Pallot împotriva Franței

REZOLUȚIA Finală DH (****) 38 DE JUSTIȚII DE LÂNGĂ A MORTILOR NR. 33111/96 PALLOT CONTRA FRANȚA (adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 aprilie 2000, cu ocazia celei de a 704-a reuniuni a Delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere Rezoluția interimară DH (99) 267 adoptată la 15 aprilie 1999 în cauza Pallot împotriva Franței, în care Comitetul miniștrilor a ajuns la concluzia că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (6) 1 din Convenție din cauza duratei excesive a unei proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative specializate și în special a Comisiei speciale de Casație a pensiilor Consiliului de Stat și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului; Întrucât Comitetul miniștrilor a examinat propunerile Comisiei, în momentul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată reclamantului, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 30 martie 1999 ; așteptat ca la 688 Ședința delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, a declarat, prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2 din Convenție,

pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 60 000 de franci francezi pentru prejudiciile morale și că dobânda ar fi plătită pentru orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind de acord că dobânda va curge de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul miniștrilor a invitat Guvernanța statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor sale din 15 aprilie 1999 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 32 alin. (4) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit faptul că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv o redefinire a metodelor de lucru ale Comisiei speciale de casare a pensiilor care permit obținerea unor câștiguri de productivitate semnificative (a se vedea Rezoluția DH (98) 364 în cauza Sass împotriva Franței), și a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost transmise autorităților direct implicate;

Până când Comitetul miniștrilor și-a dat seama că guvernul statului pârât a plătit reclamantului la 5 ianuarie 2000, în termenul stabilit, suma totală de 60 000 de franci francezi ca satisfacție echitabilă, Declar că, după ce a luat act de măsurile luate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 32 din convenție în prezenta cauză.

RÉSOLUTION Finale DH (2000) 38

DROITS DE L’HOMME

REQUÊTE N° 33111/96

PALLOT CONTRE LA

FRANCE (adoptée par le Comité des Ministres le 10 avril 2000, lors de la 704 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu la Résolution intérimaire DH (99) 267, adoptée le 15 avril 1999 dans l’affaire Pallot contre la France, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives spécialisées et en particulier la Commission spéciale de cassation des pensions du Conseil d’Etat, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ; Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 30 mars 1999 ; Attendu que lors de la 688 e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 3 décembre 1999, conformément à l’article 32, paragraphe 2, de la Convention,

que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 60 000 francs français au titre du préjudice moral et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ; Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 15 avril 1999 et 3 décembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 32, paragraphe 4, de la Convention ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment une redéfinition des méthodes de travail de la Commission spéciale de cassation des pensions permettant d’obtenir d’appréciables gains de productivité (voir Résolution DH (98) 364 dans l’affaire Sass contre la France),

et a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ; Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 5 janvier 2000, dans le délai imparti, la somme totale de 60 000 francs français comme satisfaction équitable, Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.