1ra-661-2013 — art.371 alin.1, 381 alin.1 CP

1ra-661-2013 — art.371 alin.1, 381 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.1ra-661/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecători - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2013 declarat de către inculpatul

Carazan Dumitru Grigore, născut la 13 august 1991,

originar și domiciliat în s.Schineni, r-nul Soroca.

Cauza a fost examinată în prima instanță de la 08.11.2012

pînă la 17.12.2012; în instanța de apel de la 29.01.2013 pînă

la 18.03.2013; în instanța de recurs de la 28.05.2013 pînă la

19.06.2013.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.371 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare și în baza art.381 alin.(1)

Cod penal la 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar în temeiul art.84, 87 Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa de 3 ani 3 luni închisoare.

În baza art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată a fost adăugată parțial partea

neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18.10.2011, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă, încasîndu-se de la Carazan Dumitru în beneficiul

Batalionului de Transmisiuni prejudiciul material în sumă de 587,29 lei.

Dumitru, fiind încorporat în rîndurile Forțelor Armate ale R.Moldova la 21 decembrie 2010

de către Secția administrativ-militară a r-lui Soroca și repartizat pentru îndeplinirea serviciului

militar în termen, cu acordarea gradului militar de „soldat”, în Brigada nr.2 Infanterie

Motorizată, la 20 octombrie 2011, s-a prezentat la sediul Procuraturii militare Chișinău,

amplasate în mun.Chișinău, str.Columna nr.143, pentru efectuarea acțiunilor de urmărire

penală, care a devenit pe perioada aflării lui în incinta Procuraturii, ca loc a serviciului militar

și, urmărind scopul eschivării de la serviciul militar, adică al dezertării, la ora 12.00 a părăsit

samavolnic locul serviciului militar și și-a petrecut timpul după propriu său plac, pînă la 16

noiembrie 2011, ora 15.30, cînd benevol s-a prezentat la Procuratura militară mun.Chișinău

fiind condus în unitatea militară.

Tot el, la 16 decembrie 2011, ora 09.00, fiind militar în termen și îndeplinind serviciul

militar în Batalionul de Transmisiuni dislocat în mun.Chișinău, str.Petrarilor nr.3, urmărind

scopul eschivării de la serviciul militar, adică al dezertării, a părăsit samavolnic dispunerea

Batalionului de Transmisiuni deplasîndu-se la domiciliul prietenei sale în s.Popești, r-nul

Drochia, unde și-a petrecut timpul după propriul său plac pînă la 27 februarie 2012, ora 10.00,

fiind depistat și prezentat Procuraturii militare mun.Chișinău.

Tot el, la 16 decembrie 2011, după dezertarea comisă din dislocarea Batalionului de

Transmisiuni, a pierdut uniforma militară eliberată pentru folosință personală în timpul

1

efectuării serviciului militar, costul căreia conform certificatului-calcul eliberat de Batalionul

de Transmisiuni, constituie 587,29 lei.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința sa de

sub învinuirea în baza art.371 alin.(1) Cod penal, pe motiv că concluzia instanței de fond

privind vinovăția lui este bazată pe declarațiile martorilor, care nu corespund realității,

precum și pe declarațiile date de el fiind influențat și agresat fizic și moral de către procurorii

din Procuratura militară, sentința în partea condamnării sale pentru dezertare este ilegală, el

nu este subiect al infracțiunii date, deoarece fiind condamnat anterior la închisoare nu putea fi

încorporat repetat în Forțele Armate. Cu referire la învinuirea înaintată în baza art.381 alin.(1)

Cod penal inculpatul a invocat că recunoaște vina, este de acord să restituie costul

echipamentului pierdut, solicitînd să-i fie aplicată o pedeapsă echitabilă în raport cu

infracțiunea comisă.

respins, ca nefondat, apelul inculpatului cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a constatat că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept just ajungînd la concluzia că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.371 alin.(1), art.381 alin.(1) Cod penal, fiindcă probele administrate în cadrul

cercetării judecătorești din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunilor

incriminate, ceea ce rezultă din declarațiile inculpatului D.Carazan, care a recunoscut vina

parțial, a martorilor M.Gavriliuc, A.Pîslari, S.Marian, V.Botnari, A.Hlopeanicov, A.Ghervas,

E.Rurac și actele cauzei: extrasul din ordinul nr.32 din 16.02.2011; adeverința nr.172 din

23.03.2011; procesul-verbal din 16.11.2011 în care este constatată prezența lui D.Carazan în

incinta Procuraturii militare Chișinău; extrasul din ordinul nr.226 din 17.11.2011, ce confirmă

că soldatul D.Carazan se consideră sosit în unitate la 17.11.2011 din dezertare și inclus la

aprovizionare cu hrană începînd cu 18.11.2011; extrasele din ordinele nr.226 din 17.11.2011,

nr.233 din 16.11.2011, nr.255 din 16.12.2011, ce confirmă că soldatul D.Carazan este

considerat sosit din Bg2 IMo cu includerea în tabelul nominal și la toate felurile de asigurare;

certificat-calcul din 01.01.2012, ce atestă că D.Carazan a părăsit unitatea militară la

16.12.2011 în uniforma militară, costul căreia constituie 587,29 lei.

La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a apreciat critic afirmațiile

inculpatului D.Carazan referitor la faptul că a părăsit sediul Procuraturii militare din motiv că

se temea că dacă va reveni în Bg2 IMo va avea probleme și chipurile avea necesitatea de a

primi consultația avocatului, deoarece sînt declarative și nu și-au găsit confirmare, fiind date

cu scopul de a-și ameliora situația, fiindcă acesta a fost informat de procurorul E.Rurac că

îndată va fi transferat în altă unitate, ceea ce se confirmă și prin extrasele din ordinele

examinate de instanță.

De asemenea, instanța de apel a reținut că la momentul comiterii dezertării din incinta

Procuraturii militare Chișinău, unde D.Carazan a fost citat în mod legal și s-a prezentat în

perioada efectuării serviciului militar în termen, chiar dacă procuratura nu este unitate

militară, aceasta urmează a fi considerată ca un loc de efectuare a serviciului militar de către

inculpat. Faptul că uniforma militară cu care era echipat inculpatul a fost pierdută, indică la

intenția acestuia de a se eschiva de la serviciul militar pentru totdeauna și nu numai pentru o

careva perioadă de timp în legătură cu apariția unor probleme de ordin personal.

La fel, instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului D.Carazan referitor la

faptul că în timpul urmăririi penale a dat declarații fiind influențat, agresat fizic și moral de

către procurorii din Procuratura militară, deoarece aceste afirmații au fost minuțios verificate

și nu s-au adeverit, fiind emisă la 04.04.2012 ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale

(f.d.163, vol.2).

2

Referitor la argumentele invocate de inculpat, precum că fiind condamnat prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18.10.2011 la pedeapsa închisorii cu

suspendarea executării ei pe termen de probă, urma să fie eliberat de la satisfacerea serviciului

militar în continuare, instanța le-a considerat neîntemeiate, deoarece potrivit art.23 alin.(2)

lit.e) al Legii nr.1245 din 18.07.2002 „Cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea

Patriei”, eliberarea militarului din serviciul militar se efectuează în legătură cu condamnarea,

prin hotărîrea instanței de judecată rămasă definitivă, la privațiune de libertate, iar noțiunea de

închisoare, stipulată în art.70 Cod penal, înseamnă privarea de libertate a persoanei

condamnate prin izolarea de societate, de mediul normal de viață, limitarea libertății acesteia

prin plasare pe un anumit termen în penitenciar. Astfel, instanța de apel a concluzionat că

inculpatul fiind încorporat la 21.12.2010, la momentul condamnării avînd statut de militar în

termen și, fiindu-i stabilită o pedeapsă condiționată, urma să satisfacă serviciul militar în

continuare, mai mult că în privința acestuia nu a fost emis vreun ordin de eliberare din

serviciu militar în termen.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că la stabilirea pedepsei inculpatului prima

instanță, ținînd cont de prevederile art.7, 75-78 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social a faptelor comise, de lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante, de comportamentul acestuia pînă și după săvîrșirea

infracțiunilor, că la locul serviciului militar se caracterizează satisfăcător, este tînăr și de

influența pedepsei stabilite asupra corectării lui, că după aplicarea pedepsei condiționate nu

și-a făcut concluziile necesare și din nou a comis infracțiuni, corect a ajuns la concluzia că

pedeapsa condiționată aplicată anterior acestuia nu și-a atins scopul de reeducare și corijare.

Reieșind din aceste circumstanțe și din prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, instanța

de apel a conchis că condamnarea inculpatului cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu poate fi aplicată, deoarece acțiunile educative întreprinse în privința acestuia de

comandamentul unității militare nu și-au atins scopul de corijare și reeducare, fapt ce denotă

că aplicarea altor categorii de pedepse mai blînde, decît pedeapsa cu închisoarea nu este

rațională, urmînd a i se aplica pedeapsa sub formă de închisoare.

fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv

că faptele sale nu întrunesc elementele infracțiunilor incriminate, invocînd repetat aceleași

motive cum au fost invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei hotărîri.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul în recursul declarat nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul consideră hotărîrile judecătorești

ilegale pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunilor incriminate, temei

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei nu și-a

găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui, considerînd că nu este subiect al infracțiunilor imputate, deoarece anterior a

3

fost condamnat la privațiune de libertate, astfel că acțiunile lui nu întrunesc elementele

infracțiunii.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod

de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, martorii, a cercetat actele cauzei apreciindu-le în mod

obiectiv, care au format convingerea judecătorului că vinovăția lui D.Carazan în săvîrșirea

infracțiunilor imputate pe deplin a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit

confirmare în ședința de judecată.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere depozițiile

inculpatului, a reprezentantului părții vătămate, a martorilor M.Gavriliuc, A.Pîslari, S.Marian,

V.Botnari, A.Hlopeanicov, A.Ghervas, E.Rurac și actele cauzei: extrasul din ordinul nr.32 din

16.02.2011; procesul-verbal din 16.11.2011 în care este constatată prezența lui D.Carazan în

incinta Procuraturii militare Chișinău; extrasul din ordinul nr.226 din 17.11.2011, ce confirmă

că soldatul D.Carazan se consideră sosit în unitate la 17.11.2011 din dezertare și inclus la

aprovizionare cu hrană începînd cu 18.11.2011; extrasele din ordinele nr.226 din 17.11.2011,

nr.233 din 16.11.2011, nr.255 din 16.12.2011, ce confirmă că soldatul D.Carazan este

considerat sosit din Bg2 IMo cu includerea în tabelul nominal și la toate felurile de asigurare;

certificat-calcul din 01.01.2012, ce atestă că D.Carazan a părăsit unitatea militară la

16.12.2011 în uniforma militară, probe care, luate în ansamblu, dovedesc vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor imputate.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunilor imputate lui D.Carazan, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din

hotărîrile instanțelor de judecată, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au

motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe

parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, în mod obiectiv.

Colegiul penal atestă că, potrivit conținutului deciziei instanței de apel, se observă că

aceasta și-a motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelului declarat de

inculpat. De fapt, recurentul nu este de acord cu aprecierea dată de către instanța de fond și de

apel a probelor administrate și cercetate în instanța de judecată, considerînd că acestea nu

dovedesc vinovăția lui în comiterea infracțiunilor imputate, el nefiind subiect al infracțiunilor

incriminate, motivînd că în timpul săvîrșirii faptelor reținute prin sentință, dînsul era

încorporat ilegal în serviciul militar, fiindcă a fost condamnat la închisoare, cu suspendarea

executării pedepsei pe termen de probă, în legătură cu ce urma să fie eliberat de la satisfacerea

serviciului militar.

La acest capitol, instanțele, cu referire la art.70 Cod penal și art.23 alin.(2) lit.d) din

Legea nr.1245 din 18.07.2002 „Cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei”, au

dat un răspuns argumentat și motivat, concluzionînd că inculpatul fiind încorporat la

21.12.2010, la momentul condamnării avea statut de militar în termen și, fiindu-i stabilită o

pedeapsă condiționată, urma să satisfacă serviciul militar în continuare.

Mai mult că, potrivit prevederilor art.282 Cod de executare, supravegherea

comportamentului militarului condamnat în perioada pentru care a fost amînată sau

suspendată executarea pedepsei este exercitată de către comandamentul militar respectiv, în

4

condițiile prevăzute de legislația în vigoare.

Nu poate fi reținut nici temeiul recurentului că instanțele nu au luat în considerație

faptul că dînsul anterior a fost condamnat la 6 luni închisoare de către Judecătoria or.Sevsk,

regiunea Breansk, F.Rusă, deoarece, în primul rînd, inculpatul nu a invocat acest motiv în

instanțele de judecată, în al doilea rînd, în materialele cauzei lipsește o astfel de sentință, așa

cum lipsește și confirmarea că sentința dată a fost recunoscută pe teritoriul R.Moldova în

conformitate cu legislația în vigoare.

Astfel, argumentele recurentului, precum că în acțiunile lui lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art.371 alin.(1), 381 alin.(1) Cod penal, nu pot fi

reținute, mai mult că, în susținerea cererii de apel cu referire la învinuirea înaintată în baza

art.381 alin.(1) Cod penal, inculpatul a recunoscut vina, fiind de acord să restituie costul

echipamentului pierdut, solicitînd să-i fie aplicată o pedeapsă echitabilă în raport cu

infracțiunea comisă (f.d.58, 77, v.3).

Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului și argumentele expuse de

recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel minuțios le-a examinat și,

apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, s-a pronunțat argumentat și

detaliat asupra lor, corect considerînd neîntemeiate argumentele apelantului.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod

penal, în limita sancțiunilor normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunilor comise, persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei în baza cărora

instanța de apel a considerat imposibilă reeducarea și corijarea inculpatului fără izolarea de

societate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de inculpat, fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Carazan Dumitru împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2013 în propria lui cauză

penală, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iulie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

5