CASE OF SERRE AGAINST FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF SERRE AGAINST FRANCE (CtEDO, 2000)
Rezoluția DH (2000) 60 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 septembrie 1999 (finală la 29 decembrie 1999) în cazul Serre împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 29 mai 2000 la a 709-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Serre pronunțată la 29 septembrie 1999 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolului 44 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 29718/96) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 26 decembrie 1995 în conformitate cu art. 25 precedent al Convenției de către dl Jean-Pierre Serre, un național francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la absența audierii publice în fața organelor jurisdicționale ale asociațiilor profesionale (Camera disciplinară regională și Camera disciplinară superioră a asociației veterinare); întrucât în hotărârea sa din 29 septembrie 1999 Curtea a hotărât, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; deținută, cu șase voturi împotrivă la unu, că Statul pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni 10 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 65 830 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47 % ar fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 din convenție, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie în cazul în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz, în special prin acceptarea de către Conseil d'Etat , de la hotărârea sa Maubleu din 14 februarie 1996, privind aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) din Convenție la jurisdicțiile disciplinare ordinale (a se vedea în special Rezoluțiile DH (97) 342 adoptate în cazul Fouquet Raymond împotriva Franței și DH (97) 352 adoptate în cazul lui Diennet împotriva Franței) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; Având în vedere că, la 22 noiembrie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 29 septembrie 1999, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.