CtEDO 25.05.2000 Auto

YAVUZ v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
25.05.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YAVUZ v. TURKEY (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Reclamanții sunt toți cetățenii turci, respectiv, născuți în 1942, 1947, 1971 și 1972. Reziden în Diyarbakır. Primul reclamant este tatăl lui Genco Yavuz, care a fost ucis în 1991. Al doilea, al treilea și al patrulea reclamant sunt, respectiv, mama, sora și fratele decedatului. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dna Hülya Sarsam și dl Nusret Senem, avocați care practică la Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: La 12 februarie 1991, Genco Yavuz a fost împușcat de către un soldat din cantina utilizată de unitatea sa militară după un litigiu cu privire la droguri. Soldatul responsabil pentru moartea sa a fost urmărit în fața Curții Militare Kırklareli. Reclamanții s-au alăturat procedurii ca interventori. În hotărârea sa din 24 noiembrie 1992, Curtea Militară Kârklareli a constatat că soldatul acuzat a fost vinovat de ucidere ilegală și l-a condamnat la 25 de ani de închisoare. La stabilirea condamnării, instanța a avut în vedere circumstanțe atenuante, și anume faptul că acuzatul a fost provocat grav de decedat la momentul incidentului. La 9 februarie 1994, Curtea Militară de Casare a anulat hotărârea Curții Militare Kırklareli, din cauza faptului că instanța militară s-a îndreptat greșit pe nivelul provocării care trebuie atribuite comportamentului decedatului la momentul material. Cazul a fost trimis instanței militare. În hotărârea sa din 27 decembrie 1994, instanța militară a avut în vedere faptul că soldatul acuzat și-a terminat serviciul militar și, din acest motiv, a decis că nu are competența de a face față cazului. Cazul a fost transferat Tribunalului Kırklareli Assize. Reclamanții s-au aderat la procedura ca interventori. La 17 octombrie 1995, Curtea Kırklareli Assize a condamnat acuzatul la moarte. Pe decizia a fost mai târziu comutată la 30 de ani de închisoare. La 29 iunie 1992, reclamanții au depus o acțiune pentru daune în fața Curții Supreme de Administrație Militară împotriva Ministerului Apărării. Reclamanții au susținut că Genco Yavuz a fost ucis de un soldat care, înainte de serviciul său militar, a fost considerat vinovat de omucidere deliberată. Reclamanții au afirmat că normele care reglementează transportul de arme de foc nu au fost respectate și că vina este a administrației. În hotărârea sa din 30 noiembrie 1994, Curtea Supremă de Administrație Militară a constatat că reclamanții și-au exprimat în parte cazul. Curtea a decis că există o legătură cauzală între moartea lui Genco Yavuz și actul unui agent al statului, având în vedere că aceasta din urmă a avut pe el în momentul respectiv o armă de foc aparținând statului. Curtea a remarcat, de asemenea, că decedatul a provocat agentul de stat. Pe baza raportului unui expert, instanța a acordat compensații pentru prejudiciu material și moral tatălui și mama lui Genco Yavuz. Cererea de rectificare a hotărârii a fost respinsă de aceeași instanță la 5 aprilie 1995. Legea internă relevantă art. 157 din Constituția turcă prevede: „Curtea Supremă Administrativă Militară este prima și ultima instanță pentru supravegherea judiciară a litigiilor care rezultă din acțiuni administrative care implică personal militar sau care se referă la serviciul militar, chiar dacă aceste acte și acțiuni au fost efectuate de autoritățile civile. Cu toate acestea, în litigiile care decurg din obligația de a îndeplini serviciul militar, nu există nicio condiție ca persoana în cauză să fie membru al organismului militar. Membrii Curții Supreme de Administrație Militară care sunt judecători militari sunt desemnați de către președinte al Republicii dintr-o listă a trei candidați desemnați pentru fiecare birou vacant de către președinte și membrii Curții, care sunt de asemenea judecători militari, prin vot secret și cu majoritatea absolută a numărului total al acestor membri, de la printre judecătorii militari din prima categorie; membrii care nu sunt judecători militari sunt desemnați de către președinte al Republicii dintr-o listă a trei candidați desemnați pentru fiecare birou vacant de către șef al Statului General de la între ofițerii care dețin gradul și calificările prevăzute de lege. Mandatul membrilor care nu sunt judecători militari nu trebuie să depășească patru ani. Președintele, Procurorul public șef și șeful diviziei Curții sunt desemnați printre judecători militari în funcție de rang și de senioritate. Organizarea și funcționarea Curții Supreme de Administrație Militară, procedura sa, afacerile disciplinare și alte chestiuni legate de statutul membrilor săi sunt reglementate prin lege în conformitate cu principiile independenței instanțelor și securitatea mandatului judecătorilor și cerințele serviciului militar.” Legea care reglementează Curții Supreme de Administrație Militară (Legea nr. 1602, 4 iulie 1972) (traducere neoficială) art. 4 (Securitate de posesie) „Președintele, Procurorul-șef, Membrii și Președinții Camerelor Curții Supreme de Administrație Militară, în calitate de judecători a acestei Curte, sunt garantate securitatea de posesie în temeiul Constituției Republicii Turce.” art. 8 (Selecția membrilor) „Președintele Republicii selectează: Membrii Curții Supreme de Administrație Militară din rândul judecătorilor militari pe baza unei liste a trei candidați nominalizate în ceea ce privește fiecare birou vacant, cu o majoritate absolută a numărului total de membri și președinți actuali care aparțin la rândurile judecătorilor militari. Membrii Curții Supreme de Administrație Militară care nu aparțin grupurilor de judecători militari sunt desemnați dintr-o listă cu trei candidați desemnați pentru fiecare birou vacant de către șeful personalului general.” art. 14 (Chambers) „Curtea Supremă de Administrație Militară este compusă din două camere. Ministerul Apărării poate crește numărul camerelor cu până la trei, la propunerea Consiliului General și cu aprobarea șefului personalului general. Ministerul Apărării poate reduce numărul camerelor la două sub aceeași procedură. Fiecare cameră este compusă dintr-un președinte și șase membri. Patru dintre membri sunt judecători militari și doi dintre ei sunt ofițeri de personal. Numărul membrilor în dezbateri este compus din cinci. Majoritatea membrilor în deliberări este constituită de judecători militari. Deciziile se iau cu majoritate.” Legea care reglementează Curtea Supremă de Administrație Militară (art. 66 din Legea nr. 1602) (traducere neoficială) „Rectificarea unei hotărâri rendue de către Camera sau Marea Camera poate fi solicitată dintr-unul dintre motivele următoare, numai o dată în termen de 15 zile de la notificarea acesteia către părți: a) Hotărârea nu se referă la acuzațiile și obiecțiile care afectează meritele sale; b) Hotărârea conține dispoziții care se contrazic reciproc; c) Hotărârea este contrară („aykırı”) la legea procedurală și de fond („usul ve kanuna aykırı”).”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă