CASE OF KURT NIELSEN AGAINST DENMARK

Rezoluția ResDH(2000)134 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 februarie 2000 (finală la 15 mai 2000) în cazul Kurt Nielsen împotriva Danemarcei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000 la cea de-a 721-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Kurt Nielsen pronunțat la 15 februarie 2000 și transmis Comitetului de Miniștri după ce a devenit final în temeiul articolului 44 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 33488/96) împotriva Danemarcei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 23 septembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția neamendizată de dl Kurt Nielsen, un național danez, și că Curtea, deținută de acest caz în temeiul articolului 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât în hotărârea sa din 15 februarie 2000 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a afirmat că guvernul statului reclamant trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni 70 000 de coroane daneze în ceea ce privește prejudiciile morale și faptul că dobânzile simple la o rată anuală de 8% vor fi plătite pe această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului anterior 54 din Convenția care, deocamdată, sunt aplicabile prin analogie la cazurile prevăzute la art. 46 alineatul (2) din Convenția modificată prin Protocolul nr. 11; având în vedere obligația Danemarcei în temeiul articolului 46, alin. (1) din Convenție, care să respecte aceasta; Amintind că Guvernul Statului pârât a luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale celor constatate în acest caz, în special prin adaptarea practicii urmate de instanțele daneze în ceea ce privește cazurile civile, pentru a asigura o mai bună supraveghere a respectării cerințelor de timp rezonabil în cazurile de acest tip (a se vedea Rezoluția DH) (96) 606 în cazul A și alții împotriva Danemarcei); având în vedere că, la 24 martie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 15 februarie 2000, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Danemarcei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)134

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 15 February 2000 (final on 15 May 2000)

in the case of Kurt Nielsen against Denmark

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 October 2000

at the 721st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Kurt Nielsen case delivered on 15 February 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 44 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 33488/96) against Denmark, lodged with the European Commission of Human Rights on 23 September 1996 under Article 25 of the unamended Convention by Mr Kurt Nielsen, a Danish national, and that the Court, seized of the case under Article

5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 15 February 2000 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the Government of the respondent State was to pay the applicant, within three months 70

000 Danish crowns in respect of non-pecuniary damage and that simple interest at an annual rate of 8% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of former Article

54 of the Convention which are, for the time being, applicable by analogy to cases under Article

46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 15 February 2000, having regard to Denmark’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Recalling that measures have already been taken by the Government of the respondent State to avoid new violations of the same kind as the one found in this case, notably through the adaptation of the practice followed by the Danish courts concerning civil cases in order to ensure a better supervision of the compliance with the reasonable time requirement in cases of this kind (see Resolution DH

(96)

606 in the case of A. and others against Denmark);

Having satisfied itself that on 24 March 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State paid the applicant the sum provided for in the judgment of 15 February 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Denmark, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.