1ra-981-2013 — art.264 alin.3 CP

1ra-981-2013 — art.264 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.1ra-934/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 martie 2013 de către inculpatul

Cotruța Victor Gheorghe, născut la 29 martie 1951,

originar și domiciliat în s.Văsieni, r-nul Telenești.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 06.02.2010 pînă la 21.12.2010,

instanța de apel de la 24.01.2011 pînă la 01.06.2011 și de

la 20.02.2012 pînă la 25.03.2013

instanța de recurs de la 23.09.2011 pînă la 20.12.2011 și

de la 20.08.2013 pînă la 30.10.2013.

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (4) Cod penal,

pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de acesta.

că, în perioada de timp de la 01 noiembrie 2009 pînă la 09 noiembrie 2009, în mod

intenționat, din motive de ostilitate, în cadrul conflictelor familiale cu soția Cotruța Vera,

în gospodăria sa din s.Văsieni, r-nul Telenești, i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu

pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave, în

rezultatul cărora, la 09 noiembrie 2009, aceasta a decedat.

În motivarea soluției sale, instanța a menționat că în cadrul cercetării judecătorești

de către acuzarea de stat nu au fost prezentate probe directe care ar confirma că inculpatul

a săvîrșit infracțiunea dată, iar o sentință de condamnare poate fi legală și întemeiată

numai în cazul cînd în cadrul cercetării judecătorești s-a confirmat vina inculpatului pe

deplin sau parțial.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, în penitenciar de tip închis, invocînd că instanța

unilateral și superficial a examinat probele prezentate, nu le-a coroborat și nu a efectuat o

analiză obiectivă a acestora, din care rezultă că inculpatul avea motive pentru cauzarea

leziunilor corporale lui V.Cotruța, iar aplicarea violenței este confirmată prin declarațiile

reprezentantului legal al victimei, a martorilor E.Bînzari și Gh.Conicov; instanța nu a ținut

seama că există o legătură între declarațiile martorilor și raportul de expertiză medico-

legală a cadavrului victimei, care se completează cu declarațiile expertului V.Nastas, date

în ședință de judecată, prin care se elucidează timpul cauzării leziunilor corporale, astfel

1

că instanța achitîndu-l pe inculpat neîntemeiat și-a bazat concluziile doar pe declarațiile

acestuia, care poartă un caracter de apărare și eschivare de la răspunderea penală.

admis apelul declarat de acuzatorul de stat, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care V.Cotruța a fost

recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.c) Cod penal

și condamnat la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

4.1. Instanța de apel a constatat că Cotruța Victor, în perioada de timp de la 01

noiembrie 2009 pînă la 09 noiembrie 2009, intenționat, din motive de ostilitate, în cadrul

conflictelor familiale cu soția Cotruța Vera, în gospodăria sa din s.Văsieni, r-nul Telenești,

i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului,

cauzîndu-i vătămări corporale grave, în rezultatul cărora, la 09 noiembrie 2009, aceasta a

decedat.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că probele administrate și

cercetate atît în prima instanță, cît și în instanța de apel, prin prisma prevederilor art.101

Cod de procedură penală, cert dovedesc vinovăția inculpatului V.Cotruța în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal.

Totodată, în ce privește calificarea infracțiunii în baza art.151 alin.(4) Cod penal,

instanța de apel a reținut că aceasta a fost corectă la etapa urmăririi penale. Însă, reieșind

din faptul că prin Legea nr.167 din 09.07.2010, în vigoare la 03.09.2010, Codul penal a

fost completat cu art.2011, fiind determinată o concurență a normei generale cu cea

specială, instanța a considerat necesar de a reîncadra acțiunile inculpatului V.Cotruța din

prevederile art.151 alin.(4) Cod penal în cele ale art.2011 alin.(3) lit.c) Cod penal -

violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei.

L.Luchian în numele inculpatului V.Cotruța și inculpatul care, invocînd temeiul prevăzut

de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, au solicitat casarea acesteia și

menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor

administrate pe dosar, fapt ce a dus la condamnarea nefondată a inculpatului; vina acestuia

nu este dovedită prin careva probe directe, deoarece din depozițiile martorilor nu se poate

trage concluzia că leziunile depistate la victimă sînt în legătură cauzală cu survenirea

decesului acesteia, fiind în contradicție cu concluziile expertului, date în cadrul cercetării

judecătorești, care a afirmat că acestea au fost aplicate în scurt timp, de la cîteva ore pînă

la o zi, iar restul probelor dovedesc faptul comiterii infracțiunii, însă nu anume vinovăția

lui V.Cotruța; organul de urmărire penală nu a verificat versiunea că leziunile depistate la

victimă puteau fi cauzate și de alte persoane.

2011, recursurile ordinare declarate de avocatul L.Luchian în numele inculpatului

V.Cotruța și inculpat au fost admise, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea

cauzei, pe motiv că instanța de apel reîncadrînd fapta inculpatului din prevederile art.151

alin.(4) în cele ale art.2011 alin.(3) lit.c) Cod penal (red.03.09.2010) nu a analizat toate

elementele constitutive ale infracțiunii date, adică nu a făcut referire la elementele de fapt,

care ar fi putut justifica concluzia reținerii vinovăției lui V.Cotruța în baza acestei norme

penale, care la momentul săvîrșirii infracțiunii nu era prevăzută de legea penală și nu a pus

în discuție participanților la proces chestiunea privind schimbarea încadrării juridice a

acțiunilor acestuia, pentru ca acuzatorul de stat, avocatul și inculpatul să se expună asupra

concluziei cu privire la necesitatea schimbării încadrării juridice și pentru a-și pregăti

2

apărarea în sensul dat, prin ce a fost încălcat dreptul inculpatului la apărare, și, că instanța

după o sentință de achitare nu putea să-și motiveze soluția pe probele enunțate de prima

instanță, fără a le verifica în ședința de judecată.

admis apelul acuzatorului de stat, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care Cotruța Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011

alin.(3) lit.c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

7.1. Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a constatat că Cotruța Victor,

în perioada de timp de la 01 noiembrie 2009 pînă la 09 noiembrie 2009, intenționat, din

motive de ostilitate, în cadrul conflictelor familiale cu soția Cotruța Vera, în gospodăria sa

din s.Văsieni, r-nul Telenești, i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele în

diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.307/D din 23.12.2009, vătămări corporale grave pentru sănătate, în rezultatul cărora, la

09 noiembrie 2009, aceasta a decedat.

Instanța de apel, reținînd faptul că procurorul în instanța de apel a înaintat o nouă

învinuire inculpatului în baza art.2011 alin.(3) lit.c) Cod penal și întru respectarea

dreptului la apărare a acestuia a pus în discuția părților noua încadrare a acțiunilor lui

pentru a-și putea pregăti apărarea, iar la cererea procurorului a reluat cercetarea

judecătorească verificînd suplimentar probele administrate de prima instanță și,

analizîndu-le în ansamblu, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, a ajuns la

concluzia că acestea confirmă vinovăția inculpatului V.Cotruța în comiterea infracțiunii

după noua învinuire, iar acțiunile lui corect urmează a fi încadrate în baza art.2011 alin.(3)

lit.c) Cod penal.

Totodată, instanța a conchis că prima instanță neîntemeiat a ajuns la concluzia de

achitare a acestuia, deoarece probele administrate în mod legal, cu respectarea normelor

procesual penale atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești,

dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în cele incriminate, și anume prin depozițiile:

- succesorului părții vătămate M.Cotruța, care a relatat că părinții săi deseori făceau

abuz de băuturi alcoolice, se certau, uneori tatăl ei o bătea pe mama sa, dar nu așa de tare,

iar alteori o bătea chiar și cu bîta. Din spusele tatălui, dînsul a găsit-o pe maică-sa în curte

și a adus-o în casă comunicîndu-i că nu dînsul a bătut-o, dar a găsit-o bătută;

- martorului E.Bînzari, care fiind audiată în instanța de apel și-a susținut declarațiile

anterioare relatînd că, în dimineața zilei de 08 noiembrie 2009, la ea în curte a intrat

V.Cotruța, aceasta era murdară, cu fața umflată, la întrebarea ei ce s-a întîmplat, victima i

s-a plîns că a fost bătută de soț, la fel a mai comunicat că cunoaște faptul că inculpatul

anterior o bătea pe soția lui;

- martorului P.Roșca, care a lămurit că a văzut-o pe V.Cotruța în ziua cînd a decedat,

aceasta era îmbrăcată într-o scurtă de culoare roz, soțul său a văzut-o în aceeași zi, între

orele 1700-1800, iar pe la ora 2000-2100, fiica i-a comunicat că V.Cotruța a decedat. Venind

în gospodăria soților Cotruța, unde se afla poliția, careva urme de sînge în curte și în casă

nu a văzut, victima era așezată pe vatră, dezbrăcată pe jumătate, la ușă era un pachet cu

pîine, pe care aceasta a procurat-o în acea zi, iar a doua zi a văzut lîngă ușă pe pat hainele

victimei, care erau curate și nu aveau pete de sînge. La fel, a comunicat că inculpatul

anterior deseori o bătea pe victimă, cînd aceasta consuma alcool și nu a auzit ca să fie

bătută de consăteni, deoarece nu avea dușmani în sat;

