1ra-507/2013 — Escrocherie

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 februarie 2012 Finoghenov Iu. și Finoghenova S. au fost recunoscuți culpabili în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.5 CP, fiindu-le stabilită pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 79 CP, sub formă de 5 /cinci/ ani închisoare, pentru fiecare, fără aplicarea pedepsei complementare obligatorii, cu executarea pedepsei de către Finoghenov Iu. în penitenciar de tip închis, iar Finoghenova S. cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei. Măsura preventivă în privința inculpaților obligarea de nepărăsire a localității a fost menținută, până la intrarea sentinței în vigoare. La devenirea irevocabilă a sentinței măsura preventivă obligarea de nepărăsire a localității urmează a fi modificată în arest.

Potrivit sentinței s-a stabilit că, inculpatul Finoghenov Iu., la data de 04.03.2008, având scopul și intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, de comun acord și în rezultatul înțelegerii prealabile cu Finoghenova S., sub pretextul vînzării lotului de pământ din r-nul Criuleni, com. Bălăbănești, satul Mălăiești, au dobândit ilegal suma 7000 euro de la cet. Trifan Al., care conform cursului oficial al BNM constituia 118 467 lei RM. In realitate făptuitorii nu intenționau să-și îndeplinească obligațiile asumate, cunoscînd de faptul că, lotul de pămînt l-au pus în gaj la BC „Moldova Agroindbank,, S.A., conform contractului de ipotecă nr. S07091-a din 03.05.2007, și folosindu-se de relațiile de încredere cu victima își însușesc averea ei, după ce s-au ascuns, cauzîndu-i o pagubă materială în proporții deosebit de mari.

Sentința a fost atacată cu apel de inculpații Finoghenov Iu., Finoghenov S. și avocatul acestora, Maximov V., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi horărîri, prin care Finoghenov Iu. și Finoghenov S. să fie achitați, din lipsa elementelor constitutive în acțiunile lor. In argumentarea apelului au menționat că, de fapt ei sunt pătimiți în urma escrocheriei din partea persoanei dubioase, T. Șireaeva, care prin înșelăciune împreună cu Lipcan P. și Trifan Al., dețin și în prezent actele de proprietate asupra terenului, și i-au determinat pe Finoghenov să garanteze rambursarea creditului primit de T. Șireaeva de la BC „Moldova Agroindbank”. Mai mult ca atît, suma de bani a fost restituită părții vătămate,atît pînă la judecarea cauzei, cît și pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată, și instanța de fond la emiterea sentinței de condamnare urma să ia în considerație, că nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru un singur motiv, că nu este în măsură să execute o obligație contractuală. Cazul penal pornit împotriva lui Finoghenov Iu. și Finoghenov S. se întemeiază pe dreptul obligațional și sunt rapoarte civile determinate de legea civilă, ceia ce a fost confirmat de martorii prezentați de acuzare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012, a fostadmis parțial apelul inculpaților Finoghenov Iu., Finoghenov S. și avocatul acestora, Maximov V., casată sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17.02.2012, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți culpabili Finoghenov S. și Finoghenov Iu. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin.(4) CP și stabilită pedeapsa sub formă de 3 /trei/ ani închisoare, pentru fiecare. În baza art. 90 CP a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare cu stabilirea unui termen de probă de 2 /doi/ ani pentru fiecare și dispunerea neexecutăriipedepsei aplicate, dacă în termenul dat inculpații nu vor săvîrși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită vor îndreptăți încrederea ce li s-a acordat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat faptul că, la data de 04.03.2008, Finoghenov Iu., având scopul și intenția cauzării de daune în proporții mari altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, de comun acord și în rezultatul înțelegerii prealabile cu Finoghenova S., sub pretextul vânzării lotului de pământ din r-nul Criuleni, com. Bălăbănești, satul Mălăiești, cod cadastral nr.3111 100550 și nr. 11110055001, neavînd intenția executării angajamentului asumat, cunoscând, că lotul de pămînt, de către ultimii a fost pus în gaj la BC „Moldova Agroindbank,, S.A., conform contractului de ipotecă nr. S07091-a din 03.05.2007, aflându-se pe str. Dimo, mun.Chișinău, au dobândit ilegal suma 7000 euro de la cet. Trifan Al., care conform cursului oficial al BNM constituia 118 467 lei RM, pricinuindu-i o pagubă materială în proporții deosebit de mari. Acțiunile inculpaților au fost reîncadrate de la art. 190 alin.(5) CPla art. 196 alin.(4) CP - cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie însușire, deoarece toate probele din materialele cauzei nu demonstrează comiterea însușirii sumelor de bani din partea inculpaților. Cauzarea de daune materiale proprietarului în cazul dat s-a realizat prin neîndeplinirea obligațiunii juridice de a transmite în proprietate terenul părții vătămate Trifan Al., care la acel moment se afla în proprietatea inculpaților, necătînd la faptul că a fost pus în gaj la BC „Moldova Agroindbank,, S.A.. La baza acestei concluzii instanța de apel a pus probele administrate la urmărirea penală, cercetate în instanța de fond și suplimentar în instanța de apel, și anume: declarațiile inculpaților Finoghenov Iu., Finoghenov S., părții vătămate Trifan Al., martorilor Neagu S.,Lipcan P., precum și de materialele dosarului: ordonanța și procesul- verbal de ridicare de la partea vătămată Trifan Alexandru a recipisei scrise de către soții Finoghenov din 04.03.2008 și contractul de vânzare -cumpărare din 14.11.2005 cu nr. 2- 1/8093; procesul-verbal de examinare a documentelor (f.d.20); ordonanța și procesul- verbal de ridicare de la ВС„Moldova Agroindbank" S.A. filiala nr. 8 Chișinău cu sediul în mun. Chișinău, bd. Dacia 47/5, a dosarului de credit nr. 20001/04-1, în baza căruia a fost încheiat contractul de ipotecă nr. S07091-a din 03.05.2007 (f.d.78-79); ordonanța de recunoaștere și atașare a corpurilor delicte la cauza penală, prin care a fost recunoscut drept corp delict și anexat la cauza penală materiale dosarului de credit nr. 20001/04-1 în copii pe 41 file, ridicate la 10.06.2010 de la ВС „Moldova Agroindbank" S.A. filiala nr. 8 (f.d.80). La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpaților, instanța de apel, călăuzîndu-se de prevederile art.61, art.75 CP, a ținut cont de gravitatea infracțiunii savîrsite, care se califică ca mai puțin gravă, de motivul acesteia, de personalitatea inculpaților, de faptul că, anterior Finoghenov Iu. și Finoghenov S. nu au fost judecați, se caracterizează pozitiv, prejudiciul material a fost integral restituit, partea vătămată nu are pretenții față de inculpați, și a considerat că, stabilirea unei pedepse, sub formă de închisoare, cu suspendarea executării acesteia pe un termen de probă în temeiul art. 90 CP RM, va atinge scopul aplicării pedepsei penale și va contribui efectiv la corectarea și reeducarea acestora.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, V. Gavriliță, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 februarie 2012, fără modificări, deoarece apelul greșit a fost admis, invocînd art.427 alin.(1) pct.6 CPP –„ instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar” și pct. 12 –„ faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”. Ulterior, este depus recurs și de inculpații Finoghenov Iu., Finoghenova S. și avocatul acestora, Căuș M., solicitînd repunerea în termen a recursului, casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații Finoghenov să fie achitați, pe motiv că, în acțiunile inculpaților nu sunt elementele constitutive ale infracțiunii imputate, dar sunt relații civile, potrivit recipisei întocmite de către soții Finoghenov privind împrumutul sumei de bani de 7000 euro de la cet. Trifan Al..

