1ra-949/13 — art. 188 alin. 2 lit. b, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 188 alin. 2 lit. b, f CP
- Temei legal
- CP
1ra-949/13 — art. 188 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-949/2013
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 octombrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ursache Petru,
Judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013,
în cauza penală în privința lui
Slănina Denis Iosif, născut la 09 octombrie 1993,
originar din mun. Chișinău, domiciliat în mun. Chișinău, s.
Ghidighici, str. Alexandru cel Bun 24;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
1.23.11.2012–20.02.2013 (prima instanță)
26.03.2013– 28.05.2013 (instanța de apel)
3.20.08.2013–30.10.2013(instanța de recurs ordinar).
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al
Curții Supreme de Justiție,
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 februarie
2013, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de
procedură penală, Slănina Denis a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit.
b), f) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsi în penitenciar de tip
semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut, că Slănina Denis,
la 03 ianuarie 2012, aproximativ la orelor 04.00, prin înțelegere prealabilă și de
comun acord cu Graur Constantin, Calancea Grigore și Bulmaga Marcel,
aflîndu-se pe strada I. Radu, 27, mun. Chișinău, a săvîrșit un atac asupra cet.
Rojalovschi Dumitru, aplicîndu-i ultimului multiple lovituri cu pumnii în
regiunea capului, prin ce i-a cauzat conform raportului de expertiză medico-
legală nr. 107 din 05.01.2012 vătămări corporale ușoare, cu dereglarea sănătății
de scurtă durată, după care i-a sustras bunuri, în suma totală de 3300 lei, prin ce
i-a cauzat părții vătămate, Rojalovschi Dumitrii, daune materiale în proporții
considerabile.
2.1. Tot el, continuîndu-și acțiunile sale criminale, la 02 ianuarie 2012,
aproximativ la orelor 23.30, prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu o
persoană neidentificată, aflîndu-se pe str. I. Creangă 55, mun. Chișinău, a
săvîrșit un atac asupra cet. Glavan Victor, aplicîndu-i ultimului multiple lovituri
cu pumnii și picioarele peste cap, după care i-a sustras bunuri, în suma totală de
1
1500 lei, cauzîndu-i astfel daune materiale în proporții considerabile.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către procuror, care a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Slănina Denis
să fie condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal la 6 ani și 6 luni
închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, din
considerentul, că instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de
criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal
și anume de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de persoana
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia; în cadrul cercetării
judecătorești nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte
circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului, condiții
necesare pentru a aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea
penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai
2013 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței, pe motiv
că instanța de fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor
săvârșite de inculpat, probelor examinate dîndu-le o apreciere juridică cuvenită,
just încadrând acțiunile inculpatului Slănina Denis în baza art. 188 alin. (2) lit.
b), f) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
procuror, prin care, invocîndu-se temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.
6), 10) Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia, cu dispunerea
rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, din motiv că
pedeapsa stabilită inculpatului Slănina D. nu a fost individualizată corect, greșit
interpretîndu-se și aplicîndu-se prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală;
pedeapsa aplicată nu a fost apreciată în coraborare cu faptele comise și
consecințele acesteia, nu s-a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al
infracțiunii comise; instanța de apel nu a indicat în hotărîre motivele
condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei.
Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul
penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele
considerente.
Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427
Cod de procedură penală.
Drept temei pentru declararea recursului, procurorul a indicat prevederile
art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse în alte
limite decît cele prevăzute de lege.
Colegiul constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorul
2
recursului, nu sînt aplicabile în speța dată din punct de vedere al prezenței
erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul
casării deciziei instanței de apel.
Totodată, Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică această hotărîre numai referitor la stabilirea pedepsei, care
consideră că nu a fost individualizată corect.
Motivul recurentului precum că instanțele de judecată incorect au
individualizat pedeapsa și greșit au aplicat prevederile art.90 Cod penal,
Colegiul îl consideră neîntemeiat.
Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea
unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea
specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului
Cod.
Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să
aplice și prevederile Părții Generale a Codului penal, în special, a prevederilor
art.90 Cod penal.
Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,
de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și
respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea
condamnaților, cît și a altor persoane.
În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei
inculpatului Slănina D. pentru infracțiunea comisă, instanțele de judecată au
acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat care nu are antecedente penale, de
circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, drept
circumstanțe atenuante fiind căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea
infracțiunii, vîrsta tînără a acestuia (la momentul săvîrșirii infracțiunii abia
trecuse de 18 ani), este elev la școala profesională nr.6 mun. Chișinău, a
recunoscut pe deplin vina, acceptînd examinarea cauzei în baza art.364/1 Cod
procedură penală.
Deasemenea, Colegiul penal menționează că instanțele de judecată just, i-
au aplicat inculpatului Slănina D. o pedeapsa în limita sancțiunii prevăzute de
art. 188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, totodată ținîndu-se cont și de prevederile
art. 364/1 Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a
pedepsei cu închisoarea, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime din
3
maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindui-se noi limite cu care
trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei, astfel pentru
art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, instanța de judecată a operat între limita
minimă de 4 ani și limita maximă de 6 ani și 8 luni.
Potrivit art.90 Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pe un termen de
cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată,
ținînd seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, dacă va
ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită,
poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.
Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis că corectarea
și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin dispunerea suspendării
condiționate a executării pedepsei închisorii. Prin urmare, Colegiul remarcă, că
instanța de apel, menținîndu-i pedeapsa închisorii pe un termen de 4 ani, a
respectat limita sancțiunii art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, care a fost
aplicată prin prisma art. 364/1 Cod de procedură penală și interdicții de aplicare
a art.90 Cod penal în atare situație, legea nu prevede. Astfel se consideră
neîntemeiat argumentul recurentului, precum că instanța de apel, în decizia sa,
nu a indicat motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării
pedepsei aplicate inculpatului Slănina D.
Raportînd aceste circumstanțe la afirmația recurentului, precum că
instanța de apel nu a dat răspuns la motivele apelului, Colegiul conchide că
aceasta nu se confirmă, deoarece instanța s-a pronunțat detailat și motivat asupra
tuturor motivelor relevante aduse în apel.
Din cele menționate, Colegiul conchide că pedeapsa aplicată inculpatului
Slănina D. este echitabilă și în limitele prevăzute de lege, iar decizia atacată se
consideră legală și întemeiată.
Prin urmare, Colegiul apreciază că temeiurile invocate de recurent în baza
art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală nu s-au confirmat în cauza
dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția
inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013, în cauza penală în
privința lui Slănina Denis Iosif, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 noiembrie 2013.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Nicolaev Ghenadie
4