3

- martorului D.Țurcan, care a explicat că este vecin cu inculpatul, a auzit prin sat că

dînsul se certa cu soția V.Cotruța, dar dacă o bătea nu cunoaște, însă la data de 08

noiembrie 2009 a văzut-o pe soția inculpatului, care era vînătă pe față;

- martorului A.Bînzari, care a comunicat că este vecin cu inculpatul și a auzit prin sat

că V.Cotruța era bătută de soțul său, dar personal nu a văzut și nu a auzit ca pătimită să fi

fost bătută de alte persoane din sat;

- martorului Gh.Conicov, date în ședința primei instanțe și cercetate în instanța de

apel, din care rezultă că în ziua decesului victimei, dînsul a întîlnit-o la magazin pe la ora

1700-1800, aceasta era vînătă sub ochi și i-a comunicat că a fost bătută de soț, la fel a mai

comunicat că prin sat se vorbea că inculpatul își bate soția;

- expertului V.Nastas, care a explicat că moartea lui V.Cotruța a survenit în urma

șocului traumatic, aceasta a survenit pînă la 30-40 minute după provocarea leziunilor care

au fost depistate; că leziunile corporale luate în ansamblu, localizarea și dimensiunile lor

nu puteau fi cauzate numai la căderea liberă a corpului; fractura osului metocarpien 3-4

din regiunea mîinii sînt caracteristice pentru apărare, iar leziunile corporale depistate la

victimă sînt mai mult caracteristice aplicării lor cu pumnii și picioarele. La fel, expertul a

concluzionat că reieșind din spusele inculpatului că spațiul între lejancă și pod este înalt și

că dînsul stă liber în picioare, leziunile cauzate victimei puteau fi provocate și pe lejancă;

- și actele cauzei: procesul-verbal de cercetare la fața locului, prin care se confirmă

depistarea cadavrului victimei V.Cotruța în casa din s.Văsieni, r-lui Telenești;

- raportul de examinare medico-legală nr.163 din 24.11.2009 a cadavrului lui

V.Cotruța, prin care se confirmă că acesteia i-au fost aplicate multiple lovituri în regiunea

corpului;

- caracteristica eliberată inculpatului V.Cotruța, din care rezultă că acesta folosea

băuturi alcoolice, s-a aflat la evidență profilactică ca scandalagist familial, a fost tras la

răspundere contravențională pentru apariția în stare de ebrietate în locuri publice, cît și

certuri în familie;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.11.2009, prin care se confirmă

ridicarea din casa de locuit a lui V.Cotruța a două perne, o pătură și hainele victimei, pe

care au fost depistate pete de culoare brun-roșietice, asemănătoare cu sînge;

- raportul de expertiză medico-legală nr.307/D din 23.12.2009, prin care se

confirmă că lui V.Cotruța i-au fost cauzate multiple plăgi, echimoze și excoriații pe cap,

față, trunchi și membre cu infiltrate hemoragice pronunțate în țesuturile subiacente,

fractura coastelor 5, 6, 7 pe stînga, fracturi a oaselor metacarpiene a mînii stîngi, care au

fost complicate cu șoc traumatic, produse în urma loviturilor cu corpuri contondente și

care se referă la vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, moartea survenind în

urma șocului traumatic pe fonul vătămărilor corporale depistate, care au legătură cauzală

directă cu survenirea morții;

- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.221/A din 12.08.2010 în privința

inculpatului V.Cotruța, prin care a fost recunoscut responsabil, deoarece în timpul săvîrșirii

infracțiunii dereglări psihiatrice temporare nu a manifestat, se afla în stare de ebrietate

alcoolică simplă, iar de maladii psihice nu suferă.

De asemenea, instanța de apel a respins afirmația inculpatului, precum că nu dînsul

a săvîrșit infracțiunea incriminată, aceasta fiind comisă de alte persoane, deoarece probele

enumerate demonstrează că fapta a fost săvîrșită de către acesta, care avea suficiente

temeiuri pentru cauzarea vătămărilor corporale soției sale V.Cotruța, datorită relațiilor

4

ostile si conflictelor în legătură cu modul de viață a acesteia, iar aplicarea violenței este

confirmată prin declarațiile martorului P.Roșca, declarațiile căreia exclud cu certitudine că

victima ar fi fost bătută în sat și că a fost adusă în așa stare acasă, deoarece aceasta a

indicat că hainele în care victima era îmbrăcată în ziua decesului erau curate și nu aveau

pete de sînge, fapt ce confirmă că inculpatul i-a aplicat lovituri acesteia în casă, cînd dînsa

era dezbrăcată.

La fel, prin concluziile raportului de expertiză medico-legală, din declarațiile

expertului V.Nastas, a martorilor P.Roșca, E.Bînzari, A.Bînzari și Gh.Conicov se infirmă

afirmația inculpatului, precum că victima ar fi fost bătută de alte persoane, deoarece pînă

la deces aceasta s-a aflat acasă, iar din declarațiile acestora, cît și a succesorului victimei,

reiese că aplicarea violenței de către inculpat față de victimă avea loc sistematic.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că la etapa de urmărire penală acțiunile

inculpatului corect au fost încadrate în baza art.151 alin.(4) Cod penal, însă prin Legea

nr.167 din 09.07.2010, în vigoare la 03.09.2010, Codul penal a fost completat cu art.2011

alin.(3) lit.c) Cod penal, astfel, fiind determinată o concurență a normei generale cu cea

specială, din care considerente a conchis de a reîncadra acțiunile inculpatului V.Cotruța

din prevederile art.151 alin.(4) în cele ale art.2011 alin.(3) lit.c) Cod penal, adică violența

în familie, acțiune intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra

unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei, după cum au fost încadrate

și de către procuror prin ordonanța din 27.02.2013, și care ameliorează situația

inculpatului.

La stabilirea măsurii și mărimii pedepsei inculpatului, instanța de apel, ținînd seama

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana lui, precum și de

comportamentul victimei, a conchis de a-i stabili o pedeapsă cu închisoare la limita

minimă prevăzută de sancțiunea normei penale de care este recunoscut vinovat,

considerînd că această pedeapsă va fi suficientă pentru corijarea și reeducarea

inculpatului.

care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, cu referire la

circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri

echitabile, deoarece se consideră nevinovat, nu a comis fapta incriminată și nu a aplicat

careva lovituri victimei, aceasta a fost bătută de alte persoane.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat în cauză rezultă că recurentul nu invocă nici un temei

din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, solicitînd casarea deciziei instanței

de apel și pronunțarea unei hotărîri echitabile, pe motiv că nu dînsul a comis fata

incriminată, iar instanța de apel nu a dat apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză.

Colegiul penal reține că instanța de apel, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală și verificate suplimentar în ședința de judecată cu

respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

5

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția lui V.Cotruța în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2011

alin.(3) lit.c) Cod penal - violența în familie, acțiune intenționată, manifestată fizic,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

decesul victimei, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile succesorului părții vătămate M.Cotruța, care a indicat că tatăl său deseori o

bătea pe victimă, a martorilor E.Bînzari, P.Roșca, D.Țurcan, A.Bînzari, Gh.Conicov, care

au declarat că victima nu avea conflicte cu alte persoane din sat pentru a fi bătută, dar

cunosc faptul că inculpatul sistematic o bătea pe soția sa, iar în ziua de 08.11.2009 au

văzut-o bătută, cu fața umflată, aceasta spunînd că a fost bătută de soț, a expertului

V.Nastas, care a explicat că leziunile corporale depistate la victimă, localizarea și

dimensiunile lor nu puteau fi cauzate la căderea liberă a corpului, acestea sînt mai mult

caracteristice aplicării lor cu pumnii și picioarele, iar fractura osului metocarpien 3-4 din

regiunea mînii sînt caracteristice pentru apărare, și, reieșind din faptul că spațiul între

lejancă și pod este înalt și că din spusele inculpatului dînsul stă liber în picioare, leziunile

cauzate victimei puteau fi provocate și cînd aceasta se afla pe lejancă; actele cauzei -

procesele-verbale de cercetare la fața locului din 09.11.2009 și 26.11.2009, raportul de

examinare medico-legală nr.163 din 24.11.2009 și anexele la el, caracteristica eliberată

inculpatului V.Cotruța, rapoartele de expertiză medico-legală și psihiatrică nr.307/D,

nr.221/A din 23.12.2009 și, respectiv, din 12.08.2010, probe care sînt amănunțit descrise

în decizia instanței de apel, acestea nu trezesc careva dubii, dovedesc vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate și, totodată, infirmă versiunea acestuia

precum că victima a fost bătută de alte persoane dar nu de el.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpatului V.Cotruța, după cum rezultă din decizia

instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul

judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, în mod obiectiv.

Afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat probele

cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere

a recursului, deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea normelor de

procedură penale, verificate și apreciate de instanță conform legislației în vigoare. Mai

mult, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și

care deja a fost efectuată de instanța de judecată.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-

o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea

de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie

survine din prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în

pct.1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea

probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată.

Astfel, Colegiul penal constată că toate probele administrate au primit o apreciere la

justa lor valoare, iar concluziile privind vinovăția inculpatului V.Cotruța în comiterea

infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

6

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Astfel, analizînd materialele cauzei și decizia instanței de apel atacată, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acesteia.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod

penal, în limita minimă a sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat,

ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului

social al infracțiunii comise, persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care

agravează ori atenuează răspunderea.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cotruța Victor împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 martie 2013 în propria lui cauză

penală, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Ghenadie Nicolaev

7