1re-166/2013 — schimbarea categoriei penitenciarului

Dosarul nr. 1re-166/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

29 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Ion Arhiliuc, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnata Zorilă (Frunze) Tatiana Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 22.01.2013, privind schimbarea categoriei

penitenciarului.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.10.2012 – 28.11.2012;

Instanța de recurs: 04.01.2013 – 22.01.2013.

CONSTATĂ:

instanța de judecată, în temeiul art. 469 alin. (1) pct. 6) CPP, solicitînd soluționarea

chestiunii privind schimbarea categoriei penitenciarului în care execută pedeapsa

închisorii.

În argumentarea celor invocate în cerere, condamnata a menționat că, a fost

condamnată prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 10.10.2008,

modificată prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05.11.2009,

în baza art. 165 alin. (2), lit. d) CP, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei, de tip închis.

Însă, urmare a punerii în aplicare a Legii nr. 277 din 18.12.2008, privind

modificarea și completarea Codului penal, sancțiunea prevăzută la art. 165 alin. (2)

lit. d) CP, în baza căruia a fost condamnată, a fost micșorată pînă la 15

(cincisprezece) ani închisoare, ceea ce potrivit art. 16 CP, în redacția legii vechi, nu

se mai califică ca infracțiuni deosebit de grave, ci ca infracțiuni grave, dat fiind

faptul că modificările operate la art. 16 CP, prin aceiași lege, nu au efect retroactiv,

în virtutea înăspririi situației în cazul acesteia.

1

condamnatei cu privire la schimbarea tipului de penitenciar stabilit prin sentința

judecătoriei Botanica din 10.10.2008 și s-a dispus transferul condamnatei pentru

executarea pedepsei închisorii din regimul de detenție corespunzător

penitenciarului pentru femei de tip închis, în regimul de detenție corespunzător

penitenciarului pentru femei de tip semiînchis.

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 10.10.2008, modificată prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05.11.2009, Zorilă (Frunze) T. a

fost condamnată în baza art. 165 alin. (2), lit. d) CP, la 7 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei.

De asemenea, instanța a menționat că, din materialele cauzei, rezultă că,

condamnata a comis fapta prejudiciabilă în anul 2008.

Potrivit prevederilor art. 255 alin. (3) Cod de executare, regimul de detenție în

penitenciarul pentru femei, corespunde regimului stabilit pentru penitenciarul de

tip deschis, de tip semiînchis sau de tip închis, raportate la art. 72 alin. (2), (3) și

(4) CP.

Prin urmare, conform prevederilor alin. (3) art. 72 CP, în penitenciare de tip

semiînchis, execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru

săvîrșirea infracțiunilor grave, comise cu intenție. Potrivit dispoziției art. 16 alin.

(4) CP, în vigoare la ziua săvîrșirii infracțiunii, la categoria infracțiunilor

respective erau atribuite faptele pentru care legea penală prevedea pedeapsa

maximă cu închisoarea pe un termen de până la 15 (cincisprezece) ani.

Sancțiunea art. 165 alin. (2) lit. d) CP, la momentul examinării prezentei

cereri, prevedea pedeapsa maximă cu închisoarea pe un termen de până la 15

(cincisprezece) ani.

Astfel, la data săvîrșirii infracțiunii, sancțiunea normei penale a art. 165 alin.

(2) CP, prevedea pedeapsa maximă cu închisoarea pe un termen de până la 20 ani,

situație care s-a schimbat urmare a punerii în aplicare a Legii nr. 277 din

18.12.2008 privind modificarea și completarea Codului penal, care în redacția nouă

prevede o pedeapsă cu închisoare de la 7 la 15 ani și potrivit art. 8 CP, caracterul

infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta, se stabilesc de legea penală în

vigoare la momentul săvârșirii faptei. Conform prevederilor art. 10 alin. (2) CP,

legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

În consecință, s-a statuat că, fapta pentru săvîrșirea căreia a fost condamnată

Zorilă (Frunze) T., urmează a fi calificată ca o infracțiune gravă, aceasta urmând

să-și ispășească pedeapsa stabilită în penitenciar pentru femei de tip semiînchis,

urmare a cărui fapt cererea condamnatei urmează a fi satisfăcută în sensul declarat.

2

prin care a solicitat casarea integrală a acesteia, ca fiind ilegală și nefondată,

invocînd că la stabilirea pedepsei în privința lui Zorilă (Frunze) Tatiana, instanța de

apel a ținut cont și de prevederile Legii nr. 277 din 18.12.2008, privind modificarea

și completarea Codului penal, fiind corect încadrate juridic acțiunile condamnatei,

iar în conformitate cu prevederile art. 16 și 72 CP, i s-a stabilit pedeapsa sub forma

de închisoare cu executarea acesteia în penitenciar pentru femei de tip închis.

fost admis recursul procurorului, s-a dispus casarea încheierii Judecătoriei Hîncești

din 28.11.2012 și s-a respins cererea condamnatei privind schimbarea categoriei

penitenciarului.

examinării apelului de către Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05.11.2009, s-a ținut seama de prevederile Legii nr. 277 din 18.12.2008, privind

modificarea și completarea Codului penal al RM, fiind corect încadrate juridic

acțiunile condamnatei, iar în conformitate cu prevederile art. 16 CP, coroborate la

cele ale art. 72 CP, corect i s-a stabilit acesteia executarea pedepsei în penitenciar

pentru femei de tip închis.

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22.01.2013, ca

neîntemeiată și ilegală, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia recursul

procurorului să fie respins, iar încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei

Hîncești din 28.11.2012, să fie menținută, fără modificări.

În argumentarea celor invocate, recurenta menționează că instanța de recurs,

prin decizia adoptată, ia încălcat grav dreptul său la un proces echitabil și dreptul la

un recurs efectiv garantate de art. 6 și, respectiv, art. 13 ale Convenției Europene a

Drepturilor Omului, avînd în vedere că, punerea în executare a hotărîrilor

judecătorești, potrivit statuărilor din jurisprudența constantă a Curții Europene, de

asemenea, este parte componentă a procesului judiciar, iar prin faptul că instanța

de recurs i-a modificat ilegal tipul de penitenciar și a pronunțat o hotărîre

irevocabilă, drept urmare, ea fiind privată de dreptul de a înainta un recurs ordinar

împotriva respectivei hotărîri.

De asemenea, recurenta a menționat că, situația dată îi afectează grav procesul

de executare a pedepsei, deoarece este deținută în condiții mai aspre decît cele

prevăzute de lege și în asemenea situație va beneficia de condițiile art. 91 CP, abia

după executarea a ¾ din termenul de pedeapsă stabilit, aceeași situație se răsfrînge

și asupra stingerii antecedentelor penale și reabilitării judecătorești, prevăzute de

art. 111 și 112 CP, în privința sa.

3

condamnata Zorilă (Frunze) T., în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 452 alin.(1) CPP, pot fi atacate cu recurs în anulare la

Curtea Supremă de Justiție, hotărîrile judecătorești irevocabile, după epuizarea

căilor ordinare de atac.

Hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, pînă la înregistrarea recursului în

anulare în secția documentare procesuală a cauzelor penale a Curții Supreme de

Justiție, la 27 octombrie 2012, a intrat în vigoare Legea nr. 66 din 05 aprilie 2012,

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, potrivit căreia,

prevederile expuse în alin. (2) și (3) ale art. 452 CPP, au fost abrogate.

În cauza dată, recursul în anulare a fost depus la 22.02.2013, adică după

intrarea în vigoare a legii menționate.

Din materialele dosarului, se constată că, chestiunea care a fost examinată de

către instanțele inferioare – instanța de fond și de recurs, se referă la una din cele

reglementate de art. 469 alin.(1) pct. 6) CPP, ce țin de schimbarea categoriei

penitenciarului.