Judecînd recursurile în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că, recursul declarat de procuror urmează a fi admis, iar cel declarat de inculpații Finoghenov Iu., Finoghenova S. și avocatul acestora, Căuș M., de respins, ca fiind declarat peste termen, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) CPP, instanța de recurs judecînd recursul admite recursul, casează hotărîrea atacată cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis. Instanța de recurs consideră că, soluția primei instanțe a fost legală și întemeiată, iar cea a instanței de apel, în latura recalificării faptelor comise din prevederile art.190 alin.(5) CP în cele a art.196 alin.(4) CP, de la infracțiunea de escrocherie la infracțiunea de cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere, este afectată de erori de drept prescrise de pct.6) și 12) din art.427 CPP, din punctul de vedere că, greșit sau apreciat juridic faptele constatate în urma administrării materialului probatoriu, ca în consecință și să fie neîntemeiat motivată. Potrivit dispoziției art.190 alin.(1) CP, ca escrocherie se consideră faptele de dobîndire ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere. Prin dobîndire ilicită a bunurilor se prezumă un act opus celui licit, efectuat cu rea- credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul) transmiterea voită în proprietate, posesiune, a bunului mobil sau imobil, a altor valori străine sau dreptului asupra acestora. Prin înșelăciune se înțeleg acțiunile (mai rar inacțiunea) făptuitorului de a duce în eroare, de a amăgi proprietarul prin prezentarea ca adevărate a unor fapte, evenimente sau prezentarea ca mincinoase a unor fapte, evenimente, dar care corespund adevărului sau prin tăinuirea (necomunicarea) unor împrejurări care făptuitorul era obligat să le comunice. Prin abuz de încredere făptuitorul folosește, în scop de a obține un bun material (bani), relațiile de încredere, de bunăvoință, de sinceritate, de siguranță a proprietarului ori a altei persoane cu drept de-a dispune de bunuri. Încrederea poate fi rezultatul diferitor circumstanțe, împrejurări în legătură cu serviciul făptuitorului, de rudenie ori de prietenie cu partea vătămată. Încrederea mai poate rezulta și din relațiile contractuale a proprietarului cu făptuitorul. Conform părții motivante a deciziei, instanța de apel a recalificat acțiunile inculpaților din prevederile art.190 alin.(5) CP în baza art.196 alin.(4) CP, și a motivat soluția cu concluzia că, soții Finoghenov nu au avut intenția de a însuși bunul – lotul de pîmînt, care potrivit recipisei erau obligați în termen de două luni să perfecteze documentele pe numele părții vătămate, deoarece la acel moment acest lot se afla în proprietatea lor, potrivit documentelor. Precum și faptul că, însăși inculpații au fost înșelați de către Șireaeva T., care nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate în baza contractului de credit nr.S07091 din 26.04.2007, privind rambursarea creditului primit de la bancă și achitarea dobânzii calculate. ȘireaevaT. a abuzat de buna credință a inculpaților, nu a scos din gaj la timpul indicat terenul, fapt ce dovedește încă o dată lipsa intenției de însușire de către aceștia a lotului de pământ. Colegiul lărgit consideră corectă concluzia primei instanțe privind prezența în acțiuni a elementului înșelăciunii, fiindcă, inculpații au înșelat partea vătămată, prin faptul că, la momentul întocmirii recipisei din 04.03.2008, nu l-au informat despre gajarea lotului de pămînt la ВС „Moldova Agroindbank" S.A., în baza contractului de ipotecă nr. S07091-a din 03.05.2007, deci, se remarcă intenția făptuitorilor de a însuși suma de bani de 7000 euro de la partea vătămată, și nicidecum lotul de pămînt. Prin urmare, ei au tăinuit o împrejurare foarte importantă la încheierea contractului de vînzare – cumpărare a lotului respectiv. Înșelăciunea, în scop de dobîndire a banilor, s-a dovedit și prin faptul că, ulterior, nici nu puteau să perfecteze documentele asupra lotului de pămînt pe numele părții vătămate, deoarece la data de 31.07.2008, ВС „Moldova Agroindbank" S.A. a expediat în adresa Oficiului Cadastral Teritorial Criuleni, lui