.2009;
- procesul-verbal de reconstituire a faptei din 25.08.2009;
- raportul de expertiză medico-legală nr.352 din 27.08.2009, conform căruia nu a
fost posibil de stabilit cauza decesului cet.T.Blașco, din motivul modificărilor cadaverice
tardive și distructive (stare de putrefacție a țesuturilor moi, scheletare parțială a
cadavrului, distrucția parțială a cadavrului), iar la examinarea medico-legală a cadavrului,
pe fond de modificări cadaverice tardive și distructive nu s-au depistat careva leziuni decît
distrucția postmortem a țesuturilor moi prezente pe cadavru;
- descifrările convorbirilor telefonice a victimei T.Blașco la nr.060023904;
- descifrările convorbirilor telefonice a învinuitului D.Spătaru la nr.069504097,
conform cărora el o telefona pe victimă destul de des începînd cu 09.08.2009, iar la
14.08.2009 a telefonat-o începînd cu ora 20.10 pînă la ora 04.40 de 10 ori (615 secunde);
- procesul-verbal de cercetare a apartamentului lui D.Spătaru din 14.10.2009;
- ordonanța și procesele-verbale de ridicare și examinare a săculețului de acumulare
a gunoiului din aspirator din 04.09.2009;
- raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr.546 din 09.10.2009,
conform căruia o parte de fire de păr ridicate de la domiciliul inculpatului sînt vopsite,
viabile și înlăturate prin mișcare rapidă (smulse), care se prezintă asemănătoare după
aspectul morfologic cu proba model de păr al cadavrului, iar sîngele depistat pe o parte din
firele de păr putea proveni de la victima T.Blașco;
- raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr.586 din 23.10.2009,
potrivit căruia pe cuvertura ridicată de la domiciliul inculpatului s-a depistat spermă cu
adaos de salivă, fapt ce nu se exclude provenirea spermei de la inculpat, iar a salivei de la
victima T.Blașco.
Astfel, reieșind din probele sus-menționate, instanța de apel a concluzionat ca fiind
dovedită vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, între fapta săvîrșită și
moartea cerebrală a victimei existînd o legătură de cauzalitate, cînd rezultatul infracțional
este determinat în mod excesiv de acțiunea inculpatului în împrejurările descrise.
La fel, instanța a indicat că declarațiile succesorului victimei N.Blașco, a martorilor
O.Murîghina, N.Gherghelegiu, S.Gaiduc, C.Vrabie-Gorea, S.Pasașcova, L.Zeru și actele
4
cauzei care au fost cercetate, cert dovedesc existența infracțiunii, identificarea
făptuitorului și vinovăția inculpatului în lipsirea de viață din imprudență a victimei.
Instanța de apel a respins afirmațiile inculpatului, precum că nu dînsul a săvîrșit
fapta incriminată, deoarece apărările lui sînt confruntate cu datele ce caracterizează
acțiunea în momentul săvîrșirii infracțiunii, ambianță în care a fost aceasta săvîrșită,
relațiile lui cu victima la momentul săvîrșirii infracțiunii și conduita lui după lipsirea
victimei de viață.
De asemenea, instanța a considerat neobiective declarațiile inculpatului, precum că
firele de păr puteau să rămînă și din zilele anterioare, cînd victima a fost la el și a rămas pe
noapte, deoarece se combat prin declarațiile martorului L.Zeru și succesorului victimei
N.Blașco, precum și prin probele cercetate și verificate în ședința instanței de apel,
declarațiile lui reprezentînd doar un mijloc de apărare, urmărind scopul evitării răspunderii
penale pentru infracțiunea săvîrșită.
La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel, ținînd seama de prevederile
art.7, 61, 75 Cod penal, de caracterul, gravitatea, urmările și consecințele ireparabile
survenite în rezultatul infracțional, de comportamentul postinfracțional al inculpatului,
care este negativ, a considerat oportun și rezonabil aplicarea pedepsei cu închisoarea,
pedeapsa fixată fiind una echitabilă și corespunde scopului educativ și preventiv al
pedepsei, deoarece nu s-au constatat careva temeiuri pentru aplicarea prevederilor
articolelor 79 ori 90 Cod penal.
