1ra-1059/2013 — art. 188 alin. 2 lit. b,f CP

Dosarul nr. 1ra-1059/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

20 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2013, declarat de către

avocatul Igor Topală, în numele inculpatului,

Culinca Gheorghe Constantin, născut la 14 august 1993,

originar și domiciliat or. Orhei, str. Iu. Gagarin, 27

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Constantin, a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 5 ani

închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 2 ani.

Cauza penală a fost examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală.

bunurilor, la 11 noiembrie 2012, în jurul orei 18.20, de comun acord și în urma

înțelegerii prealabile cu o altă persoană., în timp ce se afla pe str. 1 Mai din or. Orhei,

l-a atacat pe Jelihovschi T.A., aplicînd violența periculoasă pentru viața și sănătatea

acestuia, manifestată prin aplicarea de lovituri cu pumnii în regiunea capului, în

rezultatul cărora i-au fost cauzate leziuni corporale medii și în mod deschis a sustras

de la acesta un telefon mobil de model „Nokia 2700” și unul de model „Samsung

SGH-F 480” în valoare de 2 000 lei, fiecare, și cu bunurile sustrase a părăsit locul

comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate Jelihovschi T.A. o daună materială

considerabilă în valoare totală de 4 000 lei.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să

fie condamnat, ținînd cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală

și art. 82 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i pedepsă cu închisoare pe un termen de 6

1

ani, în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond

nu a luat în considerație că infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal, a fost săvîrșită de inculpat în timp ce avea antecedente penale nestinse,

ignorîndu-se prevederile art. art. 34 alin. (1), 111 și 90 alin. (4) Cod penal.

fost admis apelul, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care Culinca Gh.C. a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal la 5 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

motivată, în partea contestată-latura penală și individualizarea pedepsei.

Reținerea în favoarea inculpatului a întoarcerii pagubei, vârstei fragede când nu

poate aprecia ferm acțiunile comise, căința sinceră și promiterea că nu va comite

infracțiuni pe viitor, nu constituie un criteriu de apreciere a conduitei bune, ci

reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu altele (gravitatea faptei,

motivul, prezența/lipsa antecedentelor penale cât și a circumstanțelor ce atenuează

sau agravează răspunderea, condițiile de viață) și nu puține sunt situații când

inculpații, deși, erau de vârstă tânără, au avut un comportament negativ, astfel încât,

din faptul că inculpatul este de vârstă fragedă nu se poate automat concluziona

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a relevat că, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu

trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un

mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale

adaptate la realitatea socială concretă, legea penală în art. 90 alin. (4) Cod penal,

expres prevăzând condițiile de neaplicare a acestei instituții și anume: în cazul

săvîrșirii de infracțiuni deosebit de grave, excepțional de grave precum și în cazul

recidivei.

Inculpatul, a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, iar

potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea săvîrșită se atribuie la infracțiuni

grave.

A fost menționat faptul, că chiar dacă inculpatul a solicitat instanței de fond

judecarea în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod penal, instanța de apel nu a reținut

„colaborarea intensă cu organele de urmărire penală la descoperirea infracțiunii”,

deoarece descoperirea infracțiunii s-a datorat măsurilor întreprinse de către

autorități (ridicarea informației privind convorbirile telefonice de intrare/ieșire de la

codurile IMEI ale telefoanelor mobile ale părții vătămate; ridicarea telefoanelor

mobile de la persoanele cărora inculpatul le-a vândut bunurile sustrase; audierea

acestora; efectuarea acțiunilor operative de investigație în privința inculpatului, a

cărui loc era tăinuit de către membrii familiei și fiind citat în vederea prezentării sale

la OUP el nu se afla la domiciliu (f.d. 51-53), recunoașterea făptuitorului de către

victimă).

Referitor la personalitatea inculpatului, instanța de apel a reținut că acesta a fost

autorul și instigatorul săvîrșirii faptei infracționale. Potrivit caracteristicii anexate

(f.d. 67) și revendicării (f.d. 65) se caracterizează negativ, anterior a fost judecat

2

pentru diverse genuri de infracțiuni, inclusiv de sustragere de bunuri și atragerea

minorilor în activitate criminală. Este celibatar și nu este încadrat în câmpul muncii,

neavând surse stabile de existență. Duce un mod de viață imoral. Nu se bucură de

autoritate din partea vecinilor și rudelor. În adresa CRP Orhei au parvenit plângeri

în privința lui, fiind numite aduceri forțate. Este observat în cercul persoanelor ce fac

abuz de băuturi alcoolice, narcotice cât și cu antecedente penale.

Instanța de apel a statuat că în acțiunile inculpatului este prezentă starea de

recidivă, prevăzută de art. 34 alin. (1) Cod penal, iar faptul că instanța de fond a

reținut precum că antecedentele penale sînt stinse, contravine art. 111 Cod penal.

Instanța de apel a ajuns la această concluzie reieșind din faptul că inculpatul a

săvîrșit o nouă infracțiune când avea antecedentele penale nestinse în baza

condamnării anterioare pentru infracțiuni comise din intenție (sentința Judecătoriei

Orhei din 19.10.2012), însă la 11 septembrie 2012 nu erau stinse antecedentele penale

pentru condamnarea în baza art. 208 alin. (1) Cod penal, amenda în totalitate fiind

achitată la 12 noiembrie 2012, iar pentru condamnarea în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, pedeapsa fiind executată în totalitate la 19 octombrie 2012, nu expirase

termenul de 2 ani prevăzut la art. 111 alin. (1) lit. e) Cod penal.

Reieșind din împrejurările în care a fost săvîrșită infracțiunea, caracteristica

inculpatului, poziția procesuală avută, instanța de apel a conchis că scopul pedepsei

poate fi realizat doar prin stabilirea în privința inculpatului a pedepsei cu închisoare

pe un termen de 5 ani 6 luni, cu executare în penitenciar de tip închis, conform art.

72 alin. (4) Cod penal.

Topală I., în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

În recursul său apărătorul invocă faptul că, prezenta cauza penală a fost

judecată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, în procedura simplificată în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel sentința a fost pronunțată în

baza probelor prezentate de partea acuzării. Procurorul, nefiind de acord cu sentința

urma să o conteste cu apel, doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită și nu era în

drept să prezinte probe noi, însă acesta a prezentat instanței de apel noi probe în

ceea ce privește persoana inculpatului și anume că anterior a fost judecat de mai

multe ori, ultima condamnare prin sentința Judecătoriei Orhei din 19.10.2012, în baza

art. 208 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 85 alin. (1) și 87 alin. (2) Cod penal, cu

amendă de 250 unități convențională și 6 luni închisoare; pedeapsa cu amendă a fost

executată la 12.11.2012, iar cea cu închisoare la 19.10.2012, astfel antecedentul penal

nu este stins. Consideră că, procurorul la faza urmăririi penale era obligat de a

acumula toată informația referitor la personalitatea inculpatului, pentru ca ulterior

instanța de judecată să le ia în considerație la individualizarea pedepsei. Instanța de

apel nu a luat în considerație circumstanțele atenuante ale inculpatului și

argumentele apărării asupra cărora nu s-a expus și a admis o încălcare la examinarea

apelului.

3

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor invocate de

recurent prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

Lecturînd textul recursului, avocatul condamnatului a indicat ca temei pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează, că art. 427 Cod de procedură penală, are

aliniate și subpuncte, care concret stabilesc temeiurile pentru declararea recursului,

însă recurentul în recursul declarat nu a menționat care temeiuri prevăzute de

aliniatele în cauză au fost încălcate cu argumentarea respectivă, reducându-se doar

la o simplă enumerare a normei de drept.

Colegiul reține că, cauza penală în privința lui Culinca Gh.C., a fost judecată în

procedura simplificată pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

conform art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit doctrinei juridice, împotriva sentinței adoptate de prima instanță în

urma judecării în procedura simplificată, inculpatul și procurorul pot exercita calea

de atac a apelului, dar numai sub aspectul procedurii și individualizării pedepsei,

inculpatul neputînd renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii

simplificate.

Analizînd decizia instanței de apel, reprodusă în pct. 5 din prezenta decizie,

Colegiul penal atestă faptul că, această instanță corect a stabilit că sentința, nu a fost

motivată în partea contestată-individualizarea pedepsei și nu întrunește cerințele

legale prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal, ce a dus la admiterea apelului declarat.

În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de

procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea

cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate

reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decît cea reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță.

Din prevederile art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală, rezultă că procedura

simplificată este aplicabilă doar dacă din probele administrate în cursul urmăririi

penale reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la

persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Astfel, la stabilirea identității inculpatului, în partea pregătitoare a ședinței de

judecată, instanța urma să concretizeze prezența antecedentelor penale la inculpat, în

cazul prezenței acestora, să verifice dacă aceste sunt stinse sau nu, luînd în

considerație dispozițiile art. 111 Cod penal.

Colegiul penal, consideră că instanța de apel just a statuat că, la pronunțarea

sentinței instanța nu a luat în considerație faptul că inculpatul a săvîrșit infracțiunea

(la 11.11.2012) prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la momentul cînd

antecedentele sale penale nu erau stinse. Dat fiind că, amenda stabilită prin sentința

Judecătoriei Orhei din 19.10.2012 în baza art. 208 alin. (1) Cod penal, a fost achitată

integral la 12.11.2012, iar în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, pedeapsa a fost

4

executată la 19.10.2012, se constată că antecedentul penal nu este stins conform

prevederilor art. 111 alin. (1) lit. e), g) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel corect a conchis și faptul că în acțiunile

inculpatului este prezentă starea de recidivă prevăzută de art. 34 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs menționează că, în situația cînd, în cauza penală privind

existența recidivei, instanța urmează, să stabilească categoria ei și să-i aplice

inculpatului o pedeapsă conform art. 82 Cod penal, avînd obligația să verifice aceste

circumstanțe din oficiu, indiferent de faptul, a susținut procurorul în dezbateri

această poziție sau nu. La fel, procurorul are obligația să verifice și după caz, să

prezinte instanței de judecată date suplimentare cu privire la recidivă.

Reieșind din prevederile alin. (4) art. 90 Cod penal, în cazul recidivei

condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei nu se aplică.

Astfel, instanța de apel, luînd în considerație împrejurările săvîrșirii infracțiunii,

apreciind adecvat circumstanțele cauzei și caracteristica inculpatului, în opinia

instanței de recurs, corect a concluzionat că scopul pedepsei penale, poate fi realizat

doar prin stabilirea pedepsei cu închisoare de 5 ani 6 luni, cu executare în penitenciar

de tip închis, conform dispoziției alin. (4) art. 72 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel, în raport cu motivele indicate în recursul ordinar,

nu a comis erori de drept, iar hotărîrea atacată conține motive clare și legale pe care

se întemeiază.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul conchide că temeiurile indicate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2013, de către avocatul Igor Topală, în

numele inculpatului Culinca Gheorghe Constantin, în cauza penală în privința

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 noiembrie 2013.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Elena Covalenco

5

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6