Finoghenov Iu. și Șireaeva T., preaviz de executare a dreptului de gaj, ceia ce se confirmă prin informația din Registrul bunurilor imobile a Oficiului Cadastral Teritorial Î.S „Cadastru”, notificarea din 07.08.2008, precum și, eliberarea ordonanței de către Judecătoria Criuleni la data de 31.10.2008, prin care s-a dispus deposedarea lui Finoghenov Iu. de terenul pentru construcție amplasat în com. Bălăbănești, r-nul Criuleni. Se menționează că, inculpații au avut destul timp pentru a restituit suma de bani părții vătămate, în cazul că nu au avut intenția de a însuși suma de bani, ducîndu-l în eroare, din momentul transmiterii în posesia ВС „Moldova Agroindbank" S.A. a lotului de pămînt, 31.01.2009, și pînă la data de 23.04.2010, data înregistrării plîngerii cet. Trifan Al., care de nenumărate ori a încercat să aplaneze situația cu inculpații, însă cu regret ultimii se eschivau de a restitui suma de bani. Abia, în cadrul judecării cauzei de către instanța de fond, inculpații au restituit în rate suma integrală confirmată prin recipisele scrise personal de Trifan Al. din 14.08.2010 și 23.12.2011. Potrivit art.414 alin.(5) CPP la judecarea apelului, instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conform art.417 pct.8) CPP în conținutul deciziei instanța, de rînd cu alte cerințe, trebuie să descrie temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Instanța de apel a ignorat aceste prevederi legale, adoptînd o hotărîre ilegală și neîntemeiată. Colegiul menționează că, deși latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute de art.190 și art. 196 CP conține elemente comune ca înșelăciunea și abuzul de încredere, și urmările acestor acțiuni sunt în legătură cu cauzarea prejudiciului material proprietarului, însă acestea se deosebesc una de alta. În cazul escrocheriei, bunurile nu se află în posesia sau detenția făptuitorului, ci în proprietatea, posesia sau detenția victimei și aceasta, fiind indusă în eroare, transmite infractorului voit, ea însăși, bunurile,iar în caz de cauzare a daunelor materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere, bunurile se află deja la cel vinovat și el trebuia să le întoarcă posesorului legal, însă nu le-a întors, ci le-a însușit în mod ilegal. Or, conform practicii judiciare, așa și doctrinei juridice, infracțiunea de escrocherie constă în dobîndirea ilicită a bunurilor proprietarului ori aflate legitim în posesia altei persoane. Noțiunea de „dobîndire ilicită” este echivalentă cu cea de „sustragere”. În sensul legii, se consideră sustragere - luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvîrșită în scop acaparator ( pct.2 al Hotărîrii Plenului CSJ nr.23 din28.06.2004). Urmărind textul dispoziției art. 196 CP, constatăm că, există infracțiunea atunci cînd persoana prin înșelăciune ori abuz de încredere cauzează proprietarului daune în proporții mari, dar dacă fapta nu constituie o sustragere, deci o dobîndire ilicită a respectivelor bunuri. În speța discutată, atît în cadrul urmăririi penale, cît și pe parcursul judecării cauzei în instanța de fond – bunul patrimonial sunt banii în sumă de 7000 euro, însușiți de la partea vătămată, iar instanța de apel a considerat că, acest bun este terenul de pămînt, aflat în proprietatea inculpaților Finoghenov, gajat de ultimii la bancă. Colegiul menționează că, în cazul infracțiunii prevăzute de art.196 CP, făptuitorul folosește bunurile proprietarului și cauzează acestuia daună materială în modalitatea prescrisă de dispoziție - prin înșelăciune sau abuz de încredere. Bunul material însă rămîne a fi în continuare ca proprietatea aceleiași persoane. În cazul infracțiunii prevăzute de art.190 CP, proprietarul este lipsit, prin aceleași modalități, de bunul respectiv, care, în mod ilicit, este dobîndit (sustras), de altă persoană. Această constatare, și deosebește una de alta aceste două infracțiuni. Prin urmare, Colegiul conchide că, instanța de fond corect a apreciat probele prin prisma art.101 CPP, fiind calificate corect acțiunile inculpaților Finoghenov în baza art.190 alin.