ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE SQUILLACE c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

22.06.2000

Pe scurt

Instanță

CtEDO

Concluzie

Scoasă de pe rol

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SQUILLACE c. ITALIE (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA SQUILLACE c. ITALIA (solicitarea nr. 42997/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Squillace c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Fischbach Lorenzen Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 mai 2000, se retrage hotărârea, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Rita Squiillace ( A. Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Guvernul italian ( olée) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito.

La intersecția unghiului art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 1999. După un schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 7 ianuarie 2000 și 24 februarie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 21 ianuarie 1991, recurenta a înaintat un recurs judecătorului de judecată din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate.

La 5 februarie 1991, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 22 Ianuarie 1992. Această audiere a fost amânată din oficiu la 25 martie 1992. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie pronunțată la 5 aprilie 1993. Prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 1 iulie 1993, judecătorul a respins cererea reclamantei. La 22 septembrie 1993, această ultimă interjet a făcut apel la tribunalul din Benevent. La 7 octombrie 1993, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat ședința pledoariilor la 4 mai 1994. Această audiere a fost amânată din oficiu de două ori până la 7 În decembrie 1994. În acea zi, tribunalul a numit un expert și a amânat cazul la 1 iunie 1995. Această audiere a fost amânată din oficiu de patru ori până la 26 noiembrie 1997. La 21 mai 1997, reclamanta a prezentat o cerere pentru ca data la care a avut loc rejudecare să fie înaintată.

Această audiere a avut loc la 24 septembrie 1997. Prin hotărârea din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 30 iunie 1997 La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 42997/98 formulată de M. Squiillace, guvernul italian oferă acesteia suma de 16 000 000 lire italiene (ITL), dintre care 13 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.

Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern.

În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Italian, potrivit căruia este dispus să-mi plătească suma de 16 000 000 de lire italiene (ITL), din care 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 de ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe propria răspundere a cauzei, având ca origine cererea nr. 42997/98 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau Protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) în fine ale Convenției și 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].

să șteargă cauza rolului; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Grefier Președinte [1] Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE SQUILLACE c. ITALIE (Requête n° 42997/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Squillace c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M me V. Strážnická , M. M. Fischbach , M. P. Lorenzen , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 mai 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante italienne, M me Rita Squillace (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 14 octobre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26 août 1998 sous le numéro de dossier 42997/98. La requérante est représentée par M es A. Nardone et T. Verrilli, avocats à Bénévent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. La chambre a déclaré la requête recevable le 29 juin 1999.

Après un échange de correspondance, le 21 décembre 1999 le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 25 janvier 2000 pour le Gouvernement et les 7 janvier 2000 et 24 février 2000 pour la requérante, les parties ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT

Le 21 janvier 1991, la requérante déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une pension ordinaire d'invalidité.

Le 5 février 1991, le juge d'instance fixa la première audience au 22 janvier 1992. Cette audience fut reportée d’office au 25 mars 1992. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 5 avril 1993. Par décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 1er juillet 1993, le juge rejeta la demande de la requérante.

Le 22 septembre 1993, cette dernière interjeta appel devant le tribunal de Bénévent. Le 7 octobre 1993, le président chargea un juge rapporteur du dossier et fixa l'audience de plaidoiries au 4 mai 1994. Cette audience fut reportée d’office à deux reprises jusqu’au 7 décembre 1994. Ce jour-là, le tribunal nomma un expert et ajourna l'affaire au 1er juin 1995. Cette audience fut reportée d’office à quatre reprises jusqu’au 26 novembre 1997.

Le 21 mai 1997, la requérante présenta une demande tendant à ce que la date de l’audience fût avancée. Ladite audience eut lieu le 24 septembre 1997. Par jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 30 septembre 1997, le tribunal fit en partie droit à la demande de la requérante. EN DROIT

Le 25 janvier 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 42997/98, introduite par M me Squillace, le gouvernement italien offre de verser à celle-ci la somme de 16 000 000 lires italiennes (ITL), dont 13 000 000 ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

Le 7 janvier 2000 et 24 février 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par la requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 16 000 000 lires italiennes (ITL), dont 13 000 000ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 42997/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

10.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).

11.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juin 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président [1] Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE IAPALUCCI c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA IPALUCCI c. ITALIA (Cercetarea nr. 43021/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În lac. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conf

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE MASUCCIO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA MASUCIO c. ITALIA (solicitarea nr. 4301/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiu cu cauza Masuccio c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Ro

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE LA VISTA c. ITALIE

A DOUA SECȚIUNE CAUZA VISTA c. ITALIA (solicitarea nr. 4306/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiu cu La Vista c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Pre

CtEDO 2000-06-22

0,96

AFFAIRE POZELLA c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA POZELLA c. ITALIA (Cercetarea nr. 43023/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În cauza Pozella c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președ

CtEDO 2000-06-22

0,96

AFFAIRE PASQUALE CIARAMELLA c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CEARAMELLA C. ITALIA (solicitarea nr. 4302/98) [1] HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2000 În lacul Pasquale Ciaramella c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se întrunește într-o cameră compusă

{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}

Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Creează cont gratuit Am deja cont

Sursă