1ra-681/2013 — art. 165 alin. 1 lit. b,c CP

1ra-681/2013 — art. 165 alin. 1 lit. b,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-681/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători –Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev și Elena

Covalenco,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către avocatul Ion

Popescu, în numele inculpatei Drangoi Silvia Ion, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2013, în cauza penală în privința lui

Drangoi Silvia Ion, născută la 28 februarie1982,

originară din s. Sărata-Galbenă, r-l Hîncești, domiciliată în s.

Coroliovca, r-l Hîncești.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Nicolae Suvac, care a solicitat respingerea recursului.

Avocatul, Popescu Ion, care a solicitat admiterea recursului.

Inculpata, Drangoi Silvia, care a solicitat admiterea recursului.

C O N S T A T Ă:

Drangoi S.I. a fost achitată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1)

lit. b) și c) Cod Penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și

fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

că la 03.05.2009, aflându-se la gara feroviară din or. Odessa, Republica Ucraina, cu

scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, prin înșelăciune, manifestată

prin promisiunea de a o adăposti și a o angaja în calitate de dădacă a copiilor

minori, și profitând de poziție de vulnerabilitate, manifestată prin situația precară

și lipsa unui loc permanent de trai, a recrutat-o pe cetățeanca Ucrainei, Șuleac

Irina.

Ulterior, la 05.05.2009 de la autogara din or. Odessa, Drangoi S.I. a procurat

bilete pentru Șuleac I., concubinul său Dumitru și trei copii ai săi și împreună au

venit pînă în s. Cuciurgani, apoi au mers în s. Andriașovca la niște rude de ale lui

Drangoi S.I., de unde în jurul orei 03.00, Drangoi S.I., Șuleac I., concubinul și trei

copii au traversat ilegal frontiera RM, prin câmp. Ajungînd în mun. Chișinău toți

au mers la rudele lui Drangoi S.I.

La 06.05.2009, acționând în continuare întru atingerea scopului scontat,

Drangoi S.I., cu ajutorul concubinului, care a amenințat-o pe Șuleac I. cu răfuială

fizică, au impus-o să presteze servicii sexuale contra plată.

1

La fel, la 08.05.2009, Drangoi S.I. a impus-o pe Șuleac I. să presteze servicii

sexuale contra plată, de la orele 12.00 până la orele 15.00, iar banii obținuți în sumă

de 300 lei, ultima i-a transmis lui Drangoi S.I.

Astfel, de către acuzatorul de stat, Drangoi S.I., a fost învinuită de faptul că

prin acțiunile sale intenționate a săvârșit trafic de ființe umane, adică recrutarea,

transportarea, adăpostirea persoanelor, în scop de exploatare sexuală comercială,

fără consimțămîntul acesteia, săvîrșită prin înșelăciune și abuz de poziție de

vulnerabilitate, infracțiune prevăzută la art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Drangoi S.I. să fie

condamnată în baza art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

aplicarea art. 96 alin. (1) Cod penal, să-i fie amînată executarea pedepsei pînă la

atingerea vîrstei de 8 ani a copiilor minori, invocînd că, instanța de fond eronat a

constatat, că în acțiunile inculpatei nu sunt întrunite elementele componenței de

infracțiune imputate, și anume: obiectul principal și secundar, și latura obiectivă;

instanța de fond eronat a apreciat declarațiile victimei, inculpatei și a martorilor;

instanța de fond eronat nu a admis ca probă procesul-verbal de audiere a lui

Șuleac I.

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Drangoi S.I. a fost condamnată în

baza art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu amînarea executării

pedepsei în baza art. 96 alin. (1) Cod penal, pînă la atingerea vîrstei de 8 ani a

copilului Drangoi Vasilița, a.n. 20.08.2007 și Drangoi Ludmila, a.n. 25.02.2011.

Instanța de apel a constatat că „la 03.05.2009, aflându-se la gara feroviară din or.

Odessa, Republica Ucraina, cu scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, prin

înșelăciune, manifestată prin promisiunea de a o adăposti și a o angaja în calitate de dădacă

a copiilor minori, și profitând de poziție de vulnerabilitate, manifestată prin situația

precară și lipsa unui loc permanent de trai, a recrutat-o pe cetățeanca Ucrainei, Șuleac I.

Ulterior, la 05.05.2009 de la autogara din or. Odessa, Drangoi S.I. a procurat bilete

pentru Șuleac I., concubinul său Dumitru și trei copii ai săi și împreună au venit pînă în s.

Cuciurgani, lîngă frontiera cu RM. Ajungînd la s. Cuciurgani, au mers în s. Andriașovca

la niște rude de ale lui Drangoi S.I., de unde în jurul orei 03.00, Drangoi S.I., Șuleac I.,

concubinul și trei copii au traversat ilegal frontiera RM, prin câmp. Ajungînd în mun.

Chișinău toți au mers la rudele lui Drangoi S.I.

La 06.05.2009, acționând în continuare întru atingerea scopului scontat, Drangoi

S.I., cu ajutorul concubinului, care a amenințat-o pe Șuleac I. cu răfuială fizică, au impus-

o să presteze servicii sexuale contra plată.

La fel, la 08.05.2009, Drangoi S.I. a impus-o pe Șuleac I. să presteze servicii sexuale

contra plată, de la orele 12.00 până la orele 15.00, iar banii obținuți în sumă de 300 lei,

ultima i-a transmis lui Drangoi S.I.”

2

Instanța de apel, versiunea inculpatei, precum că Șuleac I., dorea să meargă

la niște rude în r-l Soroca, a apreciat-o critic, deoarece în cadrul urmăririi penale

fiind audiată de către judecătorul de instrucție partea vătămată nu a declarat că ar

fi avut careva rude în RM.

Instanța de fond a pus la baza sentinței de achitare faptul că la inculpată nu

au fost găsiți banii în sumă de 300 lei, pe care partea vătămată i-a transmis,

obținuți în urma prestării serviciilor sexuale, însă în viziunea instanței de apel

această apreciere este una eronată, avînd în vedere că organul de urmărire penală

a adus probe, care indică la faptul că Șuleac I. a prestat servicii sexuale contra

plată, iar banii obținuți în sumă de 300 lei i-a luat inculpata, fapt confirmat și de

martorii Cotruța V.G. și Zmeu E.G., care la solicitarea părții vătămate de a o ajuta,

s-au apropiat de ea și ulterior, au adus-o pe Drangoi S.I. la CPs Rîșcani, mun.

Chișinău.

Instanța de apel a menționat de asemenea, că nu s-a ținut cont de faptul că,

atît prin declarațiile martorilor, cît și a părții vătămate, precum chiar și prin

declarațiile inculpatei s-a stabilit cu certitudine faptul, că la CP s. Rîșcani, mun.

Chișinău au fost aduse nu numai Șuleac I. și Drangoi S.I., dar și o altă persoană, pe

nume Cimpoi M., care a declarat că este verișoara inculpatei, fapt ulterior negat de

către inculpată în cadrul cercetării judecătorești. Astfel, instanța de fond nu a luat

în considerație faptul, că pe drum spre CP s. Rîșcani, mun. Chișinău persoanele

indicate mai sus au fost escortate într-un automobil, timp în care inculpata ar fi

putut transmite banii lui Cimpoi M., și aceasta explică motivul de ce nu au fost

depistați bani la inculpată, în rezultatul percheziției.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia că, acțiunile

inculpatei urmează a fi calificate în baza art. 165 alin. (1) lit.b), c) Cod penal, adică

recrutarea, transportarea, adăpostirea, în scop de exploatare sexuală comercială,

fără consimțămîntul acesteia, săvîrșită prin înșelăciune și abuz de poziție de

vulnerabilitate.

Instanța de apel a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatei este

posibilă numai cu atragerea ei la răspundere penală, și numai prin izolarea

acesteia de societate, aplicând față de ea pedeapsă cu închisoarea.

