Iuliano A. și L. împotriva Italiei

Rezoluția DH (2000) 71 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 noiembrie 1999 în cazul Iuliano A. și L. împotriva Italiei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 29 mai 2000 la a 709-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Iuliano A. și L. pronunțată la 2 noiembrie 1999 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 35756/97) împotriva Italiei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 10 aprilie 1997 în conformitate cu art. 25 precedent al Convenției de către dl Antonio Iuliano și dl Luigi Iuliano, resortisanți italieni, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea lor privind durata excesivă a anumitor proceduri penale; întrucât, în hotărârea sa din 2 noiembrie 1999, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost satisfăcută că soluția a fost bazată pe respectul drepturilor omului,

astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Italiei va plăti fiecare solicitant, imediat ce hotărârea a fost notificată, 15 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și 4 000 000 de lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 38 000 000 de lire italiene; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 17 februarie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă; Amintind că,

în ceea ce privește plângerea reclamanților declarată admisibilă în acest caz, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de hotărâri ale Comitetului de Miniștri în temeiul articolului anterior 32 din Convenție, care constată încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție, având în vedere durata excesivă a procedurilor în fața instanțelor penale italiene; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de miniștri că elaborează și adoptă noi măsuri generale pentru a pune capăt problemei grave de lungime excesivă a procedurilor, pentru a preveni noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution DH (2000) 71 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 2 November 1999 in the case of Iuliano A. and L. against Italy (Adopted by the Committee of Ministers on 29 May 2000 at the 709th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Iuliano A. and L. case delivered on 2 November 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 35756/97) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 10 April 1997 under previous Article 25 of the Convention by Mr Antonio Iuliano and Mr Luigi Iuliano, Italian nationals, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible their complaint relating to the excessive length of certain criminal proceedings; Whereas in its judgment of 2 November 1999 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicants,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay each applicant, as soon as the judgment was notified, 15 000 000 Italian lire in respect of pecuniary and non-pecuniary damages and 4 000 000 Italian lire in respect of costs and expenses, namely a total sum of 38 000 000 Italian lire; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 17 February 2000,

the Government of the respondent State had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlement; Recalling that, as regards the applicants’ complaint declared admissible in this case, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of several judgments of the Court and of a considerable number of Committee of Ministers' decisions under previous Article 32 of the Convention, finding a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of proceedings before the Italian criminal courts; Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were drafting and adopting new general measures in order to put an end to the serious problem of excessive length of proceedings, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Italy, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.