1re-176/13 — Delapidarea averii străine-încetat intervenirea actului de amnistie

Prin ordonanța din 16 septembrie 2005, procurorul de transport, Iu. Ghervas, a dispus încetarea urmăririi penale în privința lui Covnațchii Serghei,Timoșin Oleg și alții, bănuiți de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în legătură cu intervenirea actului de amnistie. În partea descriptivă a ordonanței nominalizate este menționat că la 16 iulie 2004 a fost promulgată Legea nr. 278-XV privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției Republicii Moldova și acțiunile lui Covnațchii Serghei și Timoșin Oleg, bănuiți de comiterea infracțiunii prevăzută de art. l91 alin. (2) lit. b), d) Cod penal cad sub incidența acestei Legi. Circumstanțele cauzei întrunesc toate condițiile prevăzute de actul de amnistie.

Avocatul Gheorghe Ionaș a depus plîngeri la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, solicitînd anularea acestei ordonanțe și dispunerea reluării urmăririi penale, deoarece ea încalcă dreptul la apărare, și accesul liber la justiție a lui Covnațchii Serghei și Timoșin Oleg. 1 El a relatat că ei nu au recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii incriminate și lor nu le-a fost explicat conținutul Legii și efectele de nereabilitare a prevederilor amnistiei. Ei au fost lipsiți de posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția sa în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, fiindu-le încălcat dreptul accesului liber la justiție și prezumția nevinovăției.

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 03 noiembrie 2008, s-a dispus repunerea în termen și admiterea plîngerilor de pe rol, anularea ordonanței contestate, cu remiterea cauzei penale Procuraturii de transport pentru lichidarea încălcărilor constatate. Instanța a menționat că ordonanța contestată contravine prevederilor art. 8, 19 alin. (1), 69 alin. (1) pct. 3), 6) Cod de procedură penală și încalcă drepturile bănuiților la apărare, la accesul liber la justiție, ceia ce constituie un viciu fundamental ce permite anularea ordonanței atacate, dispunerea reluării urmăririi penale, cu acordarea dreptului bănuiților de a-și demonstra nevinovăția în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată.

În virtutea prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, încheierea a devenit irevocabilă.

La 26 martie 2013, avocatul Căuș Miroslav a declarat, în interesele Î.S. „Moldatsa”, recurs în anulare, în care solicită casarea încheierii menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond. Recurentul a invocat că încheierea contestată este contrară cerințelor principiului non bis in idem, prevăzute de art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, fiind încălcat dreptul părții vătămate la un proces echitabil. În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, partea vătămată și apărătorul său, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată 2 cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul de pe rol, fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Căuș Miroslav, în interesele Î.S. „Moldatsa”, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 noiembrie 2008, în cauza penală privindu-i pe Timoșin Oleg Afanasie și Covnațchii Serghei Iosif, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 22 mai 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 3