Tot odată, ținînd cont de faptul că inculpata este mamă a trei copii minori, pe

care îi îngrijește singură, instanța de apel a aplicat în privința acesteia prevederile

art. 96 alin. (1) Cod penal, conform cărora femeilor condamnate gravide și celor

care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, instanța de judecată le poate amîna

executarea pedepsei pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani.

numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței,

invocînd că:

- instanța de apel a apreciat eronat declarațiile inculpatei, părții vătămate,

martorilor Cimpoi M.,Zmeu E.G. și Cotruță V.G.;

- la caz nu sunt administrate probe ce ar confirma prezența în acțiunile

inculpatei a semnelor componente a infracțiunii imputate ei;

3

- deoarece declarațiile martorilor sunt contradictorii, instanța de apel urma

să-i audieze;

- inculpata nu a fost audiată în instanța de apel potrivit modului stabilit

pentru prima instanță;

- instanța de apel s-a limitat doar la redarea parțială a argumentelor invocate

în apel;

- este eronată poziția instanței de apel privind lipsa rudelor la partea

vătămată în Soroca și lipsa banilor la inculpată în drum spre CP s. Rîșcani;

- la audierea părții vătămate obligatoriu urma să fie invitat avocatul

inculpatei.

inculpatei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

că recursul urmează a fi respins din următoarele considerente:

Din materialele cauzei se reține că Drangoi S.I.,de către organul de urmărire

penală a fost învinuită, de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit.

b) și c) Cod penal.

Instanța de fond a achitat-o pe Drangoi S.I. de sub săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod Penal.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatei în baza art. 165 alin. (1) lit. b),

c) Cod penal, trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea, adăpostirea, în scop

de exploatare sexuală comercială, fără consimțămîntul acesteia, săvîrșită prin înșelăciune

și abuz de poziție de vulnerabilitate.

Colegiul constată că, instanța de apel, invocînd corect comentariile din

literatura juridică de specialitate, la analiza elementelor componente ale traficului

de ființe umane, și anume noțiunea înșelăciunii și abuzului de poziție de

vulnerabilitate a victimei, întemeiat a ajuns la concluzia că, în acțiunile inculpatei

sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (1)

lit. b), c) Cod penal.

Instanța de recurs consideră întemeiată aprecierea instanței de apel, că la

emiterea sentinței de achitare instanța de fond eronat a invocat faptul că, acuzarea

nu a demonstrat existența faptei infracțiunii, descriind obiectul juridic principal și

secundar al componenței de infracțiune, cu toate că în cadrul examinării

procesului dat au fost prezentate probe care demonstrează că Drangoi S.I. a

profitat de poziția de vulnerabilitate a părții vătămate, care din start i-a comunicat

că nu are unde locui, și nu are surse de existență, intenționat a înșelat-o,

propunîndu-i să o angajeze în calitate de bonă pentru copii, fapt care nu

corespundea realității, însă despre aceasta partea vătămată Șuleac I. a aflat doar

ajungînd în RM.

De asemenea, instanța de apel a constatat că acțiunile lui Drangoi S.I.

întrunesc semnele laturii obiective ale infracțiunii, adăpostind-o pe victima, fapt

despre care personal a declarat în cadrul cercetării judecătorești în instanța de

fond. Totodată partea vătămată a declarat că a fost amenințată de către Drangoi

S.I. cît și de concubinul acesteia Dumitru, cu aplicarea violenței fizice în cazul în

4

care v-a refuza să presteze servicii sexuale, fapt care i-a inspirat victimei frică,

ținînd cont de aceea că ea se afla într-un stat străin, fără acte și fără careva mijloace

bănești pentru supraviețuire.

