CASE OF ANTUNES TOMÁS REBOCHO AGAINST PORTUGAL

Rezoluția DH (2000) 9 PRIVIND HOTĂRÂREA CURTEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI DE 30 APRIL 1999 (FINAL LA 30 IULIE 1999) ÎN CAUZA DE ANTUARE TOMÁS REBOCHO CONTRIBUȚILOR PORTUGALE (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 14 februarie 2000 la a 695-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Antunes Tomás Rebocho, pronunțată la 30 aprilie 1999, și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolului 44 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 34562/97) împotriva Portugaliei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 2 iunie 1996 în temeiul articolului 25 precedent din Convenție, de dl Ernesto Antunes Tomás Rebocho, un național portughez, și de faptul că Curtea, deținută cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 30 aprilie 1999, Curtea, după ce a luat act de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Statului pârât va plăti reclamantului suma de 700 000 de escudo portughezi ca prejudiciu moral; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 25 iunie 1999, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă; întrucât Guvernul Statului pârât a reamintit, de asemenea, că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri,

în special prin adoptarea unei reforme importante a sistemului judiciar portughez pentru a accelera examinarea cazurilor (a se vedea Rezoluția DH (95) 197 în cazul Dias das Almas), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct, Declarare, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

resolution DH (2000) 9

CONCERNING THE JUDGMENT OF THE EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS

OF 30 APRIL 1999 (FINAL ON 30 JULY 1999)

IN THE CASE OF ANTUNES TOMÁS REBOCHO AGAINST PORTUGAL

(Adopted by the Committee of Ministers on 14 February 2000 at the 695th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Antunes Tomás Rebocho case delivered on 30 April 1999 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 44 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 34562/97) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 2 June 1996 under previous Article 25 of the Convention, by Mr Ernesto Antunes Tomás Rebocho, a Portuguese national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain civil proceedings; Whereas in its judgment of 30 April 1999 the Court, having taken note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously, to strike the case out of its list;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of the respondent State would pay the applicant the sum of 700 000 Portuguese escudos as non-pecuniary damage; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 25 June 1999, the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement; Whereas the Government of the respondent State also recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind, notably through the adoption of an important reform of the Portuguese judicial system in order to speed up the examination of cases (see Resolution DH (95) 197 in the Dias das Almas case),

and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.