CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE LANNI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.06.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE LANNI c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA LANNI c. ITALIA (solicitarea nr. 43065/95) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Lanni c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 mai 2000, se retrage hotărârea, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Maria Lanni a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 2 martie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lapei și Libertăților Fundamentale ( G. Del Vecchio, avocat în Benevent. Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 13 ianuarie 2000 și la 2 martie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 27 mai 1988, recurenta a înaintat un recurs judecătorului de judecată din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie de invaliditate. La 14 iunie 1988, judecătorul de instanță a stabilit prima audiere la 12 în aprilie 1989. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie pronunțată la 26 februarie 1990. Această audiere a fost trimisă la cererea recurentei la 24 septembrie 1990. Prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 21 noiembrie 1990, judecătorul de instanță a respins cererea recurentei. La 10 septembrie 1991, aceasta din urmă a făcut apel la Tribunalul din Benevent. La 27 septembrie 1991, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat ședința pledoariilor la 11 decembrie 1991. Această ședință a fost trimisă la 8 aprilie 1992 pentru a permite reclamantei să prezinte documente și apoi din oficiu de trei ori până la 18 aprilie 1992. Mai 1994. În acea zi, reclamanta a solicitat o amânare a audierii pentru prezentarea documentelor. Tot la 1 februarie 1995 și 5 aprilie 1995. Ședința din 4 octombrie 1995 a fost trimisă din oficiu de trei ori până la 5 noiembrie 1997. În ziua următoare, tribunalul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie pronunțată la 6 mai 1998. Prin aceeași hotărâre, al cărei text a fost depus la grefă la 2 iunie 1998, tribunalul a respins recursul. ÎN JUST la 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 43065/95 formulată de dl Lanni, guvernul italian propune ca aceasta să plătească suma de 26 000 000 de lire italiene (ITL), din care 23 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 13 ianuarie 2000 și 2 martie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de recurenta J ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea nr. 43065/95 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. mai mult, Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă