CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE MERCONE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.06.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MERCONE c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA MERCONE c. ITALIA (Cercetarea nr. 4306/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În cauzele Mercone c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După deliberarea sa în camera consiliului la 30 mai 2000, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Angelo Mercone ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 12 martie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 26 august 1998 sub numărul dosarului 43069/98. Reclamantul este reprezentat de M. G. Del Vecchio, avocat în Benevent. Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 13 ianuarie 2000 și la 2 martie 2000 pentru solicitant, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 15 iunie 1992, reclamantul a înaintat un recurs judecătorului de instanță din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie de invaliditate. La 22 iulie 1992, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 22 noiembrie 1993. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie luată în deliberare la 26 iunie 1995. Această audiere a fost amânată la 30 iunie 1995 pentru a permite părților să examineze raportul de expertiză, apoi fără a indica motivul la 6 iulie 1995. Prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 25 iulie 1995, judecătorul de instanță a respins cererea reclamantului. La 21 mai 1996, acesta din urmă a făcut apel la tribunalul din Benevent. La 4 iulie 1996, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a stabilit audierea pledoariilor la 9 aprilie 1997. În ziua următoare, tribunalul a numit un expert și a stabilit deliberarea cazului la 12 aprilie 1997. noiembrie 1997. Întrucât expertul nu și-a depus raportul de expertiză la grefă, cazul a fost amânat la 11 februarie 1998 și apoi la 13 mai 1998; printr-o hotărâre din acea zi, al cărei text a fost depus la grefă la 1 iunie 1998, tribunalul i-a acordat o pensie din februarie 1997. La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43069/96 formulată de domnul Mercone, guvernul italian oferă acestuia suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), din care 11 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 13 ianuarie 2000 și 2 martie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de recurentul J a luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să-mi plătească suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), din care 2000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea nr. 43065/96 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. mai târziu, Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 11. Prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cauza din rol ; ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă