AFFAIRE SANTOS CONTRE LE PORTUGAL

REZOLUȚIA DH (2000) 12\nREFERITOARE LA HOTĂRÂREA CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI\nDIN 22 IULIE 1999 (DEFINITIVĂ LA 22 OCTOMBRIE 1999)\nÎN CAUZA SANTOS ÎMPOTRIVA PORTUGALIEI\n(adoptată de Comitetul Miniștrilor la 14 februarie 2000,\ncu ocazia celei de-a 695-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor)\nComitetul Miniștrilor, în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare „Convenția„),\nAvând în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 22 iulie 1999 în cauza Santos și transmisă odată ce a devenit definitivă Comitetului Miniștrilor în temeiul articolului 44 din Convenție;\nReamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 35586/97) îndreptată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 4 februarie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul Cassiano Santos, resortisant portughez, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5, paragraful 2, din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil capătul de cerere referitor la durata excesivă a unei proceduri penale rezultate dintr-o plângere penală și o cerere în daune-interese pe care le depusese împotriva unei terțe persoane;\nConsiderând că în hotărârea sa din 22 iulie 1999 Curtea,

în unanimitate:\n- a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție;\n- a hotărât că Guvernul Statului pârât trebuia să verse reclamantului, în termen de trei luni, 800.000 escudo portughezi pentru prejudiciu moral;\n- a hotărât că această sumă va fi majorată cu o dobândă simplă de 7% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plată;\n- a respins pretențiile reclamantului cu titlu de satisfacție echitabilă pentru restul;\nAvând în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor privind aplicarea articolului 54 din Convenție, reguli care, în mod imediat, se aplică prin analogie cauzelor care țin de articolul 46, paragraful 2, din Convenție, astfel cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11;\nFiind invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 22 iulie 1999, având în vedere obligația pe care o are Portugalia de a se conforma acesteia conform articolului 46, paragraful 1, din Convenție;\nConsiderând că în timpul examinării acestei cauze de către Comitetul Miniștrilor, Guvernul Statului pârât a reamintit că măsurile fuseseră deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză,

în special prin adoptarea unei reforme importante a sistemului judiciar portughez pentru a accelera examinarea cauzelor (a se vedea Rezoluția DH (95) 197 în cauza Dias das Almas) și a indicat că hotărârea Curții fusese transmisă autorităților direct vizate;\nFiind asigurat că la 5 noiembrie 1999, în termenul fixat, Guvernul Statului pârât a vărsat reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 22 iulie 1999,\nDeclară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46, paragraful 2, din Convenție în prezenta cauză.

rÉsolution DH (2000) 12

RELATIVE À L’ARRÊT DE LA COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME

DU 22 JUILLET 1999 (DÉFINITIF LE 22 OCTOBRE 1999)

DANS L’AFFAIRE SANTOS CONTRE LE PORTUGAL

(adoptée par le Comité des Ministres le 14 février 2000, lors de la 695 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 22 juillet 1999 dans l’affaire Santos et transmis une fois final au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 35586/97) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 4 février 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Cassiano Santos, ressortissant portugais, et que la Cour, saisie de l'affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d'une procédure pénale découlant d'une plainte pénale et d'une demande en dommages et intérêts qu'il avait déposées contre une tierce personne ; Considérant que dans son arrêt du 22 juillet 1999 la Cour, à l’unanimité : - a dit, qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit, que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois,

800 000 escudos portugais pour préjudice moral ; - a dit que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 7 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant au titre de la satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 22 juillet 1999, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l’adoption d’une importante réforme du système judiciaire portugais afin d’accélérer l’examen des affaires (voir la Résolution DH (95) 197 dans l’affaire Dias das Almas), et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 5 novembre 1999, dans le délai imparti,

le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant la somme prévue dans l’arrêt du 22 juillet 1999, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.