SASMAZ, DOMAN, YILDIRIM, SITILAY, YILDIRIM ET CAYTAS v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Adrese nr. 30681/96, 30734/96, 30802/96, 30806/96, 30836/96, 30843/96, de Ömer ȘAȘMAZ, Nadir DOMAN, Mehmet YILDIRIM, Sait ȘİTİLAY, Sait YILDIRIM, Mehmet ÇAYTAȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea II), ședința la 11 ianuarie 2000 în calitate de Camera compusă de M. Fischbach, Președintele B. Conforti, G. Bonello, P. Lorenzen, A.B. Baka, A. Kovler, judecători F. Gölcüklü, judecător ad hoc și E. Fribergh, grefierul secțiunii având în vedere art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; având în vedere cererile introduse la 15 decembrie 1995 de Ömer Șașmaz, Nadir Doman, Mehmet Yildirim, Sait Șitilay, Sait Yildirim și Mehmet Çaytaș împotriva Turciei și înregistrate la 26 martie 1996 în cadrul dosarului nr. 30681/96, 30734/96, 30802/96, 30806/96, 30836/96, 30843/96; având în vedere rapoartele prevăzute la art. 49 din Regulamentul de procedură; având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat la 31 decembrie 1997 și 9 noiembrie 1998 și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți la 26 februarie 1998; după deliberare; hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți turci, născuți în 1949, 1964, 1955, 1938, 1959 și, respectiv, 1955, și trăiesc în Diyarbakır. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Hasip Kaplan, un avocat practicant în İstanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 octombrie 1993, în districtul Lice, au avut loc conflicte între forțele de securitate și militantii PKK. Ca urmare a conflictului 16 persoane au murit, 19 persoane au fost rănite și 424 magazine și 640 case au fost distruse. Casele, magazinele și vehiculele reclamanților au fost distruse în timpul conflictului în cauză. Reclamanții susțin că proprietatea lor a fost distrusă ca urmare a faptului negativ al forțelor de securitate și a focului lor de armă aleatoriu îndreptat spre casele, magazinele și vehiculele lor în timpul conflictului dintre ele și membrii PKK. Invocă articolele 3, 5, 6, 8, 13, 14, 17 și 18 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. PROCEDURĂ Cererea a fost introdusă la 15 decembrie 1995 și înregistrată la 26 martie 1996. La 7 aprilie 1997, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a hotărât să comunice cererile la guvernul contestat. Observațiile scrise ale Guvernului, precum și observațiile suplimentare ale acestora, au fost prezentate la 1, 20 și 28 octombrie 1997, 31 decembrie 1997, 9 și 25 martie 1998, 27 și 30 iulie 1999 Observațiile prezentate în răspuns de către reclamanți la 25 noiembrie 1997, 2 decembrie 1997 și 26 februarie 1998. La 1 noiembrie 1998, prin aplicarea articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, cazul a scăzut să fie examinat de către Curte în conformitate cu dispozițiile acestui protocol. HOTĂRÂREA Partea relevantă a articolului 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocoalele sale, este necesară.” Curtea constată că prezenta plângeri sunt aceleași ca cele prezentate de către acestea în cererile nos 23656/94, 26679/95, 28514/95, 30649/96, 30652/96 și 30789/96. Având în vedere faptul că aceste plângeri constituie subiectul cererilor lor anterioare aflate în prezent în considerare de către Curte din aceleași incidente care au avut loc la 22 și 23 octombrie 1993 în districtul Lice din provincia Diyarbakır, Curtea constată că acestea nu reprezintă niciun interes juridic care justifică o examinare separată. În plus, nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării acestor cereri speciale în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decidă să elaboreze cererile în afara listei de cauze Erik Fribergh Marc Fischbach Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Applications nos. 30681/96, 30734/96, 30802/96,

30806/96, 30836/96, 30843/96

by Ömer ȘAȘMAZ, Nadir DOMAN, Mehmet YILDIRIM,

Sait ȘİTİLAY, Sait YILDIRIM, Mehmet ÇAYTAȘ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section) sitting on 11 January 2000 as a Chamber composed of

Mr

M. Fischbach,

President

,

Mr

B. Conforti,

Mr

G. Bonello,

Mr

P. Lorenzen,

Mr

A.B. Baka,

Mr

A. Kovler,

judges

,

Mr

F. Gölcüklü,

ad hoc judge,

and

Mr

E. Fribergh,

Section Registrar

;

Having regard to Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms;

Having regard to the applications introduced on 15 December 1995 by Ömer Șașmaz, Nadir Doman, Mehmet Yildirim, Sait Șitilay, Sait Yildirim and Mehmet Çaytaș against Turkey and registered on 26 March 1996 under file nos.

30681/96, 30734/96, 30802/96, 30806/96, 30836/96, 30843/96;

Having regard to the reports provided for in Rule 49 of the Rules of Court;

Having regard to the observations submitted by the respondent Government on 31

December 1997 and 9 November 1998 and the observations in reply submitted by the applicants on 26

February 1998;

Having deliberated;

Decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Turkish nationals, born in 1949, 1964, 1955, 1938, 1959 and 1955, respectively, and living in Diyarbakır.

They are represented before the Court by Mr Hasip Kaplan, a lawyer practising in İstanbul.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 22 October 1993, in the district of Lice, clashes occurred between security forces and PKK militants. As a result of the clashes 16 persons died, 19 persons were wounded and 424 shops and 640 houses were destroyed. The applicants’ houses, shops and vehicles were destroyed during the clashes in question.

COMPLAINTS

The applicants allege that their property was destroyed as a result of the security

forces’ misconduct and their random gunfire directed at their houses, shops and vehicles during the clashes between them and members of the PKK. They invoke Articles 3, 5, 6, 8, 13, 14, 17 and 18 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the

Convention.

PROCEDURE

The applications were introduced on 15 December 1995 and registered on 26

March

1996.

On 7 April 1997 European Commission of Human Rights decided to communicate the applications to the respondent Government.

The Government’s written observations as well as their supplementary observations were submitted on 1, 20 and 28 October 1997, 31 December 1997, 9 and 25 March 1998, 27

and 30 July 1999. The observations in reply submitted by the applicants on 25

November

1997, 2 December 1997 and 26 February 1998.

On 1 November 1998, by operation of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, the case fell to be examined by the Court in accordance with the provisions of that Protocol.

THE LAW

The relevant part of Article 37 § 1 of the Convention provides as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(c)

for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicants’ present complaints are the same as those lodged by them in applications

nos. 23656/94, 26679/95, 28514/95, 30649/96, 30652/96 and 30789/96. Having regard to the fact that these complaints form the subject matter of their earlier applications now being considered by the Court arising out of the same incidents which took place on 22 and 23 October 1993 in the Lice district of the province of Diyarbakır, the Court finds that they represent no legal interest justifying separate consideration. Moreover, there are no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of these particular applications in accordance with Article 37 § 1

in fine.

For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO STRIKE THE APPLICATIONS OUT OF ITS LIST OF CASES

.

Erik Fribergh

Marc Fischbach

Registrar

President