Potrivit dispoziție art. 472 CPP, încheierea instanței de judecată privind

soluționarea unei chestiuni cu referire la executarea sentinței penale poate fi atacată

cu recurs, de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, care se judecă

conform prevederilor titlului II cap. IV, secțiunea a 2-a §2 din Partea specială a

Codului de procedură penală.

În speță, această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești

condamnata a exercitat-o, contestînd cu recurs încheierea judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Hîncești din 28.11.2012.

Potrivit deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la 22.01.2013,

instanței de recurs a constatat că, soluția instanței de fond, prin care s-a admis

cererea condamnatei privind schimbarea categoriei penitenciarului, este ilegală și

neîntemeiată, fiind dispusă casarea integrală a acesteia, cu respingerea cererii

condamnatei.

Drept urmare, conform art.466 alin.(2) pct. 6) și alin. (5) CPP, hotărîrea

instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă, la data cînd a fost pronunțată,

or, la data de 22.01.2013.

4

O atare interpretare dă posibilitatea să statuăm că, după examinarea recursului

de către instanța de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune

de executare a pedepsei au fost epuizate, iar în consecință, o asemenea hotărîre nu

cade sub incidența hotărîrilor judecătorești irevocabile prevăzute de art.452 alin.

(1) CPP, care sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare.

Excluderea, de către legiuitor, a căilor extraordinare de atac în această

materie, este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile

art. 469 alin. (1) pct. 6) CPP, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea

acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care

să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția adoptată de judecătorul de

instrucție.

În aceeași ordine de idei, reiterăm că procedura de atac a hotărîrilor

judecătorești irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 CPP,

care prevede dreptul părților de a declara recurs în anulare împotriva hotărîrilor

judecătorești irevocabile, doar după epuizarea căilor ordinare de atac prevăzute de

lege.

În temeiul art. 453 CPP, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin. (3)

CPP, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor

de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Potrivit normei de procedură penală enunțate anterior, cu recurs în anulare pot

fi atacate acele hotărîri judecătorești irevocabile care au trecut cele două căi

ordinare de atac reglementate în Capitolul IV Secțiunea I și Secțiunea a 2-a a

Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar. În cazul în

care, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge aceste două căi

consecutive de atac, această hotărîre, deși a devenit irevocabilă, nu este

susceptibilă de a fi contestată pe calea extraordinară de atac – cu recurs în anulare.

Această concluzie își găsește raționamentul și din analiza textuală a pct. 3),

4), 5) din alin.(2) art.455 CPP, privind modalitatea de declarare a recursului în

anulare, potrivit căreia cererea de recurs în anulare trebuie, printre alte cerințe, să

cuprindă:

- denumirea instanței care a adoptat sentința;

- persoana care a declarat apelul;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în apel;

- persoana care a declarat recurs;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs;

Or, în contextul celor expuse, Colegiul conchide că, în ordinea recursului în

anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală, poate fi atacată doar

5

sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în

recurs și a devenit irevocabilă.

Împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni

decît vinovăția și condamnarea persoanei, la caz, chestiuni de schimbare a tipului

penitenciarului, acestea au numai un dublu grad de jurisdicție, instanța de fond și

de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se

permite nici o derogare.

Cu referire la cele invocate de recurentă, privind încălcarea dreptului la un

proces echitabil și la un recurs efectiv garantate de art. 6 și, respectiv, art. 13 ale

Convenției Europene pentru Drepturile Omului, Colegiul nu se va expune asupra

acestora, avînd în vedere că, legea nu prevede o cale suplimentară de verificare a

legalității și temeiniciei hotărîrii atacate.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 22.01.2013, devenite deja irevocabile, este

inadmisibil, deoarece o atare hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată în

ordinea recursului în anulare.

CPP, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnata Zorilă (Frunze)

Tatiana Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

22.01.2013, privind schimbarea categoriei penitenciarului.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Ion Arhiliuc

/semnătura/ Iurie Diaconu

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

6