Serre împotriva Franței

Rezoluția DH (2000) 60 referitoare la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 septembrie 1999 (definitivă la 29 decembrie 1999) în cauza Serre contra Franței (adoptată de Comitetul Miniștrilor la 29 mai 2000, la cea de-a 709-a reuniune a Delegaților Miniștrilor) Comitetul Miniștrilor, în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale astfel cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare „Convenția"), Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 29 septembrie 1999 în cauza Serre și transmisă, odată definitivă, Comitetului Miniștrilor în temeiul art. 44 din Convenție; Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 29718/96) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 26 decembrie 1995 în temeiul fostului art. 25 din Convenție, de către dl Jean-Pierre Serre, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul art. 5 paragraful 2 din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil capătul de cerere privind lipsa de publicitate a dezbaterilor în fața instanțelor profesionale (camera regională de disciplină și camera superioară de disciplină a ordinului medicilor veterinari); Considerând că în hotărârea sa din 29 septembrie 1999, Curtea: - a stabilit, în unanimitate,

că a existat o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție; - a stabilit, cu șase voturi contra unu, că Statul pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 10.000 franci francezi pentru prejudiciul moral și 65.830 franci francezi pentru cheltuielile de judecată și că aceste sume urmau a fi majorate cu o dobândă simplă de 3,47% pe an începând de la expirarea termenului menționat și până la plată; - a respins, în unanimitate, pretențiile reclamantului pentru surplus; Având în vedere Regulile adoptate de Comitetul Miniștrilor privind aplicarea art. 54 din Convenție, reguli care, în prezent, se aplică prin analogie cauzelor reglementate de art. 46 paragraful 2 din Convenție astfel cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11; După ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 29 septembrie 1999, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma acesteia conform art. 46 paragraful 1 din Convenție; Considerând că în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul Miniștrilor, Guvernul Statului pârât a reamintit că au fost adoptate măsuri pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta cauză, în special prin acceptarea de către Consiliul de Stat, începând cu hotărârea sa Maubleu din 14 februarie 1996,

a aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție instanțelor disciplinare profesionale (a se vedea, în special, rezoluțiile DH (97) 342, adoptată în cauza Fouquet Raymond contra Franței, și DH (97) 352 adoptată în cauza Diennet contra Franței), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate; Asigurându-se că la 22 noiembrie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 29 septembrie 1999, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution DH (2000) 60 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 29 septembre 1999 (définitif le 29 décembre 1999) dans l’affaire Serre contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 29 mai 2000, lors de la 709 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 29 septembre 1999 dans l’affaire Serre et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 29718/96) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 26 décembre 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Jean-Pierre Serre, ressortissant français, et que la Cour, saisie de l'affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant l'absence de publicité des débats devant les juridictions ordinales (chambre régionale de discipline et chambre supérieure de discipline de l’ordre des vétérinaires) ; Considérant que dans son arrêt du 29 septembre 1999 la Cour : - a dit, à l’unanimité,

qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit, par six voix contre une, que l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 10 000 francs français pour dommage moral et 65 830 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 3,47 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté, à l’unanimité, les prétentions du requérant pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 29 septembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l’acceptation par le Conseil d’Etat, depuis son arrêt Maubleu du 14 février 1996, de l'applicabilité de l'article 6, paragraphe 1,

de la Convention aux juridictions disciplinaires ordinales (voir, notamment, les résolutions DH (97) 342, adoptée dans l'affaire Fouquet Raymond contre la France, et DH (97) 352 adoptée dans l'affaire Diennet contre la France), et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 22 novembre 1999, dans le délai imparti, le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 29 septembre 1999, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.