Acțiunea civilă înaintată de către succesorul victimei N.Blașco privind repararea
prejudiciului material și moral a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța în procedura civilă.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul
A.Pavalachi în numele inculpatului care, invocînd din temeiurile prevăzute la art.427
alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei hotărîri de achitare a lui D.Spătaru din motivul că nu sînt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, argumentînd că instanța de apel nu și-a
motivat soluția în baza căror probe a constatat existența în acțiunile inculpatului a
semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal, deoarece nu
a fost stabilită cauza decesului victimei, prezența leziunilor corporale și legăturii de
cauzalitate, nici unul din martori nu a confirmat aplicarea de către inculpat a violenței sau
amenințarea cu violență a victimei și nici despre careva situații de conflict între aceștia, iar
documentele procesuale nu conțin o legiferare a constatării instanței, precum că D.Spătaru
i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în față, precum și nici participarea sau
coparticiparea acestuia la transportarea și dosirea cadavrului, genții și hainelor acesteia.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului declarat de avocatul A.Pavalachi în numele inculpatului,
din temeiurile de casare a deciziei instanței de apel se invocă art.427 alin.(1) pct.6), 8)
Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul
cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau cînd nu au
fost întrunite elementele infracțiunii.
5
Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că
temeiurile la care se referă autorul recursului nu sînt aplicabile din punct de vedere al
prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării
deciziei instanței de apel.
Instanța de apel, rejudecînd cauza în fapt și în drept, potrivit procesului-verbal al
ședinței de judecată, a audiat suplimentar inculpatul, succesorul victimei N.Blașco,
martorii O.Murîghina, N.Gherghelegiu, S.Gaiduc, C.Vrabie-Gorea, S.Pasașcova, L.Zeru,
V.Șarovca, E.Tuceac, a cercetat actele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața
locului din 24.08.2009, de ridicare a telefonului mobil al victimei T.Blașco din
25.08.2009, descifrările convorbirilor telefonice a victimei la nr.060023904 și a lui
D.Spătaru la nr.069504097, procesele-verbale de reconstituire a faptei din 25.08.2009, de
cercetare a apartamentului ce-i aparține lui D.Spătaru din 14.10.2009, de ridicare și
examinare a săculețului de acumulare a gunoiului din aspirator din 04.09.2009, rapoartele
de expertiză medico-legală a cadavrului nr.352 din 27.08.2009, a corpurilor delicte nr.546,
nr.586 din 09.10.2009 și, respectiv, din 23.10.2009 și, în conformitate cu prevederile
art.101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblu, coroborează între
ele și nu trezesc careva dubii.
În opinia Colegiului penal, întemeiat și argumentat sînt puse la baza hotărîrii
pronunțate de către instanța de apel probele sus-menționate, care sînt amănunțit descrise în
decizia instanței de apel și la pct.7.2. al prezentei decizii, și care cert dovedesc vinovăția
lui D.Spătaru în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal – lipsirea de
viață din imprudență.
Anume reieșind din aceste probe instanța de apel a constatat că se dovedesc relațiile
dintre victimă și inculpat, că în seara de 14 spre 15.08.2009, între orele 20.10 și 04.40,
acesta insistent a telefonat-o pe victimă (615 secunde) și, după cum rezultă din declarațiile
martorului S.Gaiduc, în cazurile cînd T.Blașco ieșea din bar să vorbească la telefon, ieșea
și inculpatul, iar potrivit apelurilor telefonice, la ora 04.28, dînsul se afla în zona centru 2
mun.Bălți, fapt confirmat și de către martorii O.Murîghina și N.Gherghelegiu.
Mai mult, conform declarațiilor martorului C.Vrabie-Gorea, în luna august 2009,
aflîndu-se în barul „У фонтана” împreună cu D.Spătaru, acesta a povestit despre o fată
care a lucrat în bar, pe care anterior a luat-o la el acasă să-i facă curat și mîncare și care a
dispărut, că dînsul cunoaște ce s-a întîmplat cu ea și unde aceasta se află, însă se teme să
spună despre aceasta colaboratorilor de poliție.
Aceste declarații coroborează cu actele cauzei, și anume cu procesele-verbale de
cercetare a apartamentului inculpatului, din care rezultă că dînsul la 15.08.2009 a făcut
reparație în el; de ridicare și examinare a săculețului de acumulare a gunoiului din
aspiratorul din domiciliul inculpatului, în care au fost depistate fire de păr; raportul de
expertiză medico-legală a firelor de păr, din care rezultă că o parte din acestea, după
aspectul morfologic, sînt asemănătoare cu proba-model de păr al cadavrului și sînt
înlăturate prin mișcare rapidă (smulse), iar sîngele depistat pe aceste fire de păr putea
proveni de la victimă, și cu raportul de expertiză medico-legală a cuverturii ridicate din
locuința inculpatului, potrivit căruia pe aceasta s-a depistat spermă cu adaos de salivă, ce
nu se exclude provenirea spermei de la inculpat, iar a salivei de la victimă.
Toate aceste probe luate în ansamblu, cert dovedesc că în noaptea de 14 spre
15.08.2009, T.Blașco s-a aflat în apartamentul inculpatului cu care a avut relații intime și a
dispărut, fiind depistat cadavrul ei doar la data de 24.08.2009. Iar faptul apariției
6
telefonului victimei la 15.08.2009, ora 23.00, pe bordură lîngă bar, corect a fost apreciat
de instanța ca consecința aflării inculpatului în același timp și în același loc, care,
urmărind scopul tăinuirii urmelor infracțiunii, a adus telefonul victimei în apropierea
barului.
Astfel, Colegiul penal constată că toate probele administrate au primit o apreciere la
justa lor valoare, iar concluziile privind vinovăția inculpatului D.Spătaru în comiterea
infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.
Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent cu referire la lipsa
elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile lui D.Spătaru și a motivelor pe care se
întemeiază soluția, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență
presupusele erori de drept, astfel încît, hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, fiind descrise detaliat și argumentat în decizia instanței de apel,
acceptate și de către instanța de recurs, care în totalitatea lor resping argumentele apărării
că inculpatul nu ar fi săvîrșit infracțiunea imputată.
La acest capitol, instanța de apel corect a concluzionat că nerecunoașterea
vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de rînd ce probele prezentate
în sprijinul învinuirii, dovedesc cu certitudine săvîrșirea infracțiunii de către acesta, iar
declarațiile lui în acest sens nu pot fi reținute, fiind un mijloc de apărare. Mai mult că, în
cadrul urmăririi penale, dînsul a declarat că în genere nu o cunoaște pe victimă, aceasta
niciodată nu a fost la el acasă și nu a avut careva relații intime cu ea, fapt recunoscut de el
doar după luarea de cunoștință cu concluziile rapoartelor de expertiză a corpurilor delicte
ridicate din apartamentul lui, invocînd deja versiunea, precum că victima a fost la el
anterior zilei dispariției, declarații care corect au fost critic apreciate de instanța de apel.
Colegiul penal consideră neîntemeiată afirmația recurentului, precum că instanța de
apel nu și-a motivat soluția în baza căror probe a constatat existența în acțiunile
inculpatului a semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art.149 alin.(1) Cod
penal, nefiind stabilită cauza decesului victimei și a leziunilor corporale, deoarece
concluzia instanței privind vinovăția inculpatului a fost formată în urma cercetării tuturor
probelor administrate, apreciate conform propriei convingeri, iar stabilirea cauzei
decesului victimei și a leziunilor corporale nu au fost posibile din motivul stării de
putrefacție a țesuturilor moi, scheletarea și distrucția parțială a cadavrului.
Argumentele recurentului referitor la neacordul său cu aprecierea probelor de către
instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs în art.427
Cod de procedură penală.
Decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la
admiterea apelului procurorului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se
încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Astfel, analizînd materialele cauzei și decizia instanței de apel atacată, Colegiul
penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acesteia.
Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod
penal, în limita a sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se
seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al
infracțiunii comise, persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori
atenuează răspunderea.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
7
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar declarat de avocatul A.Pavalachi în numele inculpatului D.Spătaru și,
potrivit legii, decide asupra inadmisibilității recursului, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pavalachi Alexei în
numele inculpatului Spătaru Daniil, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 02 mai 2013, în cauza penală în privința lui Spătaru Daniil, fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 decembrie 2013.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Elena Covalenco
Ion Arhiliuc
8