(5) CP, și la stabilirea pedepsei ținînd cont de prevederile art.75,76 CP, aplicînd art.79 CP. Referitor la recursul declarat de inculpații Finoghenov Iu., Finoghenova S. și avocatul acestora, Căuș M., Colegiul lărgit menționează faptul că, acest recurs a fost depus la data de 22 iulie 2013, în procesul judecării recursului declarat de procuror. Potrivit art.422 CPP (redacția din a.2003), termenul de declarare a recursului a fost de 2 luni de la data pronunțării deciziei, dacă legea nu dispunea altfel, iar în cazul redactării deciziei – de 2 luni după înștiințarea în scris a părților despre semnarea deciziei redactate de toți judecătorii completului de judecată. Din materialele cauzei este evident că, dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat în ședința de judecatădin 05 iunie 2012, la care au fost prezenți procurorul –Gavriliță V., inculpații - Finoghenov Iu., Finoghenova S., avocatul acestora – Maximov V., interpretul, fiind explicat termenul și forma căii de atac (f.d.16), iar la data de 17 iulie 2012, în conformitate cu prevederile art.399, art.418 CPP, inculpaților li s-a comunicat în scris despre semnarea deciziei redactate și dreptul de a lua cunoștință, la adresa indicată de ei în cererea de apel și stabilit de instanța de apel, mun.Chișinău, str.Mircea cel Bătrîn, 31/2, ap.62 (f.d.32;33). La data de 03.09.2012 de către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău au fost expediate dispoziții de executare cu copia deciziei Curții de Apel Chișinău, Biroului de Probațiune Ciocana, care la rîndul său a înștiințat instanța despre primirea spre executare la data de 07.09.2012. Potrivit inscripției în limba rusă, de pe Borderoul dosarului penal în cauză, volumul II, Finoghenova S. a primit copia deciziei instanței de apel la data de 10.09.2012, contra semnătură. Ulterior, la data de 21.03.2013, inculpaților li s-a expediat traducerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 05.06.2012 (f.d.35-44; 45). Luînd în considerație cele menționate și în corespundere cu prevederile art.art.421- 422, Colegiul lărgit, conchide că, inculpații Finoghenov au avut destul timp pentru a depune recurs, însă nu au beneficiat de acest drept al lor, fiind asistați de avocat, deci, se prezumă că, au fost de acord cu soluția adoptată de instanța de apel. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile invocate de procuror, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP, și-au găsit confirmare la judecarea recursului, prin urmare hotărârea atacată este ilegală și neîntemeiată, astfel că, recursul urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel pentru greșita admitere a apelului, cu menținerea în vigoare a sentinței primei instanțe în privința inculpaților. În ce privește recursul declarat de inculpații Finoghenov Iu., Finoghenova S. și avocatul acestora, Căuș M., de respins, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu art. 434, art.435 alin.(1) pct.1); pct.2) lit.a) CPP, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, V. Gavriliță, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2012 cu menținerea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 februarie 2012, în cauza penală privindu-i pe Finoghenov Iuri Vladimir și Finoghenova Svetlana Vasili, prin care au fost condamnați în baza art.190 alin.(5) CP, cu aplicarea art.79 CP, la cîte 5 ani închisoare, pentru fiecare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, cu executarea pedepsei de către Finoghenov Iuri în penitenciar de tip închis, iar Finoghenova Svetlana cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei. Se respinge recursul declarat de inculpații Finoghenov Iuri, Finoghenova Svetlana și avocatul acestora, Căuș Miroslav, ca depus peste termen. Măsura preventivă în privința lui Finoghenov Iuri Vladimir și Finoghenova Svetlana Vasili, obligațiunea de nepărăsire a localității se modifică la punerea lor în stare de arest, cu calcularea termenelor de executare al pedepsei din momentul reținerii. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publicăla data de 20 august 2013. Președinte semnătura Constantin Gurschi Judecători semnătura Constantin Alerguș semnătura Andrei Harghel semnătura Tamara Chișca-Doneva semnătura Svetlana Novac Copia corespunde originalului Președinte Constantin Gurschi