Astfel, în opinia instanței de recurs, instanța de apel la argumentarea

încadrării juridice a acțiunilor inculpatei, corect a menționat că instanța de fond

incorect a achitat inculpata de săvârșirea infracțiunii incriminate, din motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii și fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii, odată ce probele cercetate demonstrează contrariul, ceea ce

duce la infirmarea argumentului invocat de recurent cu referire la lipsa probelor

ce ar confirma prezența în acțiunile inculpatei a semnelor componente a

infracțiunii imputate ei.

Critica recurentului în sensul că instanța de apel a apreciat eronat declarațiile

inculpatei, părții vătămate, martorilor Cimpoi M., iar declarațiile lui Zmeu E.G. și

Cotruță V.G. sunt contradictorii, nu este incident în cazul supus judecării,

deoarece aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în

instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare

sau de achitare. Astfel, fiind invocat acest argument în cererea de apel, instanța de

apel întemeiat a evidențiat că instanța de fond, indicînd că declarațiile martorilor

Zmeu E.G. și Cotruță V.G. sunt contradictorii, nu a ținut cont de faptul că aceștea

au dat declarații după aproximativ 3 ani de la data comiterii infracțiunii, iar

momentele contradictorii sunt neimportante, care nu modifică esența declarațiilor

acestora. Concluzie ce este susținută și de Colegiu, luînd în considerație că aceste

declarații nu sunt expuse eronat și în ansamblu confirmă vinovăția inculpatei.

Iar în privința argumentului invocat în recurs de neaudiere în instanța de

apel, conform regulilor generale de examinare a cauzei în prima instanță, a

persoanelor a căror declarații date în prima instanță sunt contradictorii, Colegiul

precizează că art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală prevede că: „ în cazul în

care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către

părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel

conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță”. Conform

procesului-verbal al ședinței de judecată din 19 martie 2013 (f.d. 154-156),

inculpata și avocatul Ion Popescu în instanța de apel au declarat că: „cereri și

demersuri nu sunt” și „probe suplimentare nu sunt. Solicit a fi cercetate probele din

dosar”. Astfel, în lipsa din partea părților pe dosar a solicitării de audiere a

persoanelor în instanța de apel, Curtea de Apel a respectat procedura de

rejudecare, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală.

În același context, Colegiul observă că nu și-a găsit confirmare nici

argumentul privind neaudierea inculpatei în instanța de apel în ordinea stabilită

pentru prima instanță, deoarece potrivit materialelor cauzei (f.d. 158), inculpata a

fost audiată în instanța de apel, unde ea a susținut declarațiile sale date la

urmărirea penală și în instanța de fond, menționînd că completări la aceste

5

declarații nu are. Declarațiile ei date la urmărirea penală și în instanța de fond au

fost cercetate de către instanța de apel, ea a răspuns la întrebările părților și a

instanței, astfel Colegiul consideră că argumentul recursului privitor la neaudierea

de către instanța de apel a inculpatei este neîntemeiat.

În privința argumentelor apărării referitor la poziția eronată a instanței de

apel privind lipsa rudelor la partea vătămată în Soroca și lipsa banilor la

inculpată în drum spre CPs Rîșcani, Colegiul remarcă că recurentul invocă în

recurs aceleași argumente ca și în apel, asupra cărora, instanța de apel deja s-a

expus. Or, lecturînd textul deciziei instanței de apel, punctul 4 al prezentei decizii,

se observă că aceasta a examinat argumentele date, și a motivat soluția adoptată

detailat, desfășurat și argumentat, care sunt expuse destul de clar.

Referitor la critica formulată de apărător, ce vizează faptul că la audierea

părții vătămate la judecătorul de instrucție obligatoriu urma să fie invitat avocatul

inculpatei, Colegiul indică că conform art. 109 alin. (3) Cod de procedură

penală:„în cazul în care prezența martorului la judecarea cauzei va fi imposibilă din

motivul plecării lui peste hotarele țării sau din alte motive întemeiate, precum și pentru a

reduce sau a exclude supunerea martorului unui vădit pericol sau pentru a reduce

revictimizarea martorului, procurorul poate solicita audierea acestuia de către judecătorul

de instrucție, cu asigurarea posibilității bănuitului, învinuitului, apărătorului acestuia,

părții vătămate și procurorului de a pune întrebări martorului audiat”.

Iar conform art. 94 alin. (1) pct. 2), 8), 9) Cod de procedură penală:„în procesul

penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate

în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri judecătorești

datele care au fost obținute prin încălcarea dreptului la apărare al bănuitului,

învinuitului, inculpatului, părții vătămate, martorului; cu încălcări esențiale de către

organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod; fără a fi cercetate, în modul

stabilit, în ședința de judecată”.

Astfel,conform procesului verbal de audiere a părții vătămate din 21 mai

2009 (f.d. 28-31), în ședința de judecată a fost asigurată prezența părții vătămate, a

avocatului acesteia și a procurorului. Însă de către procuror nu s-au întreprins

măsuri de a asigura prezența inculpatei și/sau a avocatului acesteia, pentru a avea

posibilitatea de a pune întrebări părții vătămate.

În acest context, Colegiul concluzionează că prevederile legale enunțate mai

sus au fost ignorate de către organul de urmărire penală la efectuarea acțiunii

procesuale de audiere a părții vătămate, ceea ce a dus la neadmiterea și

excluderea procesului verbal de audiere a părții vătămate ca probă ce ar dovedi

vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Însă, Colegiul precizează, că deși proba în cauză urmează a fi exclusă, la caz

sunt administrate alte probe ce confirmă vinovăția inculpatei în cele incriminate.

Astfel, instanța de apel în decizia adoptată întemeiat a notat că vina inculpatei

este dovedită prin declarațiile inculpatei, părții vătămate, martorilor Zmeu E.G.,

Cotruță V.G., precum și prin materialele cauzei penale: plîngerea părții vătămate

Șuleac I. din 08.05.2009 adresată CP s. Rîșcani, mun. Chișinău; procesul-verbal de

6

audiere a părții vătămate Șuleac I. din 12.05.2009, fără a menționa procesul verbal

de audiere a părții vătămate din 21 mai 2009, neadmis ca probă.

Colegiul a stabilit că instanța de apel corect a considerat că probatoriul

administrat pe caz nu relevă împrejurări de natura să justifice concluzia instanței

de fond că inculpata urmează a fi achitată de sub săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod Penal, din motivul că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii și fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

La capitolul stabilirii pedepsei instanța de recurs constată că instanța de apel,

în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, a luat în

considerație caracterul infracțiunii, personalitatea inculpatei, atitudinea ei față de

infracțiunea comisă, cît și a ignorat faptul că, inculpata nu recunoaște vinovăția în

calitate de circumstanță agravantă, acesta fiind un drept al ei, deci circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, iar ca circumstanțe atenuante s-a constatat prezența

a 3 copii minori care se află la întreținerea ei.

În recursul ordinar declarat de apărător, hotărîrea recurată este criticată, prin

prisma art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă

decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

Verificînd recursul în acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că

temeiurile invocate de apărător, nu persistă în cauză, deoarece conform textului

deciziei instanței de apel, aceasta corespunde cerințelor art. 414, 417 Cod de

procedură penală, fiind legală și întemeiată, nefiind prezente în aceasta erori de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării.

De asemenea, Colegiul reține că sunt lipsite de relevanță temeiurile cu privire

la neîntrunirea elementelor infracțiunii astfel fiind corectă determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvîrșite de inculpată și semnele componenței de infracțiune prevăzute art.165

alin. (1) lit. b), c) Cod penal.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că argumentele invocate de

către apărător în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil

concluzia de respingere a recursului declarat ca inadmisibil cu menținerea

hotărârii contestate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

7

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Ion

Popescu în numele inculpatei Drangoi Silvia Ion, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2013, în cauza penală în privința lui

Drangoi Silvia Ion, cu menținerea hotărîrilor contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 29 octombrie 2013, ora 09.50.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Elena Covalenco

8

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

9