AFFAIRE PARISSE c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CAUZA PARISE c. ITALIA (solicitarea nr. 41285/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 Februarie 2000 DEFINITIVF 29/0 LIMITE ÎN LATONA Cauza Parisse c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor L'lape (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președinte Fischbach Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Tsatsa-Niklovska judecători și din domnul Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 27 ianuarie 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la data inițială a cauzei, se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Angelo Parisse (inclusiv reclamantul, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 23 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția de la Madrid).

Cererea a fost înregistrată la 22 iunie 1998 sub numărul de dosar 41285/98. Reclamantul a decedat la 18 august 1999. Itala Biondi și Silvana Parisse și domnul Gustavo Parisse, moștenitorii săi, au continuat procedura în fața Curții. Partea reclamantă este reprezentată de domnul Luciano și Mario Antonio Rossi, avocați la L'Aquila. Guvernul italian ( La 22 decembrie 1983, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării unei decizii a Ministerului de Finanțe de a revoca pensia privilegiată de reversibilitate plătită reclamantului în urma decesului fiului său. 1984, Ministerul de Finanțe transmite dosarul administrativ referitor la fiul reclamantului Curții de Conturi.

Dosarul a fost transmis procurorului general la 30 iunie 1984. În urma descentralizării Curții de Conturi în 1994 la 16 martie 1994, recursul a fost transmis de Curtea de Conturi Camerei Regionale a Abruzzo a Curții de Conturi. 23 aprilie 1997 și 10 Iulie 1997, reclamantul a indicat că dorea să continue procedura în fața Camerei Regionale Abruzzo. O audiere a fost stabilită la 3 martie 1999. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 5 mai 1999, Curtea de Conturi a acceptat parțial cererea reclamantului. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Ö Õ cu privire la această teză.

Perioada care trebuie luată în considerare a început la 22 decembrie 1983 și s-a încheiat la 5 mai 1999 și, prin urmare, a durat mai mult de 15 ani și patru luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în patru hotărâri din 28 iulie 1999 (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi c. Italia care urmează să apară în Codul Oficial al Curții, § 22) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința de termen rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior.

Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (2). Cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție 12.În conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea ștearsă decât mai mult decât mai puțin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Curtea consideră că este necesar să se acorde părții solicitante suma totală de 51 000 000 000 ITL, adică 17 000 000 ITL per moștenitor. De asemenea, reclamanta solicită 36 705 802 de lire italiene (ITL) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții.

16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma globală de 4 500 000 ITL, adică 1 500 000 ITL per moștenitor, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și le-a acordat părții solicitante. Interese moratorii 17. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an.

Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Dit că statul pârât trebuie să plătească fiecărui moștenitor, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 17 000 000 (șaptesprezece milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 500 000 (un milion cinci sute de mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 2,5 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 februarie 2000, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE PARISSE c. ITALIE (Requête n° 41825/98) ARRÊT STRASBOURG 8 février 2000 DÉFINITIF 29/06/2000 En l’affaire Parisse c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. M. Fischbach , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M me V. Strážnická , M. P. Lorenzen , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 27 janvier 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

6. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »