CASE OF SANTOS AGAINST PORTUGAL

Rezoluția DH (2000) 12 PRIVIND ÎN CAUZUL CURTEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI LA 22 IULIE 1999 (FINAL LA 22 OCTUBRE 1999) ÎN CAUZA SANTOS CONTRA PORTUGALULUI (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 14 februarie 2000 la a 695-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Santos pronunțată la 22 iulie 1999 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolului 44 din Convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 35586/97) împotriva Portugaliei, depusă la 4 februarie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 precedent din Convenție de dl Cassiano Santos, un național portughez, și că Curtea, a saisit cazul în temeiul articolului 5 alineatul (1) 2 din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a procedurii penale care rezultă dintr-o plângere penală, precum și o cerere de compensare pe care a depus-o împotriva unei terțe; întrucât în hotărârea sa din 22 iulie 1999 Curtea în unanimitate: a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 800 000 de ecudo-uri portugheze în ceea ce privește prejudiciile morale; - a considerat că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite cu această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 54 din Convenție, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile prevăzute la art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11; având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz, în special prin adoptarea unei reforme importante a sistemului judiciar portughez pentru a accelera examinarea cazurilor (a se vedea Rezoluția DH (95) 197 în cazul Dias das Almas), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; Având în vedere că, la 5 noiembrie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 22 iulie 1999, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

resolution DH

(2000) 12

CONCERNING THE JUDGMENT OF THE EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS

OF 22 JULY 1999 (FINAL ON 22 OCTOBER 1999)

IN THE CASE OF SANTOS AGAINST PORTUGAL

(Adopted by the Committee of Ministers on 14 February 2000

at the 695th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Santos case delivered on 22 July 1999 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 44 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 35586/97) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 4 February 1997 under previous Article 25 of the Convention by Mr

Cassiano Santos, a Portuguese national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph

2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of the criminal proceedings arising out of a criminal complaint as well as a compensation claim he had laid against a third party;

Whereas in its judgment of 22 July 1999 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the Government of the respondent State was to pay the applicant, within three months, 800 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage;

- held that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

54 of the Convention which are, for the time being, applicable by analogy to cases under Article

46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 22 July 1999, having regard to Portugal’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as the one found in this case, notably through the adoption of an important reform of the Portuguese judicial system in order to speed up the examination of cases (see Resolution DH (95) 197 in the Dias das Almas case), and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 5 November 1999, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 22 July 1999,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.